Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (IX)

„Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.” (Ioan 8, 32)

Libertatea nu înseamnă să faci ce vrei, ci să cunoști care este menirea ta pe acest pământ în această viață trecătoare. Libertatea nu ține de condițiile exterioare, ci de starea ta interioară.

Am fost educați să credem că viața a evoluat de la simplu la complex, apoi că umanitatea a evoluat și ea de la epoca de piatră la era comunicațiilor și informației. Conform acestei teorii, prezentate ca certitudine, dacă ne întoarcem în timp, reformulând, spunem că în trecut umanitatea era tot mai primitivă. Acum 2000 de ani era mai primitivă decât în prezent, iar acum 4000 de ani mai primitivă decât acum 2000 de ani. După aceeași logică, acum 6000 de ani omenirea era mai primitivă decât acum 4000 de ani. După această logică, imaginată de istorici, în urmă cu peste 6000 de ani nu mai putem vorbi de civilizație sau organizare statală. Ne aflăm deja în ceea ce istoricii numesc mezozoic sau epoca mijlocie a pietrei.

Ca și celelalte domenii ale cunoașterii, și istoria este subordonată ideologiei materialiste și evoluționiste. Faptele sunt subordonate teoriei. Sau altfel spus, faptele trebuie interpretate în conformitate cu ideologia materialist-evoluționistă. Această ideologie duce la falsificarea adevărului istoric de dragul teoriei.

Așadar, nu ne mirăm atunci când aflăm că multe dintre descoperirile făcute de arheologi rămân o enigmă pentru istorici și oamenii de știință.

Construcții megalitice antice există pe toate continentele lumii. Unele sunt mediatizate și cunoscute de majoritatea oamenilor, altele însă sunt mai puțin mediatizate și rămân cunoscute doar cercetătorilor.

Aceste construcții antice există și astăzi. Le putem vizita și cerceta. Întrebarea este, de unde au apărut? Cine le-a construit? Și cu ce tehnologie?

Conform dogmei oficiale, toate aceste construcții rămân o enigmă. Oamenii de știință afirmă că trebuie să existe o explicație, care să le încadreze în dogma materialist-evoluționistă. Pentru ei altă soluție nu există. Ar fi inacceptabil să admită ceva care ar zdruncina sau pune sub semnul întrebării evoluționismul. Ca și niște copii, cercetătorii se străduiesc să-și imagineze o tehnoligie rudimentară cu care anticii ar fi putut ridica construcțiile megalitice, temple, zigurate, piramide, sfincși, și ale construcții asemănătoare.

Mulți cercetători onești constată că mediul academic face tot posibilul ca orice probă care ar putea pune sub semnul întrebării evoluționismul să fie ascunsă sau negată, iar știrea să nu ajungă la urechile publicului larg.

În loc să reconstituie istoria pornind de la fapte, de la dovezile arheologice, istoricii, fideli dogmei evoluționiste, interpretează aceste dovezi prin prisma ideologiei. Din capul locului ei exclud ca anticii să fi deținut tehnologie la fel de avansată ca cea pe care o deținem noi astăzi. Și totuși dovezile arheologice ne arată o altă față a lumii, alta decât cea imaginată de mediul academic.

Lumea ne este prezentată așa cum vor să ne-o arate cei care controlează mijloacele de informare în masă. În fapt, nu contează ce informații ajung la tine, ci felul cum le interpretezi. Acesta este motivul pentru care cei mai mulți oamenii nu pot vedea lumea și istoria ei decât așa cum au fost învățați să interpreteze informațiile.

Astăzi avem acces la informații nelimitate. Dar ce folos, dacă oamenii nu mai sunt capabili să proceseze aceste informații? Este ca și cum ele nu există. Trăim parcă într-o stare de hipnoză indusă. Vedem doar ceea ce ni se sugerează să vedem. Dar câți înțeleg acest fapt? Câți sunt dispuși să recunoască starea în care au fost aduși?

Putem să ne trezim din această stare? Cum? Avem curajul să acceptăm realitatea altfel decât ne-a fost indusă? Dacă nu avem dorința de a ieși din această stare de hipnoză indusă, nimeni, oricât de binevoitor ar fi, nu ne poate ajuta.

Am auzit cu toții despre piramide, temple, zigurate și alte construcții megalitice, unii chiar le-au și văzut cu ochii lor. Ele există. Dar când au fost construite și cu ce tehnologie? Nu știm. Nici cercetătorii nu știu. Sunt prezentate doar teorii, care induc ideea de soluție, induc ideea rezolvării problemei. Și rămânem cu această ideea inoculată, aceea că cercetătorii au rezolvat enigma. Cât de ușor suntem induși în eroare!

Nu știm nimic despre cine le-a construit, în ce scop și cu ce tehnologie. Chiar este important pentru noi să cunoaștem aceste răspunsuri? Eu cred că da. Altfel, ni se vor servi răspunsuri gata pregătite, cu scopul de a ne înșela.

Recent am citit cartea scrisă de David Hatcher Childress, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor. Cartea explorează numeroase dovezi care conduc la uluitoarea concluzie că „oamenii antici erau realmente la fel de complecși cum suntem noi astăzi – cel puțin cineva, undeva, folosea atunci tehnologie avansată”. Această tehnologie include absolut totul, de la electricitate până la mașini grele și aparate de zbor. În carte sunt dezbătute subiecte precum:

  • enigma tehnologiei antice
  • genialele construcții megalitice
  • metalurgia și utilajele antice
  • electricitatea și focul sacru în lumea antică
  • zborul și războiul aerian în lumea antică
  • pământul ca o uriașă centrală electrică și
  • natura ciclică a istoriei.

S-au scris multe cărți pe acest subiect, însă aceasta este una dintre cele mai recente. O altă carte interesantă este cea scrisă de Robert M. Schoch, Civilizația uitată, publicată în 2012 în engleză și în limba română în anul 2016. Robert M. Schoch constată pe bună dreptate că „există evident o discrepanță între ceea ce istoricii și arheologii tradiționali ne-au învățăți pe toți și dovezile palpabile din pământ”.

Să amintim câteva dintre cele mai cunoscute construcții antice megalitice, cum ar fi Piramidele din Egipt, Sfinxul de pe platoul Giza, monumentul Stonehenge din Anglia, Machu Picchu din Peru, orașul antic Tiahuanaco din Bolivia, Sacsayhuaman, Cuzco, Nazca, uriașa platformă de la Ba’albek, fundația Zidului Plângerii din Ierusalim, vechile statui (moai) de pe Insula Paștelui și multe altele. Mai puțin cunoscute sunt construcțiile de la Gobelik Tepe din Turcia care datează peste 11.000 de ani.

S-a scris mult despre piramide, și opinia oficială este aceea că piramidele au adăpostit mormintele faraonilor. Același lucru se spune și despre Marea Piramidă a lui Keops. S-a scris mult și despre ea, dar puțini sunt interesați de detalii.

Pe când aveam 21 de ani am avut fericita ocazie și-mi cadă în mână o carte în franceză intitulată „Enigma Marii Piramide” în care am aflat informații inedite pentru mine la vremea aceea. Piramida era descrisă ca o carte scrisă în piatră. O carte ce conține informații astronomice, dar și profetice, un fel de cronologie în care anii sunt codificați în dimensiunile spațiale spațiale. De atunci și până acum au apărut alte zeci de cărți despre acest subiect care dezvăluie multe alte secrete despre această construcție uimitoare. Din nefericire, aceste informații sunt ignorate de către mediul academic și arheologii tradiționali, și sunt socotite simple speculații.

DE REȚINUT. Facem distincție între informație și interpretarea ei. A accepta o informație nu înseamnă a accepta și interpretarea ei.

În articolele precedente, am amintit despre ființele cerești extratereste menționate în Facerea 6, 2 și în Cartea lui Enoh, apoi despre originile ocultismului și transmiterea lui până astăzi, dar care este legătura cu construcțiile megalitice răspândite pe toate continentele?

Mediul acedemic, care promovează dogma materialismului evoluționist și ateu, nu admite existența unei lumi spirituale. Așadar, zeii și religiile sunt mituri, invenții ale minții omenești, iar toate construcțiile antice megalitice descoperite sunt ridicate de oamenii acelor vremuri îndepărtate.

Totuși, dacă studiem cu atenție miturile popoarelor și religiile lor, vom descoperi că peste tot oamenii au credința că în vremuri imemoriale zeii au coborât din cer pe pământ și au descoperit oameniilor tainele cerului. Credința în zeii pogorâți din cer este comună tuturor popoarelor și triburilor.

Cu cât cercetăm mai mult cu atât vom descoperi legătura dintre construcțiile antice megalitice și acei „zei” pogorâți din cer, posesori ai unei tehnologii avansate.

Adunănd toate aceste informații și încercând a le pune cap la cap ajungem la concluzia că este mult mai credibil să punem pe seama „zeiilor” construcțiile antice megalitice, decât pe seama omului primitiv. Este ușor să facem acest lucru întrucât nu excludem existența lumii spirituale.

Au existat „zeii”? Oare nu sunt ei o invenție demonică? O înșelare a oamenilor? Oare nu cumva „zeii” sunt o invenție a minții umane?
Răspunsul este destul de clar. Zeii din vechime sunt chiar demoni, nu doar o plăsmuire a minții umane.

Dar cine sunt zeii neamurilor? În Psalmi ni se spune că „dumne(zeii) neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut.” (Ps. 96, 5). „Că toţi dumnezeii păgânilor sunt nimic, iar Domnul a făcut cerurile.” (I Regi 16, 26).

În concluzie, avem veghetori cerești coborâți pe pământ care descoperă oamenilor tainele cerului, uriași născuți din legătura nefirească, construcții antice megalitice și tehnologie avansată. Ce urmează?

Vom afla mai multe despre tehnologia deținută de civilizațiile străvechi.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în Istorie și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *