Să recapitulăm pe scurt concluziile la care am ajuns pănâ acum.
Am ajuns la corelația dintre elementele alchimice (Foc, Aer, Apă, Pământ), elementele chimice ce se regăsesc în ADN (hidrogen, azot, oxigen, carbon) și literele ebraice corespondente (Yod, Hey, Van, Ghimel), prin intermediul numerelor ce reprezintă masa atomică simplă, redusă la o unitate, conform regulei gematria ketanah (1, 5, 6, 3).
Se pare că scrierile vechi, aparținând diferitelor tradiții, descriu crearea lumii folosind un limbaj simbolic, adecvat timpului când au fost scrise, și care sunt în concordanță cu rezultatele cercetărilor științifice de astăzi. Este rodul unei cercetări interdisciplinare din domenii precum genetica, chimia, alchimia, limbile antice, tradiții spirituale vechi, matematică, lingvistică, semiotică, la care putem adăuga criptanaliza.
În continuare, să ne îndreptăm atenția asupra structurii ADN. Fără a intra în prea multe detalii tehnici, precizăm că în ciuda lungimii și a complexității ei aparente, molecula de ADN este foarte simplă. ADN-ul arată ca o scară răsucită și incredibil de lungă. Denumirea oficială este „dublu elicoidal”. Părțile laterale ale scării sunt formate din lanțuri de molecule de glucide si fosfați, treptele sunt formate din baze care se unesc cu glucidele lanțurilor. O treaptă este compusă din 2 baze unite. Exista 4 tipuri de baze: adenina (A), timina (T), guanina (G) și citozina (C).
Deși ADN-ul uman este alcătuit din aproximativ 3 miliarde de baze, mai mult de 99% dintre ele sunt identice la toți oamenii. Aranjamentul lor definește informația disponibilă pentru formarea și întreținerea organismului, tot așa cum literele din alfabet pot fi aranjate în cuvinte și propoziții.
Indiferent de structura organismului (animal, plantă, om etc.) în care se află, ADN-ul are aceleați componente și substanțe chimice. Singurul lucru care face diferențierea dintre ADN-ul unui om și cel al unei plante e ordinea bazelor. Aceasta succesiune a bazelor se numește cod genetic.
Cheia utilizată pentru traducerea codului ADN, într-un limbaj care să aibă sens, este aceea de a aplica descoperirea care transformă elementele în litere. Pe baza valorilor numerice similare, hidrogenul devine litera Yod (Y), azotul devine litera Hey (H), oxigenul devine litera Vav (V) și carbonul devine Ghimel (G). Aceste substituții dezvăluie acum faptul că numele vechi al lui Dumnezeu, YH, există în chimia codului nostru genetic.
Numele lui Dumnezeu in ADN
După cum putem vedea în fiecare din cele patru baze descoperim numele prescurtat al lui Dumnezeu, YH, יה.
Dar ce se întâmplă când înlocuim elementele chimice cu literele corespunzătoare?
Atunci când înlocuim elementele chimice cu cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu, obținem un rezultat care la prima vedere poate părea neașteptat. Înlocuind H-ul final din YHVH cu echivalentul său chimic, azot, numele lui Dumnezeu se scrie hidrogen, azot, oxigen, azot (HNON). Toate elementele sunt gaze, incolore, inodore, și invizibile. Caracteristicile acestor gaze ne duce cu gândul la Dumnezeu care este invizibil și intangibil. Și totuși aceste gaze stau la baza creației.
Contemplând aceste rezultate, ne amintim de cuvintele scripturii care spun: „Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său…” (Fac. 1, 27). Și putem observa cum trei din cele patru litere ale numelui lui Dumnezeu se regăsesc și în ADN-ul nostru, și doar o singură literă ne face diferiți de Dumnezeu. Este litera G care reprezintă elementul carbon, singurul element tangibil, solid.
Trei elemente chimice sunt gaze invizibile, iar un element vizibil, așa cum și omul este suflet nevăzut și trup văzut.
Numele lui Dumnezeu este YHVH, iar numele omului este YHVG.
În concluzie, după cum putem observa numele lui Dumnezeu se regăsește în fiecare celulă a corpului nostru. Sau altfel spus, Dumnezeu și-a lăsat semnătura sub forma elementelor chimice în fiecare celulă vie.
Sigur, vor exista mereu sceptici care nu vor accepta raționamentul nostru. Nu ne așteptăm că toți să fie de acord cu expunerea noastră.
Să ne amintim, însă, cu astăzi prin două cifre, 1 și 0, putem practic codifica orice fel de informație. Așa ceva era de neinchipuit acum 100 de ani. Putem codifica text, imagini, filme, sunet, date biometrice, inclusiv volume. Imprimantele 3D asta fac, imprimă volume. Toate comunicațiile din lume, telefonice, internet, radio, tv, sunt digitale, în 1 și 0.
Acum să ne închipuim volumul de informații care poate fi codificat cu ajutorul a patru caractere. Sau să ne închipuim volumul de informații ce poate fi codificat cu ajutorul a 22 de caractere. Nu întâmplător a apărut criptografia bazata pe ADN.
