Codul original al Bibliei (LIV)

Limbajul simbolului

Cel mai important factor pentru a înţelege toate acestea este înţelegerea principiului simbolic pe care Dumnezeu l-a plasat în Biblie. Este de o mie de ori mai răspândită în Scriptură decât şi-au imaginat oamenii vreodată. El pătrunde Biblia din scoarţă în scoarţă. Nu există un singur cuvânt care să nu facă parte din el. Acesta cuprinde o reţea de proporţii imense. Tot ce este în Biblie conţine un sens spiritualizat mai profund.

Ceea ce este cel mai nedumerit este faptul că marea majoritate a cercetătorilor bibliști evanghelici, precum şi mulţi alţii, au încercat să facă tot posibilul pentru a-i îndrepta pe creştini într-o direcţie departe de a căuta în Biblie interpretări spiritualizate mai profunde.

În schimb, atitudinea şi consensul preponderent a fost încercarea de a demistifica Biblia. „Luaţi totul la propriu”, ni se spune. „Nu te spiritualiza prea mult. A face acest lucru nu poate decât să deschidă uşa către toate tipurile de idei nebuneşti şi noţiuni ridicole. Oamenii vor avea un om liber, unde doar imaginaţia domneşte.”

Majoritatea savanţilor tind să accepte simbolismul din Biblie – doar acolo unde este evident evident. De exemplu, Iisus a spus: „Eu sunt via şi voi sunteţi mlădiţele”. Evident, asta nu înseamnă că ar trebui să culegem strugurii de pe El. Iisus a mai spus că El era „păstorul oilor”. Acest lucru evident nu înseamnă că creştinii merg pe patru picioare şi cresc lână.

Niciun biblist nu ar lua literalmente un pasaj care vorbeşte despre munţi care vor sălta sau despre copaci care bat din palme (Isaia 55, 12). Există sute de alte locuri în care majoritatea comentatorilor ar admite că există simbolism şi tipologie deliberate plasate în Biblie de către Dumnezeu. În alte locaţii mai obscure, cercetătorii sunt împărţiţi în această dispută.

O concepţie greşită majoră

Prin faptul că nu studiază şi nu învaţă limbajul simbolului pe care Dumnezeu îl foloseşte în mod deliberat, cercetătorii Bibliei s-au îndepărtat de 98% din adevărul divin care există în Scriptură. În schimb, după cum vom arăta în capitolul 13 despre profeţia biblică, acest mod de a gândi a dus direct la erezia dispensaţionalismului premilenial – ideea predominantă că o interpretare literală este singurul lucru prezent. Rezultatul este un mod de gândire slăbit care a dominat aproape în întregime gândirea creştină evanghelică în ultimul secol şi jumătate.

Există o concepţie greşită obişnuită şi oribilă cu privire la Biblie. Iată acum miezul problemei.

Majoritatea creştinilor evanghelici cred că Dumnezeu ne-a dat Biblia ca mijloc de a comunica informaţii referitoare la lumea reală în care trăim. Prin urmare, SINGURA ei valoare practică, în raport cu înţelegerea noastră, este în aplicaţiile pe care le are pentru această viaţă şi această lume. Aceasta este o premisă falsă. Teomatica dovedeşte că Biblia transcende cu adevărat această lume şi ne-a fost dată de Dumnezeu pentru a descoperi adevărurile cereşti şi veşnice.

Prin urmare, Biblia este o revelaţie a planului principal al lui Dumnezeu pentru veşnicie. Dumnezeu a folosit pur şi simplu istoria şi cultura acestui pământ, poveştile, popoarele şi evenimentele sale – şi a plasat toate acestea în Biblie – pentru a simboliza şi a reprezenta lucruri eterne. Prin urmare, sensul deplin şi impactul a cel puţin 98 la sută din tot ceea ce este prezent în Biblie — urmează încă să vină.

Iisus a afirmat că „cerul şi pământul vor trece [cele tangibile şi cele temporale], dar Cuvântul Meu nu va trece niciodată [ceea ce este intangibil şi spiritual]”. (Mt. 24, 35)

O persoană care nu înţelege aceasta ca fiind premisa fundamentală a Bibliei, va rata totul (inclusiv sensul teomaticii) şi se va găsi neputincioasă să explice multe lucruri din Scriptură.

Teomatica va demonstra că limbajul simbolului este mult mai extins e şi vast decât şi-a imaginat oricare dintre noi vreodată.

Exemple de simbolism

Chiar şi o discuţie elementară a acestui aspect ar necesita o jumătate de carte. După cum s-a spus anterior, în întreaga Biblie Dumnezeu foloseşte lucruri pământeşti pentru a reprezenta adevărul ceresc şi spiritual. Nu există niciun lucru menţionat în Biblie – nici un cuvânt folosit în text – care să nu facă parte din această reţea.

Iată o mostră aleatorie (printre altele zeci de mii) a unora dintre lucrurile pe care Dumnezeu le foloseşte simbolic.

Totul în relatarea din Facerea despre creaţie poartă o semnificaţie simbolică mai profundă. Chiar dacă lucrurile menţionate au avut loc literal, material şi istoric în urmă cu şapte mii cinci sute de ani, în spatele a tot ceea ce este menţionat există un sens mai profund.

• Lumina reprezintă ceva
• Întunericul reprezintă ceva
• Apele reprezintă ceva
• Despărţirea lui Dumnezeu depăşeşte actul fizic
• Adam reprezintă şi este un tip de ceva
• La fel şi Eva
• Şarpele este simbolic (Satana şi diavolul)
• La fel şi fructul interzis
• Grădina sau paradisul pământesc este mai mult decât un loc fizic
• Plantele şi creşterea verdeţii reprezintă multe lucruri diferite
• Pomul vieţii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului sunt toate simbolice spirituale
• Animalele, păsările şi peştii sunt toate reprezentative pentru alte lucruri în dimensiunile
pământeşti şi cereşti
• Toate numerele – anii, zilele etc. – au un sens mai profund

Acum să examinăm câteva dintre categoriile de simbolism din Biblie. Următoarele elemente au fost extrase aleatoriu din literalmente sute, chiar mii de exemple.

• Creaturi simbolice
Şarpe, viţel, capre, oi, cămile, vulpe, lup, urs, cal, miel, leu, animale curate, animale necurate, toate tipurile de păsări, peşti, toate tipurile de insecte, viermi.

• Direcţii simbolice
Sus, jos, nord, sud, est, vest, drept, strâmb, îngust.

• Acţiuni simbolice
Botezul, ungerea, a fi treaz, a scălda, a tăia împrejur, a bate din palme, a dansa, a alerga, a şedea, a dormi, a transpira, a ospăta, a sta în picioare, a şedea, a săvârşi adulter, a se căsători.

• Culori simbolice
Chihlimbar, negru, alb, albastru, purpuriu, violet, roşu, stacojiu.

• Obiecte simbolice
Altar, armură, pâine, dulap, uşă, unguent pentru ochi, harpe, fier, lampă, lenjerie, plasă, unguent, stâlp, seceră, toiag, cort, turn, roată. Obiecte umane precum corpul, sânul, ochii, urechile, picioarele, mâna, călcâiul, umărul. Obiecte naturale precum pucioasa, bijuterii, smarald, nisip, sare, perle, fum, vapori. Obiecte de pe cer, inclusiv nori, ploaie, stele, soare, lună, vânt. Vegetaţie precum orz, cedru, câmp, floare, măslin, neghină, sămânţă, vie.

Tabernacolul din pustie

Unul dintre cele mai evidente exemple de simbolism este tabernacolul şi templul din Vechiul Testament. Toate dimensiunile, mobilierul, ritualurile şi sacrificiile de sânge, veşmintele pe care le purtau preoţii – toate sunt menite să fie simbolice şi reprezentative. Deşi era o structură pământească, totul despre templu a fost intenţionat de Dumnezeu să reprezinte lucruri ce sunt cereşti, spirituale şi eterne.

În Noul Testament, creştinii înşişi sunt numiţi templul lui Dumnezeu.

Nu ştiţi că sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? (I Cor. 3, 16)

Tot ceea ce a avut loc în templul pământesc este simbolic şi reprezentativ pentru lucrarea pe care Dumnezeu vrea să o facă în cele din urmă în spiritul, sufletul, mintea şi trupul nostru.

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.