Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (V)

Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, și-au ales dintre ele soții, care pe cine a voit. (Facerea 6, 2)

După cum am văzut, teologii ortodocși vorbesc foarte puțin despre acești „bnei Elohim”, traduși prin „fii ai lui Dumnezeu”, numiți în Codex Alexandrinus „îngerii lui Dumnezeu”, iar când o fac se rezumă la a-i identifica cu urmașii lui Set. Mai potrivit ar fi să traducem expresia „bnei Elohim” prin „ființe cerești”, pentru a evita încărcătura semantică și conotațiile legate de noțiunile de fii sau îngeri.
Explicația de până acum împărtășită de teologi este destul de simplistă și nu rezolvă problema apariției uriașilor, ca urmare a acestor legături nelegiuite și nefirești. În limbajul de astăzi spunem că această interpretare nu explică mutațiile genetice care au dus la nașterea uriașilor. Teologii acceptă că au existat uriași, dar nu-și bat capul să înțeleagă sau să explice cum au apărut.

Informații mai detaliate găsim în cartea I Enoh [1]. Chiar dacă sunt considerate apocrife, ele conțin informații de valoare. Conținutul acestor cărți era cunoscut și Sf. Apostoli.

Din ele aflăm că „îngerii, copiii cerului” (Enoh VI, 1) sunt ființe cerești, numiți în alt loc și veghetori (Enoh X, 7, 15; XII, 4), aveau misiunea de a supraveghea omenirea și a o călăuzi spre bine. Dar aceștia s-au abătut de la misiunea lor, „au părăsit înaltul cerului, eternul loc sfânt” (XII, 4) și s-au coborât la nelegiuirea de a-și lua femei dintre fiicele oamenilor (Enoh VI, 2).

„Și erau cu toți două sute, care au coborât în zilele lui Iared pe vârful muntelui Hermon” (Enoh VI, 6).

În continuare sunt date numele căpeteniilor lor:

„Samiazaz, conducătorul lor, Arakiba, Ramaeel, Kokabîel, Tâmîel, Râmîel, Dâniel, Ezecheel, Barachîal, Asâel, Armâros, Batârel, Anâel, Zachiel, Samsâpeel, Satarel, Turel, Iomjâel, Sariel. Aceștia sunt căpeteniile zecilor” (Enoh VI, 7-8).

Numele căpeteniilor peste o sută, peste cincizeci și peste zeci sunt amintite amintite și în capitolul LXIX, 2-3.
Din această unire nefirească s-au născut „uriași, a căror statură era de trei mii de coți” (Enoh VII, 1-2). Aceste ființe cerești „le-au învățat [pe femei] farmece și descântece și culegerea rădăcinilor, și le-au făcut cunoscute plantele” (VII, 1).

În continuare aflăm că aceste ființe cerești (extraterestre), îngeri căzuți, le-au descoperit oamenilor tainele cerești pe care le dețineau. (IX, 6; X, 7; XVI, 2; XLIV, 2)
Azâzel „i-au învățat pe oameni cum să facă săbii, cuțite, paveze, zale, și le-a făcut cunoscute metalele pământului și arta de a le cunoaște” (VIII, 1), adică metalurgia. El le-a mai arătat cum să facă brățări și podoabe, și cum să folosească vopselele, și cum să-și îmfrumusețeze sprâncenele, cum să folosească pietrele prețioase și tot soiul de culori.

Avem aici originile metalurgiei, alchimiei, prelucrării metalelor și pietrelor prețioase, ale artei războiului și fardurilor.
Samîaza i-a învățat tot felul de vrăjitorii și însușiri ale rădăcinilor (otrăvurile);
Aramâros i-a învățat cum să dezlege vrăjile;
Barâchîel i-a învățat astrologia;
Kokabîel i-a învățat constelațiile;
Ezecheel i-a învățat cunoașterea norilor;
Arachiel, i-a învățat semnele pământului;
Shamsiel, semnele soarelui, iar
Sariel mersul lunii. (Enoh VIII, 3).

În informațiile de mai sus aflăm originea magiei, a hermetismului [2], vrăjitoriei, alchimiei [3], metalurgiei, astrologiei și astronomiei, înterpretarea semnelor, arta războiului și a prelucrării metalelor și folosirea pietrelor prețioase. Tainele descoperite oamenilor sunt reamintite în cap. LXV: magia, vrăjitoria, puterea celor care făuresc chipuri turnate (idoli) și metalurgia.
În capitolul LXIX, 4-15 sunt enumerate toate tainele pe care veghetorii le-au descoperit oamenilor: loviturile de moarte, armele care aduc moartea (armele), amărăciunea și desfătarea, scrisul cu cerneală și pergament, loviturile duhurilor și ale demonilor, loviturile fătului din pântece, ca acesta să moară, loviturile sufletului, mușcăturile șarpelui, loviturile ce se petrec în timpul căldurilor de amiază și multe altele care au dus la pierderea oamenilor.

Despre uriași și soarta lor aflăm că „uriașii care sunt născuți din duh și din trup, vor fi duhuri rele pe pământ, și tot pe pământ va fi sălașul lor. Duhurile cele rele s-au născut din trupuri, căci s-au născut din oameni, și de la sfinții Veghetori își au începutul; aceștia vor fi duhuri rele pe pământ, și duhuri rele se vor numi” (XV, 8-9).

„Duhurile uriașilor aduc tulburare, prigonire, distrugere, neliniște, lupte, aduc nimicire pe pământ. Și aceste duhuri se vor ridica împotriva copiilor oamenilor și împotriva femeilor, căci din aceștia s-au născut” (XV, 11).

Din cuprinsul acestei cărți mai aflăm că și Enoh a fost învățat de către îngeri tainele cerului, astronomia și mersul astrelor (Enoh XLI; LXXII-LXXXII).

Toate aceste evenimente s-au întâmplat înainte de potop.
Acestea sunt în mare informațiile pe care ni le oferă cartea I Enoh.

Din perspectiva acestor informații, tehnologia, metalurgia, magia, tehnicile de ghicit, astrologia, astronomia, alchimia, arta războiului nu sunt rezultatul evoluției, ci sunt descoperite oamenilor de ființe cerești (extraterestre).

Cândva în trecut ființe cerești (extraterestre) au fost în contact direct cu oamenii. Aveau rolul de veghetori, dar au ajuns să-și părăsească misiunea încredințată lor de Domnul, Cel Prea-Înalt, Cel Mare și Sfânt (Enoh X, 1), Domnul Duhurilor și le-a descoperit oamenilor tainele cerești, învățându-i cum să le folosească unii împotriva altor.

Cartea lui Enoh ne dezvăluie într-un fel rădăcinile a tot ceea ce numim astăzi ocultism [4].

Cele mai diferit înțelese noțiuni sunt cele de magie și ocultism, deși prin „ocult” putem înțelege ceea ce ne transmite sensul principal al cuvântului. Prin ocultism putem înțelege, așadar, tot ceea ce se păstrează și se transmite în mod ascuns, în cercul restrâns al unor inițiați.


[1] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016, 222 pagini.
[2] Francoise Bonardel, Hermetismul, Editura de Vest, Timișoara, 1992, 152 pagini, format A6.
[3] Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timișoara, 1992, 136 pagini, format A6.
[4] Amănunte despre conceptul de ocultism a se vedea la Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, București, 1994, 444 pagini.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.