Când spunem Tora înțelegem cele cinci cărți scrise de Moise: Facerea, Ieșirea, Leviticul, Numerii și Deuteronomul. Aceste cărți au fost scrise în urmă cu aproximativ 3.500 de ani. Deși a trecut atâta amar de vreme și au fost copiate de sute și mii de ori, textul sfânt a rămas același și s-a transmis cu multă acuratețe. Am putea spune cu o acuratețe uimitoare.
Se pune întrebarea, cum putem explica acest fapt uimitor și cum putem explica acuratețea cu care s-au transmis textele biblice?
Omul credincios găsește răspunsul în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru textul revelat. Dumnezeu este cel care a inspirat și a arătat lui Moise ce să scrie, și tot El este cel care a avut grijă în decursul timpului ca textul sfânt să fie copiat mereu fără de greșeală.
Dacă aprofundăm tradiția ebraică și evlavia poporului evreu față de Tora vom descoperi metoda și motivele care stau la baza copierii cu precizie a textelor.
În decursul timpului au fost scrise şi cărţi speciale de „erminie” ce descriau modul de reproducere a textului Torei. Maimonide aminteşte douăsprezece greşeli care pot duce la invalidarea completă a textului Torei. Printre acestea se numără omiterea sau adăugarea şi a unei singure litere.
Nu întâmplător Moise Maimonide afirma că Tora trebuie considerată ca nepotrivită pentru a fi folosită dacă şi numai o singură literă din text a fost greşită.
Mai mult, evreii au înţeles că Tora este nu numai o lucrare de inspiraţie divină, ci o carte dictată cu un anume scop, literă cu literă, chiar de Dumnezeu. O tradiţie străveche spune că, „spre deosebire de toate celelalte cărţi ale Scripturii – şi spre deosebire de toate textele sacre din întreaga lume, din toate timpurile – numai Tora este nu numai inspirată, ci şi dictată de Dumnezeu lui Moise literă cu literă într-o suită precisă.” [Jefrrey Satinover, Descifrarea codului Bibliei]
După ce un manuscris era terminat urma verificarea lui literă cu literă. Existau mai multe chei de verificare. Se verifica numărul de litere din Tora, apoi litera din mijloc a fiecărei cărţi şi alte litere ce constituiau chei de verificare. Apoi se verifica numărul total al fiecărei litere din fiecare carte.
Până astăzi manuscrisele Torei se scriu pe pergament din piele de viţel, cu pana şi cu cerneală obţinută din culori naturale. Materialele sintetice nu sunt permise. Există un întreg ritual pe care scribul trebuie să-l îndeplinească înainte de a se apuca de scris. Sunt puţini cei care pot face aşa ceva cu respectarea tuturor regulilor. Copierea în sine este o artă şi o lucrare spirituală. E ca o rugăciune.
Când scribul copia manuscrisul Genezei (care conţine 78.064 litere ebraice), el număra cu precizie numărul de apariţii a fiecărei litere. Apoi făcea notaţii pe marginea paginii pentru a se asigura că nici una din literele alfabetului nu a fost adăugată sau scoasă. Şi aşa se făcea cu fiecare carte a Bibliei ebraice.
Mai multe amănunte interesante veți găsi în cartea Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu.