Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu XLII

Controversa codurilor

Pentru un cititor neavizat este greu să înțeleagă subiectul controversei. Toată lumea combate pe toată lumea, iar cititorul ar putea rămâne cu imaginea negativă că fenomenul codurilor nu există și nu merită cercetat. Există două aspecte care merită să fie avute în vedere. Unul privește fenomenul în sine, al doilea, credințele personale ale cercetătorilor. Existența sau nu a fenomenului codurilor Bibliei trebuie privită dincolo de credințele personale. Mai întâi să lămurim dacă fenomenul este real sau nu, apoi rămâne să‑l evaluăm.

Evreii evlavioși declară că Iisus este un fals mesia. Creștinii susțin o concluzie opusă. Scepticii s‑au grăbit să declare că oricine dorește poate găsi coduri în orice text. Așadar care sunt problemele cele mai aprinse în această dezbatere? Sherman remarcă următoarele probleme.

Mai întâi, controversa intensă asupra codurilor Bibliei, dacă sunt sau nu reale. Megagrupul de coduri din Isaia 53 este un exemplu puternic de partea susținătorilor codurilor în favoarea apariției neîntâmplătoare.

În al doilea rând, dezacordul dintre evrei și creștini privind declarațiile mesianice despre Iisus. Există o strânsă legătură între codurile ELS descoperite în Isaia 53 și esența textului din acest pasaj despre un slujitor care suferă și a cărui suferință va servi ca bază pentru vindecarea multora. În timp ce mulți evrei cred că acest slujitor este un simbol colectiv al fiilor lui Israel, creștinii cred că slujitorul din Isaia 53 este Iisus.

În al treilea rând, este convingerea fermă a unor evrei evlavioși că numai Tora este dictată literă cu literă de către Dumnezeu. Din acest motiv cercetătorii evrei vorbesc despre „codurile Torei”, în timp ce cercetătorii creștini folosesc expresia „codurile Bibliei”.

Cărțile din afara Torei sunt văzute de evrei ca un produs al autorilor umani sub inspirația lui Dumnezeu, fapt care a făcut, spun ei, să nu se bucure de aceeași grijă la copierea lor de‑a lungul timpului. Cu toate acestea, megagrupul de coduri din Isaia 53 servește ca un contraexemplu puternic împotriva acestei credințe. Numărul total de cuvinte codificate și relația spațială complicată dintre diferitele grupuri de coduri legate tematic face ca acest megagrup să depășească cu mult orice alte coduri găsite până acum în Tora.

Cercetarea lui Sherman a adus discuția despre grupul de coduri din Isaia 53, de la un fapt puțin cunoscut, în centrul atenției în conflictul dintre sceptici și susținători și în controversa în plină desfășurare dintre evrei și creștini asupra identității și misiunii lui Iisus Hristos.

Un răspuns pentru scepticii codurilor din Biblie

Nu există niciun mod de a demonstra că grupul de cuvinte codificate din Isaia 53 este rezultatul întâmplării. Acesta conține ELS‑uri foarte lungi și extrem de improbabile, cele mai multe în legătură cu un singur subiect. Nu poate să fie încorporat decât intenționat în text.

Chiar de la începutul popularizării codurilor Bibliei, în anii ’90, scepticii au afirmat că „Da, bine, noi putem găsi coduri în cărți precum Război și pace sau Moby Dick”. În fapt, scepticul Brendan McKay [1] s‑a străduit să colecteze un grup de coduri despre sărbătoarea Hanukah în textul traducerii ebraice a cărții Război și pace.

Experimentele lui McKay au fost făcute să pară a fi similare cu experimentul lui Witztum, Rips și Rosenberg. În realitate, sunt doar niște parodii, a căror rezultate nu se pot compara cu codurile Bibliei.

Argumentul că s‑ar putea găsi grupuri de coduri inteligibile și în alte cărți decât în Biblie a dus la scăderea credibilității codurilor Bibliei în ochii multora. Partea bună a muncii lui McKay a fost aceea că i‑a provocat pe cercetători să aprofundeze căutările.

Astfel, când exemplul Hanukah este folosit pentru respingerea validității tuturor codurilor Bibliei, încercarea este total nepotrivită și nefondată. Scepticii nu vor putea niciodată să vină cu un contraexemplu care să poată fi comparat cu grupul din Isaia 53, indiferent cât s‑ar strădui, întrucât așa ceva nu există.

Scepticii caută să ne convingă de faptul că toate codurile sunt produsul întâmplării. Însă adevărul este că aceste cuvinte codificate variază foarte mult în improbabilitate. Cel mai important factor care afectează improbabilitatea unui ELS este lungimea sa. Redăm în tabelul de mai jos șansele de apariție întâmplătoare ale ELS‑urilor în funcție de lungime.

Înțelegerea datelor de mai sus este esențială pentru a putea face diferența dintre codurile cu apariții întâmplătoare și cele plasate intenționat. Dacă vom căuta un ELS cu lungimea de șase sau mai puține litere este posibil să‑l găsim în oricare două pagini de text ebraic. Putem face o colecție de astfel de cuvinte.

Dar dacă vom căuta un cuvânt cu lungimea de 10 litere, șansa să apară din întâmplare este de 1 la 28 850 într‑un text de două pagini de text ebraic. Dar dacă vom căuta un cuvânt cu lungimea de 12 litere, șansa de a apărea întâmplător este de 1 la 11 476 500. De ce această mare diferență? Fiecare literă care este adăugată multiplică numărul de alternative cu un factor mai mare de 20, deoarece există 22 de litere în alfabetul ebraic. Sherman oferă în cartea sa un tabel cu diferențele dintre grupul Isaia 53 și grupul Hanukah.

Credem că diferența dintre cele două grupuri este evidentă. Fiecărui ELS din grupul Hanukah i se opun 228 ELS‑uri din grupul Isaia 53. Dacă în grupul Hanukah cel mai mare ELS are 7 litere, în grupul Isaia 53 cel mai mare ELS este de zece ori mai lung. În cartea sa, Sherman dă lista tuturor ELS‑urilor cu lungime de patru sau mai multe litere care au fost găsite în ambele texte [2].

Note

[1] Brendan McKay, profesor la catedra de informatică a Universității Naționale Australiene.
[2] R. Edwin Sherman, op. cit., pp. 88‑90.