Zeii din vechime, extratereștri de astăzi (XXII)

Mă gândesc la vremurile pe care le trăim și la cele 42 de articole scrise și îmi doresc ca acestea să nu rămână fără concluzii. Uneori am impresia că evenimentele se derulează cu mare viteză. Parcă ne apropiem de sfârșitul timpului. Trăim într-un univers cuantic, într-un univers în care viitorul este incert, nu este scris, pentru că noi suntem cei care scriem viitorul. Noi suntem cei care creăm viitorul prin propriile noastre gânduri și fapte. De noi depinde ce va fi și cât de repede va fi. Acesta este un gând încurajator. Îmi aduce aminte de profetul Iona, care a fost trimis să profețească distrugerea cetății Ninive. Însă pentru pocăința locuitorilor profeția a fost anulată, iar distrugerea amânată. Semnele vremurilor ar trebui să ne trezească la realitate. Informațiile cuprinse în aceste articole ar trebui să ne trezească la realitate.

Lumea aceasta este umbră și vis, este o iluzie în raport cu viața veșnică. Din perspectivă cuantică, putem să ne închipuim lumea aceasta materială ca pe o hologramă. Nu greșim cu nimic. Sf. Părinți se exprimă prin alte cuvinte, însă descriu aceeași realitate iluzorie.

Concluziile care urmează nu sunt finale, ci parțiale și ne ajută ca să păstrăm mai ușor în minte imaginea acestul puzzle la care lucrăm.

Recapitulare

Au existat civilizaţii străvechi pierdute? Sursele ajunse până la noi afirmă că da. Media academică afirmă că sunt mituri. Cine au dreptate, sursele istorice sau presupunerile istoricilor?

Sursele istorice din Orient, păstrate în limba sanscrită, împinge în trecut existenţa unor civilizaţii străvechi pierdute cu zeci de mii de ani. [1] În sprijinul acestor informaţii istorice vin construcţiile megalitice străvechi răspândite pe toate continentele.[2][3][4][5]

Dacă există construcţii megalitice, atunci au existat şi civilizaţii avansate tehnologic care le-au construit. Dacă există artefacte străvechi, ce presupun o tehnologie înaltă de fabricare şi de prelucrare cu înaltă precizie, atunci au existat şi constructorii acestor artefacte.[4]

Cât de vechi sunt construcţiile megalitice şi artefactele descoperite? Este greu de estimat atâta vreme cât media academică refuză să accepte evidenţa şi susţine teoria evoluţionismului istoric. Cercetătorii nu sunt atât de obiectivi pe cât ar trebui să fie. Ştiinţa s-a poticnit în ea însăşi. „Noi îi privim pe savanţi cu o doză de respect şi când ei ne spun ceva, noi credem că trebuie să fie adevărat. Uităm că sunt doar oameni şi sunt supuşi aceloraşi prejudecăţi religioase, filosofice şi culturale ca şi noi ceilalţi”. [6] „Adevărul este că ştiinţa, aşa cum este definită chiar de partizanii ei, este un teren nesigur de teorii la modă şi opinii care, de regulă, se bat cap în cap – uneori de-a dreptul jenant”. [7]

Cred că ar trebui să lămurim încă de la început un aspect foarte important. S-a întâmplat ceva în secolul al XVI-lea, ceva care se uită, sau, mai bine zis, este trecut sub tăcere voit. În secolul al XVI-lea cunoaşterea a fost împărţită în ştiinţă exactă şi ştiinţă ocultă. Ştiinţa exactă a fost oferită maselor, iar partea ocultă a fost rezervată iniţiaţilor. Ştiinţa ocultă, partea metafizică a cunoaşterii, nu a dispărut niciodată, ci doar a fost ascunsă de ochii profanilor.[8]

Această acţiune face parte din planul de separare a religiei de ştiinţă, a credinţei religioase de sistemul de învăţământ public. Cine sunt iniţiatorii şi promotorii acestor direcţii ştim. Sunt organizaţiile masonice cele care şi-au rezervat partea ocultă a cunoaşterii. În acest context, pentru omul de ştiinţă, de tip nou, Dumnezeu nu există. Nu există nici îngeri, nici demoni, nici suflete. Nu există lume spirituală, ci doar lumea aceasta materială. Astfel lumea spirituală a fost şteasă cu buretele. Din acel moment, istoria a fost rescrisă de enciclopedişti, şi ei membri ai masoneriei.

Lumea a fost „alfabetizată” cu o istorie rescrisă în care toate referinţele ce făcea trimitere la spiritualitate şi divinitate au fost interpretate ca mituri, sau creaţii ale minţii omului primitiv, speriat de forţele naturii. Aici în aceste informaţii găsim cheia înţelesului, cheia ştiinţei.

În decursul timpului, tot ceea ce s-a descoperit şi nu a putut fi încadrat în limitele materialismului atomist, a „normalului”, a fost etichetat drept fenomen „paranormal”. Din punct de vedere ştiinţific doar fenomenele normale există, în timp ce cele „paranormale” sunt doar închipuiri ale minţii umane. Din acelaşi punct de vedere ştiinţific fenomenele paranormale nu există.

De peste 150 de ani ştiinţa se opune oricăror evidenţe care aduc în atenţia publicului lumea spirituală. Mediul academic depune eforturi constante şi disperate pentru a ţine marele public departe de orice evidenţe care susţin existenţa unei lumi mult mai complexe decât cea strict materială. Că o paranteză putem reţine că în fizica cuantică lumea spirituală este denumită univers paralel.

Aceleaşi forţe oculte care au militat pentru separarea cunoaşterii, a ştiinţei de religie şi a credinţei (Bisericii) de învăţământ promovează şi susţine până astăzi lupta împotriva religiei. [9][10] Am dorit să lămuresc acest aspect pentru a putea înţelege mai uşor de ce mediul academic şi poziţia oficială a cercetătorilor refuză să accepte orice dovadă care ar clătina dogma evoluţionismului materialist în decursul istoriei.

Acest mediu academic a inventat a priori o scară a evoluţiei civilizaţiei umane şi orice probă descoperită este evaluată potrivit acestei scări. Dacă se încadrează pe această scară a evoluţiei, proba este acceptată ca „dovadă” şi declarată autentică. În cazul în care proba supusă analizei nu susţine scara evoluţiei, atunci aceasta este catalogată drept un fals. Aşa se face cercetarea în toate domeniile ştiinţifice, inclusiv în arheologie. De pildă în medicină, homeopatia este respinsă ca metodă de medicină alternativă pe motiv că acolo unde nu este materie nu poate exista efect. La fel medicina energetică este respinsă pentru acelaşi motiv, întrucât clatină dogma materialismului.

Acum cred că înţelegeţi de ce construcţiile megalitice sunt datate ca fiind mai recente decât în realitate, şi de ce cunoştinţele avansate de astronomie ale anticilor sunt contestate. Pentru că ele nu corespund scării evoluţionismului materialist. Ştiinţa nu poate accepta existenţa unor civilizaţii străvechi avasate din punct de vedere tehnologic pentru că aşa ceva ar pune sub semnul întrebării falsa teorie a evoluţionismului materialist. Oamenii s-ar întreba, cum au apărut aceste civilizaţii, cum au obţinut tehnologia folosită şi cum au dispărut? Cine sunt zeii şi de unde au venit? Miza care este în joc este mult mai mare decât ne-am închipuit. Vom lămuri aceasta în cele ce urmează.

Anticipând, putem spune că vom descoperi că cei care au falsificat ştiinţa şi istoria umanităţii au fost şi sunt în contact cu „zeii”, cărora le contestă existenţa în ochii lumii. Am descoperit că există o conspiraţie pusă la cale de aceşti „zeii” împreună cu membrii organizaţiilor oculte care controlează din umbră întreaga lume.[11][12][13][14][15]

Să revenim la civilizaţiile străvechi pierdute. Vestigiile arheologice păstrate până astăzi, pe pământ, sub pământ şi sub ape, precum şi artefactele descoperite dovedesc fără putinţă de tăgadă că au existat civilizaţii străvechi ce au deţinut tehnologii avansate, comparabile cu cele de astăzi, poate chiar mai avansate. Vechimea multora dintre aceste vestigii, cum ar fi cele de la Gobekli Tepe, din Turcia, este estimată la aproximativ 13.000 de ani. [5] Gobekli Tepe („Dealul Burtos” sau „Dealul Umflat”) este cel mai vechi complex architectural de pe planetă. În mod suprinzător, a început să fie cercetat cu atenţie abia în urmă cu 20 de ani.

Cine sunt zei din vechime şi cine a inventat religiile politeiste? Răspunsul cercetătorilor îl găsim în manualele de istoria religiilor, de mult depăşite de descoperirile făcute în ultimile decenii. Istoricii afirmă că zeii sunt plăsmuiri ale minţii omeneşti, personificări ale forţelor naturii făcute de omul primitiv.

Pe de altă parte, sursele istorice scrise, ajunse până la noi, şi tradiţiile păstrate din timpuri imemoriale la toate popoarele ne spun că aceşti „zei” au venit de undeva „de sus, din cer”. Cartea lui Enoh vine şi ea cu informaţii extrem de valoroase, care ne ajută să dăm sens acestor tradiţii străvechi ajunse până la noi. Din această carte aflăm că „zeii” din vechime sunt fiinţe cereşti care şi-au părăsit lăcaşul ceresc şi misiunea lor pentru a-şi lua soţii dintre fiicele oamenilor. Informaţiile cuprinse în cartea lui Enoh lămuresc şi originile ocultismului [16], care este pus pe seama zeului egiptean Toth, sau Hermes Trismegistul, considerat foldatorul alchimiei şi al hermetismului, personaje pe care cercetătorii le consideră mitice.

Acum nu ne mai miră faptul că cercetătorii neagă existenţa ocultismului. Aşa cum am arătat, pentru ştiinţa exactă ocultismul nu există. Iar dacă nu există ocultism, nu există nici origini pentru ceva fictiv, nu există nici Toth, nici Hermes Trismegistul. A nega ceea ce nu-ţi convine este foarte simpli! Reţineţi faptul că ocultismul este rezervat doar pentru cei iniţiaţi.

Tot din cartea lui Enoh mai aflăm că acele fiinţe cereşti căzute au învăţat pe oameni să le aducă jertfe şi au pus bazele religiilor politeiste. Această informaţie este în concordanţă cu Sf. Scriptură care afirmă că Dumnezeul biblic, Iahve, nu este unul dintre zeii neamurilor, ci Dumnezeul zeilor şi Domnul domnilor, Creatorul a toate.

Dar ce s-a întâmplat cu memoria scrisă a lumii? Au fost distrusă de calamităţi, intenţionat sau cenzurată. Singurele scrieri vechi care s-au păstrat sunt în sanscrită. În ele sunt amintite civilizaţii străvechi de zeci de mii de ani, de războaie între zei, în care s-au folosit arme teribile, şi a căror efecte descrise ne duc cu gândul la armele nucleare şi cele laser, precum şi de aparate de zbor de diferite tipuri. [2] Înformaţiile conţinute în aceste scrieri sunt prea amănunţite pentru a fi considerate simple invenţii ale minţii autorilor. Cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau de ce să se îndoiască de veridicitatea informaţiilor conţinute în aceste scrieri, dacă ţinem seama de faptul că la acea vreme încă nu se inventaseră aparatele de zbor mai grele decât aerul şi nici armele nucleare, armele laser şi cele sonice, sau care folosesc undele scalare.

Putem observa cu uşurinţă că dacă s-ar renunţa la dogma evoluţionismului materialist şi la aversiunea faţă de tot ceea ce este de natură spirituală, probele pe care le deţinem ar fi intermpretate din cu totul altă perspectivă.

În concluzie la cele afirmate până acum putem spune că au existat civilizaţii străvechi, astăzi pierdute, care au deţinut tehnologii avansate, iar zeii nu sunt plăsmuiri al minţii umane, nici personificări ale forţelor naturii, ci fiinţe cereşti, coborâte din cer, care şi-au părăsit menirea lor, fiinţe pe care noi le numim „îngeri căzuţi”. „Dumnezeii neamurilor sunt demoni”, spune Sf. Scriptură.

(Va urma)

Bibliografie

[1] Ramachandra Dilshitar, War in Ancient India, Macmillan&Co, Madras, Bombay, Calcutta, London, 1944.
[2] David Hatchers Childress, Tehnologia zeilor. Fascinanta cunoaştere a anticilor, Editura Vidia, Bucureşti, 2012.
[3] Emilian M. Dobrescu şi Edith Mihaela Dobrescu, Civilizaţii succesive. Modelarea extraterestră, vol. I, Artefacte importante, Editura Triumf, Bucureşti, 2017.
[4] Christopher Dunn, Lost Technologies of Ancient Egypt. Advanced Engineering in the Temples of the Pharaohs, Bear & Company, Toronto, 2010.
[5] Robert M. Schoch, Civilizaţia uitată, Editura Lifestyl, Bucureşti, 2016.
[6] Michael Talbot, Universul holografic, Editura Cartea Daath, Bucureşti, 2004, p. 16.
[7] Dr. Keith Scott-Mumby, Medicina virtuala. O noua dimensiune in vindecarea energetica, Editura Vidia, Bucuresti, 2013, p. 14.
[8] Papus, Kabbala. Tradiţia secretă a Occidentului, Editura Herald, Bucureşti, 2016 .
[9] Radu Comănescu, Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, vol. I, Editura Vaklahia, București, 1991.
[10] Christian Jacq, Francmasoneria. Istorie și inițiere, Editura Venus & Schei, București – Brașov, 1994.
[11] COLEMAN, John, Ierarhia conspiraţiilor. Povestea comitetului celor 300, Editura Antet, f.l., 2005.
[12] A Ralph Epperson, Noua ordine mondială, Editura Alma, 1997.
[13] Dr. Steven M. Greer, Adevărul ascuns. Informaţii interzise, Editura Daksha, Bucureşti, 2008.
[14] Jan van Helsing, Organizaţii secrete şi puterea lor în secolul XX, Editura Alma, 1996.
[15] Jan van Helsing, Să nu atingi această carte, Editura Antet, f.l., 2005.
[16] Alexandrian, Istoria filosofiei oculte, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

Print Friendly, PDF & Email
Acest articol a fost publicat în civilizatii stravechi, Istorie și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.