Laturile necunoscute ale rock-ului.
Conţinutul rock-ului.
Bob Larson, chitarist şi scriitor al cărţii „The day music died” (Muzica de azi a murit), împarte cântecele rock în patru categorii. Acestea sunt:
1. religioase;
2. imoralitate sexuală;
3. droguri;
4. idei politice şi filosofice.
Din prima categorie fac parte cântece ca: Simpatie pentru Satan, Robinson, Focul, care sunt profanatoare şi pline de blasfemii, în care creştinismul este înfruntat cu dispreţ.
Unele cântece din această categorie sunt numite: Satan Rock. Iată cum descrie această situaţie revista „Pop and Rock” (pe anii ’84 – ’85):
„Vrăjitori, lumi pierdute, demoni, vampiri, magie neagră şi albă, spirite se găsesc în versurile muzicii rock… 90% dintre formaţiile rock s-au referit cel puţin odată la aceste teme”.
Ziarul Weekly World News din Los Angeles, într-un articol scrie între altele:
„Satan – Satan – Satan. El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! El este Dumnezeu! Acesta este unul din mesajele ascunse în versurile cântecelor pe care copiii voştri le ascultă”!
În revista „Heavy Metal” (feb. ’86) scrie între altele:
„Şi astăzi motivul cel mai important al existenţei muzicii heavy metal este intensitatea sunetului. Dar, de asemenea, un rol important joacă chipul demonic al fiecărui star al muzicii Heavy Metal. Tinerii vor ca idolii lor să aibă o dimensiune supranaturală. Aşteaptă din partea lor să trăiască după marile imaginaţii ale muzicii rock. Aceste imaginaţii sunt de obicei sex, adorare a diavolului şi o valiză plină de bani pregătiţi să fie cheltuiţi fără rost…”
Şi mai departe:
„Sub aspect satanic începutul s-a făcut cu Black Sabbath, o formaţie britanică, care a recurs la magia neagră ca să atragă lumea. Membrii acestei formaţii afirmă că nu ştiu nimic de ocultism, dar ei s-au făcut foarte polulari. De aici tinerii n-au încetat să facă cu degetele lor semnul diavolului”.
Dar merită să luăm lucrurile pe rând şi să vedem prima categorie de teme rock, care este şi cea mai cunoscută şi cea mai periculoasă.
Rock şi voodoo
În afară de originea, ritmurile şi elementele care derivă din voodoo, muzica rock a mers şi mai departe.
Cântăreţii şi formaţiile cu asemănare la înfăţişare şi îmbrăcăminte se referă direct la voodoo, îi fac reclamă şi-i laudă.
Primul în istoria rock-ului care s-a ocupat cu magia şi mai precis cu voodoo-ul a fost Screaming Jay Hawking. El a fost primul care a scris un asemenea cântec. „I put a spell on you” (Ți-am făcut magie), este preluat de mai multe formaţii până astăzi, adică de: Animals, Allan Price, Arthur Brown, Demon Fuzz etc… Hawking însuşi a creat nişte zvonuri în legătură cu personalitatea sa. Toţi ştiau că se ocupă cu voodoo-ul.
În concerte avea faţa acoperită cu un machiaj monstruos, ţinea un boston cu un craniu în vârf, se îmbrăca cu haine ciudate, iar în jurul lui dansau negri.
După un răstimp mic, muzicanţii dansatori şi publicul erau cuprinşi de extaz şi isterie. Adică cum se întâmplă şi în ceremoniile reale ale voodoo-ului.
Toate cântecele lui Screaming Jay Hawking se referă la teme din voodoo. De exemplu: „I hear voices” (Aud voci), „Aligator wine” (Vin de aligator), „Frenzy” (Frenezie) etc.
Cei influenţaţi de el sunt foarte mulţi. Lord Sutch, Arthur Brown şi Alice Cooper aveau show-uri care se bazau pe ideile lui. Să vorbim puţin despre ei.
Lord Sutch este figura cea mai paranoică din istoria rockului. Câteva din cântecele lui sunt: „Jack the Ripper”, „She’s Fallen in love with a Monster Man” (Ea e îndrăgostită de un monstru), „Dracula’s Daughter” (Fiica lui Dracula). Pentru toate acestea a fost numit regele rockului macabru (Horror rock).
Cel de-al doilea, Arthur Brown, avea întotdeauna în repertoriu lui cântecul „I put spell on you” a lui Hawking. Tânărul atunci student al religiilor orientale a format un grup cu numele Crazy World of Arthur Brown, care în timpul concertelor se vopseau cu „freak”, se îmbrăcau cu haine ciudate şi pe cap îşi puneau o cască cu coarne de unde ieşeau flăcări. Şi una din caracteristicile diavolului sunt coarnele (ca la ţap), şi focul care iese din cap. Cel mai mare succes a lui Arthur Brown era cântecul „Fire”, o parte a trilogiei „Prelude/Night – Fanfare/Fire Poem – Fire”.
Nu este altceva decât descrierea ultimelor încercări ale victimei de a intra în iad şi să ia locul amantei lui. La sfârşit pierde. Nimeni nu poate înfrunta „dumnezeul focului din iad” (I am god of hell fire…). Schizofrenia lui s-a continuat cu o altă formaţie, Kingdom Come şi caută să găsească sfârşitul în spaţiul imens. Astăzi este dictator de religii orientale!!!
Cel de-al treilea, influenţat atât de Hawking cât şi de câtre Brown, a fost Alice Cooper. Şarlatan a încercat să creeze originalităţi, dar n-a avut noroc din motivul că toate ideile erau utilizate de ceilalţi. El tăia pe scenă cocoşi, care în ceremoniile de magie neagră ţin răul departe şi descântă demonii şi îşi punea un şarpe în jurul gâtului. Şarpele este prin excelenţă simbolul răului… În afară de ei mai sunt şi alţii care laudă voodoo-ul. Ne referim la tatăl spiritual al heavy metal-ului care cântă „Voodoo Chile” sau „Black Sabbath” care cântă „Voodoo”.
Rock şi magie
Dar muzica rock se referă şi la magie – şi albă şi neagră -, dar mai ales la cea neagră. După cântecul „I put a spell on you” a lui Screaming Jay Hawking, înregistrat în anul 1956, adică anul care se consideră ca început al muzicii rock, de atunci s-au mai scris sute de cântece despre vrăjitori şi vrăjitoare. De exemplu:
„Don’t Burn the Witch” (Veron), „Season of the witch” a lui Donovan, „Magician’s Brithday” şi „Earth Opera”, care se referă la arderea unei vrăjitoare. „Mr. Crowley” a lui Ozzy dedicat lui Aleister Crowley (un satanist foarte cunoscut). „Live at the Witch Trials” (Fall), „Curse of the Witches” (Stawberry Alarm Clock), „Magician’s hat” (Bo Hanson), „Magician” (Andy Leigh), „Magic Peole” (Raupers), „Witch Quenn of New Orleans” (Redbone) şi multe altele.
Conen era numele unei formaţii americane care a înregistrat două albume la începutul anilor ’70 şi care se refereau la magia neagră. Pe coperta discului „Blood on the Sun” în tabloul lui L. Boilly „Devil’s Trill” prezintă pe compozitorul Tantini dormind, iar diavolul cântă din vioară pe picioarele lui. Se spune că Tantini a compus sonată „Devil’s Trill” după ce a ascultat melodia în somn! (revista „Pop and Rock” an. 84-85).
Formaţia Purple Gang avea ca cântăreţ un mag adevărat.
„Tematica muzicii heavy metal atinge teme excluse din celelalte feluri de muzică. Vampiri, magie neagră, magi sunt nişte teme cu care se ocupă artiştii muzicii heavy metal” (rev. „Ena” 22.11.1984).
Cu exaltarea muzicii rock în ultimii ani, am atins punctul culminant. Din totdeauna formaţiile au arătat o plăcere pentru aceste teme. O categorie a grupurilor heavy metal se numeşte „Black” sau „Satanic Metal”, unde magia neagră, adorarea demonilor şi ocultismul sunt conţinutul principal al versurilor. Teme nu prea distractive şi prea periculoase pentru cei care nu sunt iniţiaţi. Dar şi pentru cei iniţiaţi rezultatele nu sunt prea încurajatoare. (rev. „Pop and Rock”, an. 84-85).
Bibliografie
[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
