Autorul Epistolelor către Tesaloniceni este Pavel (I Tes. 1, 1; II Tes. 1, 1). Alături de Pavel mai sunt amintiți Silvan și Timotei. De fapt sunt singurele persoane amintite cu numele în aceste 2 epistole.
Mai putem preciza că este amintit și Satan, câte o dată în fiecare epistole (I Tes. 2, 18; II Tes. 2, 9).
În I Tes. apar 5 toponime dintre care 3 o singură dată. În II Tes. nu este pomenit nici un toponim. II Tes. și Filimon sunt singurele epistole pauline în care nu este amintit nici un toponim. Toponimele amintite în I Tes. sunt: Macedonia, Ahaia, Filipi, Iudeea, Atena.
După ce a predicat în Filipi, Pavel a predicat și tesalonicenilor (2, 2). În 2, 16 spune: „Dar la urmă i-a ajuns mânia lui Dumnezeu”. La ce eveniment se referă nu știm. Timotei este trimis tesalonicenilor (3, 2), iar în 3, 6 menționează că s-a întors de la tesaloniceni cu vești bune.
Pavel îi îndeamnă pe tesaloniceni la iertarea aroapelui (3, 12; 4, 9) și laudă credința lor (2, 14). Voia lui Dumnezeu este sfințenia vieții și ferirea de desfrânare (4, 3; 4, 7). Le reamintește învățătura despre înviere (3, 13-18) și despre a doua venire a Domnului (4, 1-3). De asemenea, îi îndeamnă să răsplătească răul cu bine (4, 15).
Epistola Ι Tes. are 5 capitole, iar II Tes. 3 capitole. În II Tes. le reamintește din nou învâțătura despre a doua venire a lui Hristos și despre Antihrist. Că „ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu, sau se cinstește cu închinare, așa încât să se așeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2, 3-4).
Pavel încheie cu îndemnul: „cine nu vrea să lucreze, acela nici să nu mănânce” (II Tes. 3, 10) și cu salutarea de încheiere (II Tes. 3, 18).
