4. Teomatica demonstrată
A vedea înseamnă a crede
Chiar acum sunt o mie de locuri cu care aş putea începe acest capitol. Există sute de studii în dosarele mele, dintre care oricare ar fi foarte impresionant. Acest subiect este atât de enorm! Până acum abia am zgâriat suprafaţa.
Scoţând un iepure din pălărie
În timp ce mă uitam în fişierele mele pentru a încerca să decid ce să arăt mai întâi, mi-a venit o idee. De ce ar trebui să iau „cele mai bune lucruri”, obţinute după ani de cercetare, şi să le folosesc ca prim exemplu? De ce să nu fiu mai realist? De ce să nu aleg ceva – aproape la întâmplare – ceva care ar fi considerat mai puţin spectaculos (după standardele teomatice) şi să arăt pur şi simplu cititorului ce este comun şi obişnuit?
Aşa că imediat după ce am scris primul paragraf de mai sus, mi-am plecat capul şi m-am rugat pentru înţelepciune. Fără ezitare, mi-a trecut în cap cuvântul dragoste. Aşa că am băgat mâna în cutie „legat la ochi” şi am decis să verific acest cuvânt din Noul Testament grecesc. Niciodată înainte, niciodată, nu făcusem un studiu sistematic pe subiectul iubirii din Biblie.
Permiteţi-mi să precizez cu insistenţă că acesta a fost primul şi singurul experiment pe care l-am încercat. Ceea ce urmează să citeşti nici nu se ştia cu puţin timp în urmă.
Am de gând să scriu acest capitol ca un muzician care improvizează pe măsură ce merge. Acest lucru este foarte important, pentru că veţi vedea direct modul în care literalmente mii de modele teomatice s-au desfăşurat de-a lungul anilor.
Dovezile pentru teomatică sunt atât de copleşitoare – saturează Biblia din scoarţă în scoarţă -, încât, odată ce o persoană capătă talentul de a vedea şi înţelege structura şi găseşte cheile potrivite, modelele matematice vor exploda şi se vor deschide chiar în faţa ochilor lor!
Phileo, Eros şi Agape
În limba engleză, există un singur cuvânt pentru a descrie toate tipurile de dragoste, cuvântul l-o-v-e (iubire). Acest termen generic poate fi folosit în multe moduri diferite.
La momentul în care a fost scris Noul Testament, existau practic doar două cuvinte în limba greacă care puteau fi folosite pentru a exprima dragostea.
Unul era phileo. Acest cuvânt descria un tip de iubire afectuoasă care exista între oameni, de la persoană la persoană. Este cuvântul de la care provine numele Philadelphia – „oraşul iubirii frăţeşti”, sau Filocalia – iubirea de frumos.
Celălalt cuvânt folosit a fost eros. Acesta a fost mai degrabă un tip de iubire senzuală sau sexuală – o dragoste erotică între două persoane.
Aşa că oamenii care au scris Noul Testament s-au confruntat cu o dilemă. Niciunul dintre aceste două cuvinte nu era adecvat pentru a exprima iubirea divină sau dumnezeiască. Ceea ce s-a întâmplat în continuare este extrem de semnificativ. Duhul Sfânt i-a determinat pe scriitorii Noului Testament să inventeze de fapt un cuvânt nou-nouţ. Ei l-au numit agape şi este descriptiv al dragostei lui Dumnezeu. Ea descrie dragostea Lui pentru noi şi dragostea noastră pentru El. Se aplică la iunirea lui Dumnezeu, aşa cum creştinii o exprimă unul faţă de celălalt.
Cuvântul Agape
Cuvântul grecesc agape (αγαπη) apare de aproximativ 119 ori ca substantiv. Forma verbală, agapao (αγαπαω), care este folosită mai liber în contextul său, apare de aproximativ 124 de ori. Vom examina doar substantivul.
Conform Concordanţei lui Moulton & Geden a Noului Testament grecesc, acest cuvânt apare de zece ori în Evanghelii şi de opt ori în Epistola către Romani. Iată o listă a primelor optsprezece apariţii din Noul Testament: Mat. 24, 12; Luca 11, 42; Ioan 5, 42, 13, 35, 15, 9, 15, 10a, 15, 10b, 15, 13, 17, 26; Rom. 5, 5, 5, 8, 8, 35, 8, 39, 12, 9, 13, 10a, 13, 10b, 14, 15, 15, 30.
Cereşti la origine
Pe măsură ce progresăm, vom învăţa că Dumnezeu a atribuit anumitor caracteristici simbolice şi spirituale anumitor numere. Cu alte cuvinte, valorile numerice specifice ale cuvintelor şi frazelor individuale vor exprima concepte şi idei teologice.
După cum am spus mai devreme, „teomatica operează pe logică şi principii care au origine totală cerească”. Aceasta înseamnă că, dacă vom înţelege corect această descoperire, este esenţial să facem observaţii atente şi să tragem concluzii pe baza acestor observaţii. Orice investigaţie va necesita o formă de logică foarte inductivă.
Bibliografie
Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
