Am căutat mereu cunoașterea. Am căutat să înțeleg lumea în care trăiesc, legile universului și rostul omului pe pământ, și când am descoperit frumusețile textului biblic sub forma designului matematic, plin de bucurie am încercat să împărtășesc bucuria mea cu cei din jur. I-am invitat să privească și să-și umple sufletele de bucurie și admirație, ca și mine. Dar am rămas surprins. Mulți se uitau ciudat la mine, alții priveau și păreau că nu văd nimic. Cu naivitate de copil am dorit să împărtășesc bucuria mea cu cei din jurul meu. Și tot ca un copil, priveam cu uimire și căutam să înțeleg ce se întâmplă. De ce ei privesc și nu văd ca și mine? Atunci am înțeles cuvântul care zice: „ochi au și nu văd, urechi au și nu aud”. Și m-am liniștit.
Atunci m-am luminat și am înțeles că omul poate vedea, auzi și înțelege doar la măsura la care a ajuns. Că poți să faci teorie oricât de multă, să le explici ce vezi și ce simți, iar ei să te asculte și să nu priceapă despre ce vorbești. Tu să te bucuri și să fii entuziasmat de ceea ce vezi și simți, iar cel care te ascultă să nu priceapă nimic din ceea ce descrii.
Acum nu mă mai miră că mii de ani aceste coduri au rămas ascunse și indescifrabile. Cosmosul și corpul nostru ascund multe taine, dar toate rămân necunoscute și nepătrunse până ce omul nu evoluează spiritual ca să le vadă, să le simtă și să se bucure de ele. Pe de altă parte, orice încercare de a pătrunde aceste taine, fără o evoluție spirituală corespunzătoare, nu poate fi decât un rău pentru omenire. Cunoașterea nu moralizează, nu te face mai bun decât ești, ci doar amplifică starea pe care o ai. Pe cei buni îi face mai buni, iar pe cei răi îi face să fie și mai răi. Cheia pentru a înțelege și simți frumusețea acestei lumi este iubirea, dăruirea, compasiunea, altruismul.
Gnoza fără iubire nu-i bună de nimic. Gnoza unită cu iubirea dăruitoare smerește și prin smerenie te înalță și te iluminează, pe când gnoza fără iubire conduce la mândrie, și prin mândrie la cădere și întunecarea minții.
Pingback: Despre tainele cosmosului | Dăruind voi dobândi!
„Și tot ca un copil, priveam cu uimire și căutam să înțeleg ce se întâmplă. De ce ei privesc și nu văd ca și mine? Atunci am înțeles cuvântul care zice: „ochi au și nu văd, urechi au și nu aud”. Și m-am liniștit.” Referitor la acest fapt , eu am facut greseala de cateva ori sa cred ca oamenii vad ceea ce vad eu, dar m-am inselat si pe urma am tacut. Mi-au ramas in minte cuvintele Pr. Nicolae Steinhardt de la Rohia : ” Experienţele sunt intransmisibile. Ajungem să pricepem unele lucruri – la ce bun? nu suntem crezuţi. Putem vorbi, dar nu putem stabili comunicaţia, obţine legătura. Ce ne rămîne a face decît, urmîndu-i pilda( Mantuitorului), să tăcem (neîncruntaţi)? „