Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (XX)

Continuăm cu prezentarea tipurilor de extratereștri așa cum apar ei în descrierile răpiților, analizate de dr. Corado Malanga. Vă recomand să citiți cu atenție până la capăt și fără idei preconcepute. Informațiile sunt inedite dacă avem în vedere modalitatea prin care sunt obținute, însă pentru un cunoscător al literaturii de spiritualitate creștine aceste informații sunt doar confirmate.

Am văzut că există un extraterestru mic, un fel de robot, înalt de 1,2 metri, care face răpirea propriu-zisă. Apoi este „blondul cu cinci degete”, tipul care seamănă cel mai mult cu noi. Un alt tip care apare este cel al extraterestrului militar, reptiloid, numit și sauroid. Deasupra acestor extratereștri comandă extratereștri insectoizi.

El este asemănat cu o călugăriță. Când este înghenunchiat, deja ajunge la 2 metri. Are un cap mare, cu doi ochi de insectă, negri, fără pupilă, sau tot ochiul fiind o pupilă, dacă vrem să spunem așa. Capul este în formă de triunghi, gâtul este mic, având tendinţa de a privi într-un anume fel, adică cu capul aplecat într-o parte.
Labele, dacă putem spune astfel, au trei degete şi sunt ţinute pliate. Poate că laba ţine ceva în mână, cum ar fi obişnuita baghetă care electrocutează. Dar există acest tip de poziţionare a membrelor superioare, pe când cele inferioare sunt mai mari, care de obicei sunt ghemuite, pliate pe ele însele, atunci când se aşează. Când se mişcă face un fel de zgomot asemănător cu un scârţâit. Ca un greier foarte mare, sau o lăcustă foarte mare. Şi acesta îţi vorbeşte în cap (mental), dar are trăsături foarte exacte. Are culoarea verde-maro. Nu are un miros anume. Interacţionează cu răpitul foarte puternic la nivel mental.
Multe mărturii ale răpiţilor o descriu pe această fiinţă fiind pe jumătate în afara zidului, pe jumătate în zid, când nu reuşeşte să intre cu totul în camera răpitului, pentru că este mult prea mare. Din acest motiv îi trimite pe cei mici, sclavii săi, pentru a face ei treaba murdară, pentru că material ei nu ar putea intra în dormitor.

Au mare dificultate în a se mişca, pentru că sunt insecte şi se mişcă foarte lent. Trebuie reţinut faptul că, de obicei, atunci când apar aceste insecte, foarte rar mai sunt prezente şi alte tipuri de extratereştri. Avem descrieri în care extraterestrul insectoid este coprezent cu blondul cu cinci degete, care în realitate are părul roşu. Însă, acolo, răpitul descrie foarte bine supunerea blondului cu cinci degete faţă de lăcustă, să o numim aşa, care este mare şi care comandă. Aceasta este impresia pe care o are răpitul când descrie scena. „Au venit insectele. Extraterestrul cu cinci degete este disperat, pentru că acum el nu mai poate face ce vrea.”

Mai sunt şi alte tipuri, alte tipologii de extratereştri. Este în special una, care este confundată cu mica entitate biologică extraterestră, pe care americanii o numesc EBE, în documentele declasificate prin American Freedom Information Act.

Există o tipologie care seamnă cu aceşti EBE. Acest extraterestru este înalt de 1,5 metri. Pare un fel de „călugăr”, dacă putem spune aşa, îmbrăcat cu un fel de robă sau cu ceva asemănător, cu patru degete, toate de aceeaşi lungime, mititel, cu ochii mari, negri. Dar ceea ce o diferenţiază pe această fiinţă de celelalte, de adevăratele entităţi EBE, este faptul că entităţile EBE sunt pe jumătate bionice – jumătate biologice, jumătate eletronice -, aşa cum ne confirmă colonelul Philip Corso, care a fost mâna dreaptă a generalului Trudeau în SUA, și a fost consilierul a trei preşedinţi SUA. El a spus că a reuşit să vadă un cadavru al acestor mici fiinţe – EBE. Şi a înţeles că aceştia aveau patru lobi în craniu, doi în faţă, doi posteriori. Cei din faţă erau complet electronici, iar cei posteriori în realitate erau biologici. Şi se credea că primul dintre cei doi lobi frontali, cel electronic, folosea la a primi datele de la cine le expedia, de la comandanţii acestor mici entităţi. Al doilea lob făcea legătura între lobul electronic şi cei doi lobi biologici.

Dar fiinţa despre care vorbim acum, cel înalt de 1,5 metri, îmbrăcat ca un „călugăr”, chiar dacă are pielea închisă la culoare, are trăsături total diferite. În primul rând mărimea degetelor, tipul de îmbrăcăminte pe care o are, dar pe care celălalt nu o avea. Gâtul este foarte lung, foarte înalt, iar cele două tendoane care ţin gâtul ies mult în evidenţă. Răpiţii ne spun că „Are pielea de om bătrân.”
Unul răpit a spus: „Are pielea ca cea de elefant.”, adică este foarte ridată. Ochiul este foarte mare, foarte rotund, iar craniul – aceasta este partea cea mai interesantă – este în formă de inimă. Aşa am numit-o. Adică în mijloc are o adâncituă care scoate în evidenţă cei doi lobi frontali, care se separă unul de altul, ca şi cum ar avea un fel de despărţitură în interiorul craniului. Aceasta este un tip de entitate pe care noi am numit-o „cap în formă de inimă”. [1]

Pe lângă aceste tipuri de extratereștri, mai sunt alte trei entităţi, care sunt destul de complicate. Sunt entităţi greu de descris, pentru că nu au corp.

„Toţi răpiţii descriu un „copil” mic şi ciudat, foarte luminos, care pare a fi o flamă atunci când se mişcă. Îl vezi în cameră prin întuneric, pentru că el intră cumva în mediul tău şi interacţionează cu tine. Are ochii negri, foarte închişi la culoare şi un fel de unghii, dacă se poate spune aşa. Oricum, vârfurile a ceea ce ar trebui să fie degetele sunt mai închise la culoare. Acest copilaş, care ar trebui să aibă 1 m – 1,1 m – 1,2 m pare a fi un copil făcut din lumină. Când se mişcă marginile se amestecă şi nu se înţelege ce este; o creatură luminoasă.” [2]

Corado Malanga continuă:

„În timpul descrierii făcute de răpiţi în hipnoză această creatură tinde să se apropie de tine tot mai mult, tot mai mult… Şi cu cât se apropie mai mult, tu simţi o presiune, o apăsare, în plexul solar. Tum! Şi când ai simţit acesta în mod inconştient, ştii că fiinţa aceasta a intrat în tine. Şi simţi o disperare foarte puternică inconştientă, pentru că nu înţelegi ceea ce ţi se întâmplă, dar ştii că această chestie a intrat în corpul tău. Apoi când te trezeşti a doua zi, nu-ţi vei mai aminti nimic. Ce s-a întâmplat de fapt? Cine este această fiinţă ciudată, pe care noi am denumit-o LUX? Este un nume oarecare. Îi puteam spune Giovanni, dar „lux” evidenţiază bine ceea ce este.”

Această fiinţă se regăsește în interiorul creierului, de care s-a agăţat cumva, în lobul stâng al răpiţilor, doar dacă răpiţii nu sunt stângaci. Dacă răpiţii sunt stângaci, o găsim în lobul drept.

Ce se cunoaște despre această ființă? În hipnoză regresivă s-a reușit să se dialogheze cu aceasta, și s-au obţinem şi nişte informaţii interesante. Aceasta nu are nici un chef să ofere informaţii, să vorbească despre ea. Dar din sutele de informaţii, indiferent cât de mici, care au fost adunate, se poate spune că:

  • această fiinţă nu vine chiar din acest spaţiu-timp, ci dintr-o altă parte, unde, deci, nu are corp.
  • această fiinţă nu se poate reproduce, are nevoie de energie, deci o ia, ca un parazit, de la o fiinţă umană, care este o fiinţă mai primordială, care oricum are mai multă energie decât acest Lux.
  • pe lângă asta, luxul este o parte dintr-o fiinţă gigantică, care este formată din foarte mulţi Luxi – un Lux gigantic.
    Civilizaţia lor este ca cea a albinelor, unde comandă tot stupul, ca un întreg. Stupul este albina. Albina mică nu are nici o valoare.

Diverşii Luxi sunt bucăţile dintr-o bestie gigantică. Luxul vine, îţi ia energia, ca şi cum ar avea un spaţiu de depozitare, şi o duce la marea sa familie de Luxi. Şi toţi Luxii din univers fac acest lucru pentru a alimenta o unică fiinţă gigantică, care este foarte luminoasă. Această formă luminoasă nu se poate reproduce. Cumva se desparte în mai multe entităţi micuţe, care practic sunt… în fizică s-ar putea spune asta – versiunea holografică a unei singure creaturi unice.
Acest parazit are caracteristica de a sta în capul tău, iar dacă tu nu eşti conştient de asta, te face să crezi că ai nevoie de el, că el este vocea interioară a îngerului tău păzitor.

Luxul acesta pare a fi „ego”-ul nostru, acea voce care mereu ne învinuiește și are ceva de comentat. Auzi aceste voci interioare care îţi spun aceste lucruri, iar dacă nu eşti suficient de conştient ca să înţelegi, că cea care vorbeşte nu este vocea părţii tale sufleteşti, că nu eşti tu, ci altcineva, rămâi sclavul acestei fiinţe, care este un parazit şi care se foloseşte de energia ta.

Aici intrăm deja pe teritoriul psihologiei și a spiritualității. În continuare vom prezenta câteva amănunte interesante.

„Acest parazit are o caracteristică fundamentală: adesea se uneşte cu Șarpele, cu acel extraterestru pe care l-am descris mai devreme, cu extraterestrul sauroid. Mulţi răpiţi l-au văzut pe Lux intrând în sauroid. Când am înţeles ceea ce se întâmpla, în urma sutele de hipnoze pe care le-am făcut, am rămas foarte perplecşi. Cu alte cuvinte s-a întâmplat următorul lucru: simbioză mutuală între Lux şi Şarpe. Acesta nu va fi singurul caz de simbioză mutuală. Mai sunt încă două.

Extraterestrul vrea de la noi un lucru fundamental, care este energia noastră. Dar energia noastră stă într-un corp şi se lipeşte doar de corpuri. Lux nu are corp, deci trebuie să paraziteze un corp pentru a avea energia (despre care vom vorbi mai târziu) care se agaţă de acest corp. Extraterestrul Şarpe nu are acest tip de energie, chiar dacă are un corp. Atunci Lux l-a învăţat pe Şarpe să-şi transforme în mii de ani, corpul, ADN-ul, într-un corp biocompatibil cu energia pe care o are omul. Când extraterestrul Şarpe va deveni biocompatibil, atunci, cu energia, cu ideile, cu tehnologia pe care Luxul i-a dat-o Şarpelui, atunci Şarpele, Sauroidul – aşa cum îl numim noi – va lua definitiv energia omului. Nu va mai trebui să-l răpească de fiecare dată, pentru că îi va lua pentru totdeauna energia. O va dezlipi de om şi o va lua el, iar Luxul va parazita Şarpele. Luxul îl parazitează pe Şarpe pentru că Şarpele este mai prostănac, mai naiv, mai incapabil să raţioneze, tocmai pentru că nu are acest tip de energie, pe când omul începe să-şi dea seama că Luxii există, că aceşti paraziţi există de mii de ani, pe care anticii îl numeau Lucifer. Exact! Pentru că demonii de atunci devin extratereștrii de astăzi.
Am obţinut cunoaşterea care ne permite să dăm nume diferite convingerilor de altădată. Să descoperim că convingerile de altădată – demonii – nu sunt altceva decât extratereştri de astăzi.” [3]

„Lucifer, Luxul, Purtătorul de lumină – asta înseamnă Lucifer. Înseamnă purtător de lumină. Este un fel de demon, diavolul ispititor care este în interiorul nostru. Lucifer crede că nu mai poate să-i convingă prea mult pe oameni să-l ajute şi a ales o altă creatură, pe Şarpe. Evreii îi spuneau Nahash, inamicul poporului evreu. Şarpele care în tradiţia ebraică reprezintă o altă figură demonică. Aceşti doi demoni se aliază pentru a lua partea vitală pe care o avem noi. ”

În afară de acest Lux mai avem încă un tip de extraterestru, un extraterestru foarte deosebit, care este reprezentarea a celui de-al doilea tip de simbioză. Extraterestrul este înalt de 2,8 m, complet alb, îmbrăcat în alb, cu părul alb, alb, rar. Faţa este albă, cu pupiala foarte mică, neagră sau cu o geometrie variabilă verticală, ochiul este aproape tot alb, are şase degete, nu cinci, iar degetele au toate aceeaşi lungime. Deci această fiinţă este uşor de recunoscut, pentru că este îmbrăcată într-o cămaşă albă, cu un medalion atârnat la gât, care are pe el un simbol. Acest simbol are, încă o dată, forma unor triunghiuri încrucişate variabil. Ceva ce seamănă – şi a fost descris aşa de multe ori – cu steaua cu şase colţuri, hexagrama tradiţie masonice, care sunt reprezentarea ezoterică şi alchimică a corpului, a minţii, a sufletului şi a spiritului, toate unite într-un simbol unic. Vom vedea că această reprezentare, corp, minte, suflet şi spirit, pe care anticii alchimişti o foloseau, în zilele noastre este tradusă sub o formă cu o semnificaţie total diferită. Una dintre aceste lucruri este partea sufletească, energia pe care vor să ne-o ia extratereştri.

„Această fiinţă vine din altă parte. Nu este de aici. Dar se descoperă că în realitate este o fiinţă falsă, este făcută din plastic. Sunt toţi la fel. Dacă vezi zece, nu observi nici o diferenţă între ei, chiar dacă stau foarte aproape unul de altul. În fine această fiinţă nu este cea adevărată. Fiinţa din plastic, cea falsă, conţine ceva în interior, îl conţine pe păpuşarul care manevrează marioneta din exterior. Păpuşarul este o fiinţă care nu este din acest univers. Nici asta nu are corp şi se agaţă de mintea ta. Arhetipic, acesta este văzut că se agaţă de tine prin ceafă, ca şi cum ţi-ar lua energia din creier, prin unde radio.
Această fiinţă se poate manifesta în timpul hipnozei regresive, deoarece atunci când subiectul răpit este hipnotizat, fiinţa îşi dă seama că este pe cale să-şi piardă marioneta sa vie, care îi dă energia, şi atunci încearcă să interacţioneze. Nu are timp să vină cu corpul fals aici, şi atunci, neavând acest corp fals, neputând să intre în această dimensiune, trebuie să interacţioneze din exterior, din lumea în care se află. Ca şi cum ar vorbi prin unde radio, de la distanţă, prin semnalele sale radio reuşeşte să interacţioneze cu creierul subiectului, care vorbeşte… expresiile acestei fiinţe, pe care noi am numit-o Ringhio (Mârâit), adică aşa cum s-ar exprima aceasta dacă ar avea limbă.”[4]

Să vedem în continuare ce aflăm de la acest demon care mârâie.

Mai întâi aflăm că nu vine din lumea noastră tridimensională. Ringhio spune: „Eu vin de acolo, din cealaltă parte, dintr-un loc care nu se află în spate”, adică din altă dimensiune.

Ringhio are două posibilităţi de a se manifesta. Ori vine aici în acest univers şi are un corp fals. Şi trebuie să aibă un corp pentru că aici altfel nu poate veni, pentru că noi funcţionăm în 3 dimensiuni, lungime, lăţime, înălţime. El nu are corp şi din dimensiunea lui spune: „Noi nu avem timp ca la voi. La noi timpul merge în toate direcţiile.” „La noi nu este lumină, nu este culoare, iar muzica este interzisă.” Acestea sunt expresii ce ne fac să înţelegem că Ringhio este reprezentarea demonului, pe care noi îl numim diavol, diavolul anticilor, cel care este în infern şi care nu poate veni aici pentru că este exilat acolo. Iar acest lucru este adevărat. El, Ringhio spune: „Eu nu pot veni unde sunteţi voi, pentru că am nevoie de energia voastră – partea sufletească. Aceea mi-ar permite să mă întorc aici unde eram cândva.” „Acum sunt dincolo. Şi trebuie să stau acolo până găsesc o posibilitate de a lua partea voastră sufletească, energia voastră.” „Atunci voi putea să mă întorc în locul din care provin.” „Acum sunt exilat aici.” Şi mai spune: „Universul meu este închis.” [5]

„Trebuie să mă grăbesc să vă iau lucrul acesta, că de nu mor.”
Această reprezentare a lui Ringhio este reprezentarea şi descrierea diavolului din Vechiul Testament, cel care a fost exilat de Dumnezeu în infern, de unde nu mai poate ieşi.
Observăm încă o dată că există o relaţie puternică între demoni şi extratereştri.

Apoi avem un al treilea exemplu de simbioză mutuală. Primul este Şarpele şi Luxul, al doilea este fiinţa de plastic, care sărmana este falsă, şi extraterestrul care vine din alt univers.

Îi dăm din nou cuvântul dr. Corado Malanga:

Ne-am dat seamă destul de recent, că există extraterestrul cel mai puternic dintre toţi, pe care încă nu-l descoperisem – şi normal că acesta era cel care ştia să se ascundă cel mai bine -, pe care l-am numit Horus. Sunt nume convenţionale. Sigur că l-am fi putut numi şi Giovanni. L-am numit Horus dintr-un anumit motiv.
Ce dificultate întâmpinăm noi în acest caz? Când subiectul spune că se află în faţa acestei fiinţe nu reuşeam să ne dăm seama cine este aceasta. Pentru că era atât de divers faţă de ceea ce văzusem până atunci, încât era foarte dificil pentru inconştientul subiectului să transforme acest semnal într-unul conştient, adică desenabil transformabil în foneme şi în imagini. Era foarte dificil. Până la urmă am reuşit.
Această fiinţă este înaltă de 3 – 4 metri. Este foarte înaltă. Are ceva foarte lung sub bărbie. Răpiţii spuneau că seamănă cu barba faraonilor din Egipt. De acolo am început să înţelegem că între această fiinţă şi mitologia egipteană există o conexiune. Despre gură nu se înţelegea aproape nimic. Cu ajutorul a zeci de descrieri şi reconstituiri am reuşi azi să înţelegem că acesta era un cioc. Un cioc foarte lung.

Ţineţi cont că atunci când este în hipnoză, răpitul îşi aminteşte ceea ce a văzut. Deci el se află jos, priveşte fiinţa de jos şi nu vede foarte bine acest chip foarte alungit, care este la trei metri sau mai sus decât el, cu această bărbie, pe care se pare că o au doar masculii. Femelele nu o au. Şi acest cioc lung cu două găurele laterale, care probabil că sunt interpretarea unui cioc adevărat. Pe spate erau nişte chestii pe care răpiţii nu ştiu să le descrie. La început păreau doi epoleţi militari, două aripi, două margini ale gulerului foarte înalt al acestei uniforme ciudate. Am înţeles că în realitate… doi omoplaţi foarte mari. Cineva spunea: „A venit îngerul cu aripile strânse în spate.”[6]

Nefiind conştient de ceea ce vede, încerca să suprapună peste imaginea pe care o vedea în realitate un conţinut pe care el deja îl avea. În consecinţă acesta este îngerul cu aripile strânse, înalt de 4 metri, dar poate că este extraterestrul bun, care îmi spune o grămadă de tâmpenii. Deci vrea să-mi salveze viaţa, vrea să mă conducă pe drumul cunoaşterii, este bun, are aripile pe spate. O fi înger.

În realitate este ceva foarte complicat de descris. Este vorba despre o parte mobilă a craniului, care se deschide în faţă şi se închide în spate. Două evantaie. Imaginaţi-vă că vedeţi capul unei cobre, care se deschide în spirală. Dar aceste evantaie sunt făcute din pene. Acesta este un împănat. Mâinile, ghearele, sunt cele ale unei păsări, care are ca şi caracteristică de bază, pe lângă penele din cap, ceva în mijlocul frunţii. Ceva pe care unii îl considerau al treilea ochi.
În acel moment a fost evident că atunci când lumea descria aceste lucruri, de fapt, descria, chiar şi fără să-şi dea seama, statuia zeului Horus din Egipt.

Zeul Horus
Zeul Horus

Din acest motiv l-am numit Horus. Atunci ne-am interesat de această problemă şi am încercat să înţelegem de ce există această asemănare, între un extraterestru-pasăre, o pasăre înaltă de 4 metri şi o divinitate din Egiptul antic.
Dar aici lucrurile s-au complicat foarte mult, pentru că am înţeles că această fiinţă vine de undeva. Are masculi, femele şi copii mici, chiar dacă este o rasă pe cale de dispariţie. Dar în interiorul lui, în simbioză mutuală este o altă fiinţă, adevăratul păpuşar, care nu are corp, vine dintr-o altă dimensiune şi care utilizează în acest al treilea tip de simbioză, care este diferită de celelalte două, un corp adevărat, al unei rase chiar care există, cu care a făcut un pact: „Eu intru în interiorul tău şi împreună mergem să luăm acea energie pe care o are omul, dar pe care noi nu o avem.” Fiinţa care vine din altă dimensiune spune: „Eu nu am corp, dar pentru a lua chestia aia îmi trebuie un corp, pentru că chestia aceea (energia aceea) se lipeşte doar de corpuri.” Atunci vorbeşte cu extraterestrul-pasăre, iar extraterestrul-pasăre spune: „Noi nu avem această energie. Să ne aliem!” „Eu îţi dau corpul meu, exteriorul meu, tu îmi dai forţa ta mentală, capacitatea ta de a te conecta, de a lua partea sufletească, de a le fura de la fiinţele umane şi împreună devenim ceva unic.”

Însă acest lucru, în realitate, este reprezentarea unui discurs foarte vechi pe care îl găsim în lumea egiptenilor antici. Fără să ne întoarcem tocmai în Egiptul antic, îl găsim şi în masoneria de rit egiptean, unde anumiţi masoni din masoneria de rit egiptean care au un grad înalt, să-i spunem gradul 33, au lansat în ultimul timp, aşa cum a făcut un anumit Leo Zagami, un interviu pe internet, în care se spune că puterea masoneriei este legată de faptul că există nişte forţe, care vin din alte părţi şi care au fost rechemate prin ritualuri, mai mult sau mai puţin ezoterice, iar aceste forţe sunt cele ale zeilor din mitologia egipteană. Asta transmite masoneria prin articolele sale în ziua de astăzi.

Dar noi am făcut mai mult. Se ia subiectul, se introduce în hipnoză regresivă şi mergem să vedem ce s-a întâmplat în perioada egipteană. De ce? Pentru că aşa cum s-a întâmplat cu Şarpele şi cu Luxul, în timpul hipnozei, extraterestrul, care este cumva în contact cu mintea răpitului nostru, înţelege că facem ceva, iar el nu vrea ca acest lucru să fie făcut şi intervine. Iar în intervenţie există un dialog, un raport între hipnolog şi extraterestru. Iar extraterestrul îţi explică anumite lucruri, îţi spune o grămadă de minciuni, dar de-a lungul mai multor sesiuni hipnotice se descoperă că extraterestrul este cu adevărat Horus. Horus-Ra, zeul care a venit cu foarte mulţi ani în urmă să creeze probleme poporului egiptean, poporul care a construit piramida lui Keops, numită şi Khufu.

Răpitul nostru începe imediat să vorbească arabă antică şi din traducere reuşim să înţelegem că la un moment dat acesta spune: „De unde vine Horus-Ra”, am întrebat noi, iar el răspunde: „Akut Kufu Orion.” Unde Orion este reprezentarea lui Orion. „Akut Kufu”, înseamnă „piatra akkadiană”. Piatra akkadiană era numele pe care îl foloseau akadienii pentru Piramida lui Khofu. Pentru că în realitate, „khufu” înseamnă „piatră”, piatra akkadiană. Răpitul în cauză la întrebarea: „De unde vine Horus-Ra?”, răspunde cu un termen care este termenul cu care anticii descriau numele primeia dintre cele trei stele care formau „Centura lui Orion”. Un nume care în araba antică înseamnă exact „centură”. Subiectul nu ştie arabă, nu ştie astronomie, nu ştie nimic despre raportul care există între Khufu şi una dintre cele mai importante piramide, cea a lui Keops, şi toate celelalte, dar realizează această poveste, vorbind o arabă perfectă pentru cel puţin două ore.
Deci am reuşit să-l identificăm pe unul dintre extratereştri importanţi, cel pe care de acum înainte îl vom numi Horus, pentru că este o pasăre de 4 metri, dar pe care sărmanii noştri înaintaşi egipteni au încercat să-l reprezinte prin figura faraonului, cu acest ochi în frunte, care se deschide şi de unde iese pasărea care îl reprezintă.

Să concluzionăm și să enumerăm rasele de extratereștri care au ieșit în evidență din descrierile răpiților. Avem următoarele rase sau tipuri:

  • extraterestru mic, un fel de robot, înalt de 1,2 metri, care face răpirea propriu-zisă,
  • „blondul cu cinci degete”, tipul care seamănă cel mai mult cu noi, Axtir, Astaroth, Astaroth, care sunt nume ale diavolului,
  • extraterestrului militar, reptiloid, numit și sauroid,
  • extratereștri insectoizi,
  • extraterestru, înalt de 1,5 metri, cu „cap în formă de inimă”,
    apoi cele trei entități fără corp:
  • luxul, parte din manifestarea lui Lucifer, care coabitează cu extraterestrul șarpe, cel cunoscut la evrei cu numele de Nahash,
  • extraterestrul, înalt de 2,8 m, complet alb, îmbrăcat în alb, cu părul alb, cu un medalion la gât, pe care este reprezentată hexagrama, entitatea falsă,
  • extraterestrul care vine din alt univers, denumită Ringhio (care mârâie) și care se folosește de extraterestrul alb,
  • extraterestrul cel mai puternic, extraterestru-pasăre, denumit Horus,
  • ființa care coabitează cu extraterestrul-pasăre.

Din cele expuse până aici reiese că extratereștri aceștia sunt de fapt zeii antici, ființe demonice, al căror scop comun este distrugerea ființelor umane prin extragerea energiei vitale.

Note

[1] Această descriere îmi amintește de descrierea pe care o face Aleister Crowley entității egiptene pe care a invocat-o în ritualurile lui satanice.
[2] Pare să aibă caracteristicile unei fantome, a unei ființe fantomatice.
[3] Mi se pare interesant că acest lucru l-am intuit înainte de a afla de acest material documentar. Doar că în loc de demoni eu am folosit denumirea de zei. Zeii din vechime sunt extratereştri de astăzi. De fapt zeii din vechime sunt demoni.
[4] Nu este greu să-ți dai seama că ceea ce descrie Dr. Malanga seamănă foarte bine cu manifestările demonice, sau de medium.
[5] Seamănă cu ce spune şi Steven M. Greer când aminteşte că grupul malefic subteran caută să extragă din oameni corpul astral.
[6] Descrierea pare asemănătare cu reprezentarea zeilor sumerieni din vechime.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Istorie și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.