Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (IV)

Fiii lui Dumnezeu, vâzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. (Facerea 6, 2)

Cine sunt acești „fii ai lui Dumnezeu”, sau „bnei Elohim” în ebraică?

Înainte de a scrie acest aticol am dat o căutare pe google și am găst în prima pagină o trimitere către un articol din ziarul Lumina, „Fiii lui Dumnezeu şi fiicele oamenilor”, semnat de Lect. Alexandru Mihăilă, publicat în data de 06 aprilie 2011, și un alt articol pe siteul Doxologia, „Fiii lui Dumnezeu în Vechiul Testament”, semnat de Pr. Marius Daniel Profir, nedatat. Cel din urmă articol este scurt și puțin relevant. Aflăm din el că pe vremea Fericitului Augustin, majoritatea traducerilor scripturistice care circulau optau pentru expresia „îngerii lui Dumnezeu” pentru traducerea cuvintelor „bnei Elohim” din ebraică. Codex Alexandrinus foloseşte aceeaşi variantă de traducere – îngerii lui Dumnezeu – în timp ce Septuaginta o redă prin fiii lui Dumnezeu. Expresia „fiii lui Dumnezeu” era înţeleasă de către Iosif Flaviu ca referindu-se la îngeri. Aceeași interpretare o găsim și în cărțile lui Enoh și Testamentul Celor Doisprezece Patriarhi.
Septuaginta a tradus expresia ebraică bnei Elohim prin οἱ ἄγγελοι τοῦ θεοῦ, adică îngerii lui Dumnezeu pentru versetul de la Iov 1, 6.

Primul articol vine cu câteva informații în plus referitoare la interpretarea pe care o dădeau creștinii în primele două veacuri, dar nu rezolvă cu nimic dilema. Sf. Iustin Martirul, Apologia întâi în favoarea creştinilor 1, 5, apologetul Atenagora, Solie pentru creştini, 24, Sf. Irineu de Lyon, în Împotriva ereziilor, 4:36:4, Clement Alexandrinul și Tertulian, Despre idolatrie 9, înțeleg prin „fiii lui Dumnezeu” din Facerea 6, 2 îngeri căzuți sau demoni. Aceeași interpretare o putem găsi și la Eusebiu și Sf. Ambrozie.
Începând cu Iuliu Africanul, interpretarea creştină va prefera identificarea „fiilor lui Dumnezeu” cu urmaşii lui Set, așa cum o va face și Sf. Ioan Gură de Aur în Omilii la Facere, XXII, II, care merge mai mult pe interpretarea morală a textului din Facerea 6, 2.
Așadar, observăm o evoluție a interpretării în timp de câteva secole, dar nu în aceleași locuri. Să ne amintim și de diferența dintre școala alexandrină și cea antiohiană.

În prezent teologii creștini înțeleg prin expresia „fiii lui Dumnezeu” din Facerea 6, 2, pe urmașii lui Set.

Sf. Ap. Iuda citează în epistola sa sobornicească (1, 14-15) din Ehoh, fapt care ne duce cu gândul că scrierile lui Enoh erau cunoascute Sfinților Apostoli. Unii exegeți merg așa departe încât pretind că influența cărților lui Enoh asupra învățăturii neotestamentare este majoră. Noi reținem faptul că erau cunoacute. Aceste scrieri, multă vreme pierdute, au fost redescoperite într-o versiune etiopiană, în 1773, apoi publicate în mai multe ediții critice.

Parcurgând aceste scrieri, publicate și în limba română (Cartea lui Enoh și Cartea tainelor lui Enoh [2 Enoh], editura Herald, 2016, 2014), aflăm multe informații noi, interesante și care ne ajută să privim istoria cu alți ochi.

Să reținem faptul că opinia oficială a cercetătorilor îmbrățișează dogma materialismului evoluționist, ateu, dogmă care influențează indirect și gândirea teologică oficială.

Mă întreb, câți teologi ar fi în stare să înfrunte curentul de interpretare oficial? Este exact ca și în cazul studiului codului Bibliei. Deși structurile matematice din textul biblic sunt evidente, totuși teologii preferă să le ignore prezența, sau chiar mai rău să le nege existența.

Critica negativă preferă să treacă descrierile din carțile lui Enoh în domeniul legendelor și miturilor și cu asta să treacă în derizoriu orice încercare de valorificare a informațiilor din text.
Ce mai afirmă aceeași critică negativă, sau dogmă oficială a sistemului de învățământ?

  1. Civilizațiile antice au fost primitive, așadar nu aveau cum să dețină tehnologie avansată sau cunoștințe avansate de astronomie, medicină și tehnologie.
  2. Zeii sunt invenții ale minții omenești, nu există zeii pogorâți din cer.
  3. Nu au existat uriași. Cum ar putea dogma oficială să argumenteze prin prisma evoluționismului așa ceva?
  4. Construcțiile megalitice nu sunt mai vechi de 5000 de ani. Cum au fost construite cercetătorii nu pot răspunde. Caută însă să născocească „tehnici primitive” pe care chipurile oamenii de acum 5000 de ani le-ar fi folosit.
  5. Magia este o superstiție fără suport științific. Astrologia o înșelătorie.
  6. Religiile sunt o invenția omenească a preoților și regilor.
  7. Regii din vechime au inventat că sunt descendenții zeilor.

Și sigur, lista poate continua.

Să nu uităm că milioane de manuscrise antice au fost distruse de calamități sau chiar intenționat. Cu toate acestea, cărțile lui Enoh prin informațiile pe care le conțin vin să explice multe lucruri pe care dogma oficială, – îmbrățișată de cercetători -, le respinge sau este incapabilă să le explice.

Astfel, aflăm că un grup de ființe cerești (copiii cerului, veghetori cerești), 200 la număr, s-au jurat să-și părăsească demnitatea și slujba lor și să coboare pe pământ ca să-și ia fiecare soție dintre fiicele oamenilor, fiecare cum dorește. Prefer numele de „ființe cerești” sau cel de veghetori cerești, întrucât cel de îngeri sau demoni poate fi nepotrivit pentru modul de înțelegere al multor cititori. Amintiți-vă ce am vorbit de conotația cuvintelor.

Marea greșeală a oamenilor este aceea că limitează realitatea doar la ceea ce cunosc. Același lucru se întâmplă și cu teologii care limitează realitatea lumilor doar la ceea ce li s-a descoperit la un moment dat. Sf. Scriptură ne-a descoperit calea mântuirii, dar asta nu înseamnă că întregul univers se limitează doar la ceeea ce citim în textul biblic.

Din unirea acestor ființe cerești cu fiicele oamenilor, ADN-ul urmașilor a fost afectat și s-au născut uriașii, cu caracteristici atât nepământene cât și omenești. Mai aflăm că aceste ființe coborâte din cer au învățat pe femeile lor (XVI, 2) magia, vrăjitoria, astrologia, astronimia, tehnicile de ghicit, alchimia, ocultismul, metalurgia, confecționarea armelor, folosirea plantelor și rădăcinilor, confecționarea de podoabe și multe alte răutăți. Ei au dezvăluit o parte din tainele pe care le cunoșteau oamenilor (Enoh LXIV și LXIX, 2-15). Aceste ființe „extraterestre” i-au învățat pe oameni idolatria.
Toate acestea s-au întâmplat în zilele lui Iared (CVI 13-14, 17).

Acum urmează o altă întrebare delicată. Cu ce călătoreau aceste ființe cerești? Cu ce a fost purtat Enoh prin univers ca să i se descopere mersul stelelor, al soarelui și al lunii, împărțirea timpului și funcționarea climei?

Dacă ne lăsăm influențați de dogma științifică oficială, care spune că aparate mai grele decât aerul nu au existat decât după ce le-a inventat frații Wright și Traian Vuia, vom crede că în antichitate nu au existat aparate de zbor.

Fără a intra acum în amănunte, putem aminti faptul că în vechile tradiții chinezești se amintește de primii împărați, descendenți ai zeilor, care posedau aparate de zbor.

Același lucru se găsește menționat și în scrierile vechi indiene, cum ar fi Ramayana și Mahabharata, în care sunt descrise cu lux de amănunte trei categorii de aparate de zbor, numite vimana. Multe dintre aceste scrieri sunt adevărate tratate de aeronautică.

Mă întreb, ce rost ar fi avut ca populațiile antice din China, India, Sumer sau America de Sud să fi inventat povești despre aparate de zbor, popoare care, după dogma oficială, erau primitive? Ceva nu se leagă. Îmi vine să cred că cea mai mare grijă a sistemului oficial de învățământ instituționalizat este aceea de a menține omenirea în stare de ignoranță, dar cu aparența de culturalizare.

În urmă cu vreo 40 de ani am dat de o informație în care se vorbea de o cronică sau jurnal al conchistadorului Fernando (Hernando) Cortez (1485-1547), în care se menționa că spaniolii ar fi găsit la populațiile băștinașe din America de Sud aparate de zbor care funcționau pe bază de vibrații. Spaniolii le-au declarat lucrări demonice, le-au topit, au extras aurul din aliajul din care erau făcute și l-au furat. Această mențiune rar poate fi găsită, și niciodată în manualele oficiale de istorie.

Așadar, dacă punem cap la cap aceste informații disparate ajungem la concluzia că în vremurile străvechi au existat civilizații care au deținut tehnologii extrem de avansate.

Dar descifrarea enigmelor nu se oprește aici.

În încheierea acestui articol aș dori să mai precizez un lucru foarte important. Avem nevoie de mult discernământ și de putere de sinteză. Este important a discerne între informație și interpretarea ei, deoarece interpretarea este influențată de credințe. Chiar și interpretarea noastră este influențată de credința creștină personală. Toate aceste informații le privim și le interpretăm din perspectivă creștină.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (IV)

  1. Constantin spune:

    P.C.Parinte Teodosie , asadar , de trei zile – „ziua si postarea” ; parca nu-mi cred ochilor ! Desigur ca eu ma bucur foarte mult . In ceia ce priveste tema comentata , este intradevar o tema ce nu se prea poate discuta (si impartasi) cu cineva din cler !! Si totusi iata ca se poate , iar aceasta nu face decat sa ma bucure . Ma regasesc – cumva – in modul de abordare si gandire . Informatiile vin si ne coplesesc , cu cat acumulam mai multe , cu atat ne dam seama cat de putine cunoastem ! Iar cand le punem cap la cap , ne intrebam cum oare … s-ar potrivi ! Biserica insa ne da raspunsul (Biserica luptatoare si Biserica biruitoare) , asadar cele vazute si cele nevazute . Parintele Arsenie de la Techirghiol , avea o zicere : Sa avem constiinta permanentei Lui Dumnezeu in viata noastra . Asteptam cu nerabdare continuarea in zilele ce urmeaza .

    • Teodosie Paraschiv spune:

      In primul rand va multumesc pentru faptul ca cititi articolele mele. Subiectul este extrem de complex si nu poate fi abordat cu usurinta. Ideea este urmatoarea: cine intelege trecutul va putea intelege viitorul. Dupa cum stiti, undeva, candva, in trecut latura spirituala a cunoasterii a fost exclusa din cercetarea „stiintifica”, iar faptele trecutului au fost inlocuite cu fapte imaginare. Cu cat cercetezi mai mult cu atat ai senzatia ca te afunzi intr-un ocean fara fund, nesfarsit de informatii. Si ajungi sa spui ca Socrate: „Stiu ca nu stiu nimic”. Cu cat cercetezi mai mult cu atat iti dai seama de minciuna in care traim, si care ni se inoculeaza prin sistemul de invatamant institutionalizat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.