Codul original al Bibliei (LV)

Grădina Edenului este templul original

Un studiu teomatic major pe care tocmai l-am finalizat stabileşte clar că grădina Edenului reprezintă templul. Grădina pământească, atunci când este amenajată fizic, este un model fundamental pentru templu. Cuvântul „Eden” are o valoare numerică de 124 şi toate lucrurile care au legătură cu templul lui Dumnezeu, templul cerului în paradisul lui Dumnezeu, se potrivesc cu acest tipar de 124.

Totul despre grădină şi templu are de-a face cu relaţia pe care Dumnezeu o are cu omul. Mediul creat de El în cadrul Grădinii (locul) Edenului (spaţiul) a fost conceput special astfel încât să promoveze şi să sporească acea întâlnire. În esenţă, Grădina Edenului a fost, de fapt, „Primul Templu”. Era locul în care Dumnezeu şi omul puteau locui împreună. În cea mai simplă formă, Grădina Edenului a fost un model menit să exprime planul fundamental al lui Dumnezeu şi baza de comuniune şi relaţie.

În Cartea Apocalipsei, sunt văzute în cer obiecte care au fost cândva pe acest pământ – cortul (13, 6), templul (14, 17), chivotul legământului (11, 19), pomul vieţii (22, 2, 14), mana pe care israeliţii au mâncat-o în pustie (2, 17) şi aşa mai departe. Aceasta dovedeşte că lucrurile pământeşti reprezintă doar ceea ce este ceresc în natură.

Prin teomatică, aceste tipuri de adevăruri şi relaţii pot fi descoperite şi văzute clar.

Promisiunile din Vechiul Testament

Acum ajungem la Avraam şi Ţara Făgăduinţei. Tot ceea ce are de-a face cu promisiunile date lui de Dumnezeu trebuie înţeles ca reprezentare a Ţării Făgăduinţei eterne, care este cerească (există o întreagă structură teomatică care demonstrează acest lucru).

Chiar dacă Dumnezeu a folosit geografia pământească şi evreii biologici pentru a interpreta totul, toate acestea au fost menite să aducă în cele din urmă adevărul despre poporul Său adevărat ales – toţi cei care şi-au pus încrederea în Iisus prin credinţă.

Avraam a căutat o cetate permanentă cu temelii, o cetate a cărei origine era cerul şi al cărui ziditor şi făcător a fost Dumnezeu, adică „Noul Ierusalim” (Evrei 11, 10, Apocalipsa 21, 2). Toţi patriarhii Vechiului Testament locuiau în corturi; erau „străini” pe pământ. Ce este semnificativ în asta? Corturile nu sunt structuri permanente; nu au temelie. Apostolul Pavel era un făuritor de corturi.

Toate aceste lucruri din Scriptură sunt simbolice din punct de vedere spiritual şi au o enormă profunzime de înţeles – chestiuni la care nimeni nu s-a gândit încă. Teomatica începe să scoată la lumină o mare parte din ea. Tot ceea ce are de-a face cu cetatea fizică a Ierusalimului este doar reprezentativ pentru lucrurile care sunt veşnice şi în ceruri (Gal. 4, 26 şi Evr. 12, 22).

O altă eroare

Teomatica distruge complet o eroare majoră şi o regulă interpretativă care există în gândirea evanghelică de astăzi. Potrivit celor care aderă strict la metoda gramatical-istorică, trebuie să înţelegem sensul Scripturii observând cui i-au fost adresate iniţial cuvintele.

În consecinţă, când Dumnezeu a făcut promisiunile lui Avraam, El s-a adresat evreilor biologici şi a descris geografia pământească. Scopul Bibliei nu este destinatarul original. Dumnezeu pur şi simplu a folosit acei oameni, locuri şi evenimente, pentru a duce la îndeplinire o soluţie mai înaltă şi mai permanentă. După cum vom arăta ]n capitolul 11 despre profeţia biblică, teomatica distruge complet gândirea evanghelică actuală în acest domeniu.

Tipuri

Pe lângă simbolism, există tipuri. Un tip este ceva care reprezintă sau dezvăluie informaţii despre ceva diferit. Isaac a fost un tip al lui Hristos (adevăratul fiu al promisiunii şi al sacrificiului ascultător). La fel au fost Iosif (mântuitorul) şi David (regele).

În cartea Isaia, capitolul 14, „Regele Babilonului” este un tip de Lucifer care a căzut din cer; Faraonul, regele Egiptului, este un tip al Satanei, care i-a ţinut pe copiii lui Israel în casa robiei. Egiptul este, de asemenea, un tip de lume. De-a lungul Vechiului Testament, există sute de oameni, funcţii, instituţii şi evenimente care sunt tipuri de altceva şi reprezintă lucruri din viitor şi lucruri care sunt de natură cerească.

Teomatica va sublinia limbajul simbolului

Teomatica va arăta amploarea tuturor acestor lucruri. Cu cât învăţăm şi înţelegem mai mult despre teomatică, cu atât vom afla mai mult despre reţeaua de simbolism pe care a stabilit-o Dumnezeu. Vom ajunge la punctul de a înţelege mai pe deplin modul în care gândeşte Dumnezeu. Vom învăţa pur şi simplu ce înseamnă şi ce reprezintă ceva din punctul de vedere al lui Dumnezeu, în loc să încercăm să ne dăm seama în funcţie de propria noastră forţă şi abilităţi limitate de raţionament.

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/