Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox (XVII)

Aș dori ca acest articol să fie unul recapitulativ a tot ceea ce am expus până acum în cele 16 articole precedente.

Am pornit de la textul din Facerea 6, 1-4 în care ni se relatează despre fiii lui Dumnezeu care și-au luat soții dintre fiicele oamenilor. În primele veacuri creștine prin „fiii lui Dumnezeu” din acest text se înțelegeau „îngeri căzuți”, care s-au abătut de la menirea lor. [8][9][10][11] În textul ebraic se folosește expresia „bnei Elohim”, care se traduce prin „fiii lui Dumnezeu”, iar în Septuaginta s-a tradus prin „îngerii lui Dumnezeu”.[1]

Acest text se lămureÈ™te mai bine prin prisma celor relatate în Cartea lui Enoh, în care se spune că 200 dintre „veghetorii cereÈ™ti”, sau „copiii cerului” – È™i li se dă È™i numele căpeteniilor lor -, s-au jurat să se coboare pe pământ È™i să-È™i ia fiecare soÈ›ii dintre fiicele oamenilor.[2] ÃŽn urma acestei uniri nefireÈ™ti È™i nelegiuite s-au născut uriaÈ™ii cei din vechime, despre care se face amintire în toate tradiÈ›iile popoarelor. [1][2]

Acești „veghetori cerești”, extratereștri, au descoperit femeilor tainele cerului, și au învățat pe oameni științele oculte, vrăjitoria, ghicitoria, astrologia, astronomia, folosirea plantelor, folosirea otrăvurilor, loviturile de moarte, metalurgia, confecționarea armelor și a podoabelor, machiajul și multe alte răutăți.[2]

La aceste informații ce ni s-au păstat în scris în Sf. Scriptură, în Cartea lui Enoh și în interpretarea Părinților din primele veacuri creștine, mai putem adăuga informațiile din scrierile sanscrite care au ajuns până la noi.[3][4] În aceste scrieri se face amintire despre civilizații străvechi, astăzi pierdute, care au existat pe pământ cu mii și zeci de mii de ani în urmă, precum și despre tehnologia avansată pe care o dețineau aceste popoare străvechi.[3] De asemenea, mai putem adăuga informațiile deținute pe cele câteva mii de tăblițe sumeriene descoperite până acum. Sumerienii afirmau în mod repetat că „tot ceea ce știm, am îmvățat de la zei”.

Istoricii religiilor din secolele XVIII – XIX au considerat aceste informaÈ›ii drept mituri È™i legende, aÈ™a cum au făcut È™i cu informaÈ›iile din Sf. Scriptură.[12] Această opinie se păstrează È™i astăzi din raÈ›iuni mai mult politice È™i ideologice decât È™tiinÈ›ifice. Cu toată această opoziÈ›ie față de civilizaÈ›iile străvechi, descoperirile arheologice din sec. XX au confirmat relatările cuprinse în Sf. Scriptură È™i în scrierile sanscrite. [3][5]

Astfel, s-au descoperit vestigii arheologice megalitice ce au aparținut la cca 20 de civilizații străvechi, astăzi pierdute, vestigii ce se găsesc pe pământ, sub pământ sau acoperite de ape. Toate acestea sub dovada unor civilizații străvechi, deținătoare ale unor culturi și tehnologii avansate, care au existat cu mai bine de 10.500 de ani în urmă.[3][5][6][7]

La construcțiile megalitice ce se află împrăștiate pe toate continentele, mai putem adăuga numeroasele artefacte străvechi ce au fost descoperite de-a lungul timpului.[5]

Punând cap la cap toate aceste informații, și aranjându-le cu grijă ca într-un puzzle, înțelegem că zeii religiilor politeiste, „pogorâți din cer”, sunt „veghetorii cerești” despre care se amintește în Cartea lui Enoh. Așadar, zeii aceștia nu erau rezultatul imaginației popoarele antice ci entități extraterestre pogorâte din cer pe pământ.

Dacă în sec. XIX informațiile din textul biblic și din alte scrieri străvechi erau socotite mituri și legende, noile descoperiri arheologice vin să susțină aceste scrieri ce s-au păstrat până în zilele noastre. Cu toate acestea, din motive politice și ideologice, orice dovezi despre existența unor civilizații străvechi avansate tehnologic sunt contestate sistematic.

Când este vorba de a determina începuturile, cercetătorii sunt neputincioși. Neputința se naște din faptul că ei nu pot împăca dogma evoluționismului materialist cu dovezile materiale și informațiile ajunse până la noi. Se pare că normele „științifice” au fost fixate în așa fel încât să rupă pe oameni de începuturile civilizației și ale cunoașterii, și să le înlocuiască cu niște păsmuiri. Puțini sunt cei care știu, și chiar mai puțini cei care acceptă, faptul că începând cu epoca Renașterii științele au fost împărțite în două.[15]
Partea fizică și materială a fiecărei științe a devenit de atunci un tot de sine stătător botezat cu numele pompos de știință exactă sau pozitivă, iar partea metafizică și analogică a fiecărei științe a fost disprețuită, fiind alungată și clasificată printre științele oculte.

Să nu ne închipuim că științele oculte au fost părăsite vreodată. Nu. Dimpotrivă, ele sunt studiate și practicate până în zilele noastre în cadrul restrâns al organizațiilor și societăților secrete. De fapt, odată cu Renașterea păgânismului, științele oculte au fost ascunse de ochii mulțimilor. Acestora li s-a predat știința „exactă”.

Încheiem prin a reaminti factul că avem:

• vestigii megalitice străvechi È™i artefacte care presupun existenÈ›a unor civilizaÈ›ii străvechi avansate din punct de vedere tehnologic.
• mărturii scrise despre existenÈ›a acestor civilizaÈ›ii È™i tehnologia lor.
• cunoÈ™tinÈ›e despre È™tiinÈ›ele oculte ce s-au transmis până astăzi
• ritualuri străvechi È™i dorinÈ›a de a reînvia cultele păgâne, prin adorarea vechilor zei pogorâți din cer, sub chipul extratereÈ™trilor.[13][14]

Bibliografie

[1] Biblia sau Sf. Scriptură
[2] Cartea lui Enoh, ediția a cincea, editura Herald, București, 2016.
[3] CHILDRESS, David Hatchers, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaștere a anticilor, Editura Vidia, București, 2012.
[4] DIKSHITAR, Ramachandra, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.
[5] DOBRESCU, Emilian M. și DOBRESCU, Edith Mihaela, Civilizații succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, București, 2017.
[6] DUNN, Christopher, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
[7] SCHOCH, Robert M., Civilizația uitată, Editura Lifestyl, București, 2016.
[8] Sf. Iustin Martirul, Apologia întâi în favoarea creştinilor 1:5.
[9] Atenagora, Solie pentru creÅŸtini, 24.
[10] Sf. Irineu de Lyon, ÃŽmpotriva ereziilor, 4:36:4[11] Tertulian, Despre idolatrie 9.
[12] Prof. Dr. Emilian Vasilescu, Istoria religiilor, EIBMBOR, București, 1982.
[13] Erich von Daniken, Zeii nu ne-au părăsit niciodată, Editura Lifestyle, București, 2018.
[14] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns – informaÈ›ii interzise, Editura Daksha, BucureÈ™ti, 2008.
[15] PAPUS, Kabbala. Tradiția secretă a Occidentului, Editura Herald, București, 2016 .