Am terminat de analizat textul în limba greacă a Evangheliei după Marcu. În acest scop am folosit textul critic editat de United Bible Societies și textul editat de Dr. Ivan Panin.
Evanghelia după Marcu are 16 capitole, împărțite în 678 versete. Ediția critică consemnează că există unele manuscrise care omit 16 verste. Acestea sunt: 7, 16; 9, 44, 46; 11, 26; 15, 28; 16, 9-20. Finalul Evangheliei lipsește doar din câteva manuscrise, restul conțin textul întreg.
Manualele ortodoxe de Studiul Noulul Testament perpetuează opinia conform căreia „aproape nu există verset al Noului Testament care să nu aibă mai multe variante în textele transcrise, în traduceri şi în citatele Sf. Părinţi”. Scopul cercetării mele este acela de a verifica dacă opinia autorilor de manuale este sau nu adevărată.
În urma analizei făcute pe textul critic în limba greacă au rezultat următoarele informații.
Din cele 678 de versete, doar 147 dintre ele au variații de text, în 166 de poziții. Din cele 147 de versete, 16 au câte două poziții, iar 3 sunt cu câte trei poziții. Numărul total de variații este de 625. Poate părea un număr mare, însă nu toate variațiile au aceeași relevanță. Vom vedea imediat din ce se compun cele 625 de variații de text.
Mai întâi să preciză că din totalul de versete doar 21% conțin variații de text. Așadar, analiza noastră dovedește că afirmația din manualele de Studiul Noului Testament este falsă. 21% reprezintă doar 1/5 din text, iar 147 nu este aproape de 678. Concluzia în acest moment este că foarte puține din versete cunosc variații de text.
Chiar și așa, este interesant de știut în ce constau aceste variații și cât de mult afectează textul și înțelesul său, sau mesajul pe care îl transmite.
Avem 147 de versete cu variații de text, dar în ce constau aceste variații? Ca să aflăm adevărul se impune cercetarea textului verset cu verset.
Din cele 625 de variații presupunem că 166 reprezintă varianta originală de text, și mai rămânem cu 459 de variații. Cu alte cuvinte în manuscrise găsim acest număr de variații față de original. Aici analiza este statistică și nu ne interesează acum care este varianta originală. Știm însă că din totalul de 625 de variații, 166 fac parte din textul original.
Ce am aflat despre restul variațiilor?
73 dintre ele apar doar în câte un manuscris și sunt cele mai puțin relevante. Apoi avem 23 de variații apărute din transcrierea de nume, 50 de variații date de adăugarea sau omiterea unui articol, 222 de variante sunt rezultate din adăugarea sau omiterea a unui cuvânt sau mai multe, 55 de variante apar datorită diferențelor de conjugare a verbului, iar 144 de variante din topica schimbată în text.
În concluzie, cele mai multe dintre aceste variații de text sunt la nivel de cuvinte și doar 16 poziții la nivel de verset, pe doar 21% din text.
Dacă luăm în considerare și rezultatele obținute în urma analizei Evangheliei după Matei, avem doar 18,18% din versete cu variații de text, în textul primelor două Evanghelii.
Până acum, concluzia este că textul nu este nici pe departe alterat așa cum susțin manualele de Studiul Noului Testament.
Cercetarea noastră nu este confesională sau părtinitoare. Rezultatele ei pot fi preluate de orice cercetător interesat de studiul biblic.
se spune ca textul evangheliei dupa Ioan este cumva altfel decat al calorlalte evanghelii . eu nu pot sa spun diferentele pentru ca nu sunt teolog , dar sunt foarte curios sa aflu rezultatul cercetarilor P.C.Voastre legate de aceasta . intradevar pentru noi cititorii obisnuiti , evanghelia dupa Ioan pare a fi altceva decat celelalte trei evanghelii . desigur Biserica o considera la fel ca si pe celelalte de aceiasi inspiratie Divina . asteptam rezultatul cercetarilor Dvs. legat de aceasta tema . de asemeni sunt curios daca in evangheliile necanonice apar coduri sau nu ? … foarte multe „medii” considera cumva arbitrara alegerea canonului cartilor bibliei . folosind codul ca ” semnatura a lui Dumnezeu, putem afirma ca aceasta alegere s-a facut sub inspiratie Divina? , adica documentat cu aceste „noi” metode de cercetare ?
Va voi tine la curent cu rezultatele cercetarii. Parintii si scriitorii bisericesti considera ca Ev. dupa Ioan este o completare a celorlalte trei. Perspectiva Sf. Ev. Ioan este alta. La el accentul cade pe divinitatea lui Iisus.
Cartile necanonice nu au facut niciodata parte din canonul Bibliei. Este suficient sa le citesti ca sa-ti dai seama ca sunt diferite. Ele au aparut in mediile gnostice care niciodata nu au fost crestine. Gnosticismul este o filosofie sincretista, care a incercat sa asimileze idei din toate religiile cunoscute. A fost un mediu de propagare asa cum a fost in sec. XX miscarea new age. Un mediu in care circula usor ideile, de tot felul. As putea spune ca mediul new age este unul de partajare (share) a informatiilor, nu de filtrare.
Cercetarile de pana acum dovedesc ca intregul canon al Bibliei este inspirat. Partea frumoasa este ca designul matematic releva faptul ca textul Bibliei este monolitic.