Care este sfârşitul celor care au proslăvit pe diavol?
Dumnezeu este iubire absolută, nemărginită şi orice face pentru om face numai din iubire. Este indiferent dacă vedem acest lucru în viaţa noastră, mai târziu sau mai devreme sau deloc. Ne iubeşte atât de mult încât Fiul Său Cel Unul-Născut S-a făcut om, şi nu numai atât, ci S-a răstignit şi a suferit pentru noi, pentru mântuirea noastră.
Acum să vedem, ce este diavolul?
Este exprimarea urii pentru toate. Pentru fiecare făptură a lui Dumnezeu, dar mai mult pentru om. Scopul lui etern este distrugerea şi mâhnirea omului, atât în această viaţă, cât şi în viaţa cealaltă.
Desigur el aşteaptă condamnarea veşnică. Şi ce face în acest sens? Încearcă să aducă cu el, în sute de feluri, pe cât mai mulţi. Din această ură împotriva omului ei nu exclud nici pe adepţii lui. Le distruge mai întâi viaţa de aici, apoi şi pe cealaltă. Niciunul din adepţii lui nu a scăpat de această distrugere. Şi este logic pentru că de bună voie au părăsit harul lui Dumnezeu şi s-au predat Satanei.
[Lucifer și demonii său nu se pot pune cu Dumnezeu, de aceea vor să distrugă pe omul creat după chipul lui Dumnezeu. Lucifer nu se poate pune cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de aceea vrea să-L înfrunte, prin amăgirea oamenilor credincioși. În micimea și ura sa, Lucifer vrea să arate că el a câștigat de partea sa pe mulți dintre creștini.]
În Rock’n’Roll exemplele sunt multe. Scrie caracteristic rev. „Pop and Rock” (an. 84-85).
„ATENTIE: Prietene cititorule după ce citeşti cele scrise gândeşte-te înainte de a imita pe idolii tăi şi gândeşte-te că nimeni n-a câştigat din aceasta. Să fii sigur că 99% din cei care se ocupat cu magia neagră exprimată prin cântece n-au nici o idee despre aceste pericole. Ei o fac pur şi simplu pentru bani. Dacă ştiau ce-i aşteaptă n-ar fi ascultat niciodată muzica aceasta în toată viaţa lor”.
Şi mai departe se referă la nişte cazuri caracteristice, cum ar fi:
– Alice Cooper căruia diavolul i-a promis, cum am vorbit deja în alt capitol, bogăţie şi glorie. Şi astăzi Cooper este un nebun care merge de la o clinică la alta, încercând să fie eliberat de coşmarurile permanente.
– După câteva luni de la apariţia cântecului „I Put Spell On You” un tânăr de 20 de ani, cu numele Gene Vincent, a scris un cântec cu titlul „Race With The Devil” (Lupta cu Diavolul). Din această luptă singurul pierdut era Vincent, care a murit, într-o seara în 1971, de sincopă a inimii. Multe formaţii au împrumutat titlu acestui cântec; de pildă Black Oak Arkansas au înregistrat, un LP cu titlul „Race With The Devil”, dar mai cunoscută a rămas formaţia Gun cu „Race With The Devil”.
– Peter Walker utiliza numele Lucifer, aduna cărţi de magie neagră, şi-l interesa orice avea legătură cu supranaturalul. Şi îşi avea faţa acoperită cu o mască ca să fie, cum spunea el, protejat de bine. Când grupul a terminat înregistrarea unicului album Walker a dispărut şi nimeni n-a mai aflat nimic despre el. În cinstea lui grupul a scris cântecul The Wizard.
– Despre Led Zeppelin se spun multe, dar s-au întâmplat şi mai multe. Responsabil se vede că este chitaristul Jimmy Page, care s-a ocupat serios cu magia. El locuia la o casă care era a lui Aleister Crowley şi se consideră moştenitorul obiectelor personale ale magului.
După un timp au început nenorociri pentru grup. Cântăreţul Robert Plant s-a accidentat foarte tare în Rodos. Page şi-a zdrobit degetele în uşa unui tren şi şi-a amânat un turneu. Şi în fine, a murit John Bonham, după ce băuse o cantitate mare de votcă cu o seară înainte în casa lui Jimmy Page. După moartea lui Bonham, Led Zeppelin a încetat să mai existe. Bineînţeles că nimeni n-a crezut că Page făcea magie împotriva prietenilor săi. Dar există şi alte păreri că grupul sau Page au semnat un contract negru, care foarte posibil nu a fost respectat, şi pedepsirea lor era exemplară.
– Jazz al formaţiei Killing Joke a dispărut pentru mult timp şi nimeni nu ştia unde este şi dacă mai trăieşte. El citea numai cărţi de magie neagră şi lua parte la ceremonii mistice. Plecarea lui a însemnat distrugerea grupului. Şi el căuta să găsească sensul vieţii.
Oare ce poate să ne salveze de răutatea diavolului? Numai credinţa noastră în Dumnezeu şi viaţa noastră în Hristos.
Există oare urmări din ascultarea acestei muzici?
Muzica care îl conduce pe om spre înălţare duhovnicească, care îi copleşeşte personalitatea şi îi cizelează caracterul provine bineînţeles dintr-o lume spirituală superioară.
Este un produs al eticii superioare, un produs al sufletului cultivat, al spiritualităţii. Ea este născută din inspiraţii cereşti, cu orientări mai înalte de natură dumnezeiască. Da, o astfel de muzică derivă direct de la Dumnezeu. Este inspirată de slava Lui. Aceasta este muzica bisericească de inspiraţie dumnezeiască.
Dar muzica pe care o cercetăm, oare ce legătură poate avea cu Dumnezeu? În mod contrar celei dintâi, această muzică este adusă de acolo de unde nu există valori şi de unde idealul lipseşte. Derivă din minciună, din mizerie. Cântă cele mai inferioare lucruri: desfrâul, drogurile, violenţa şi pe diavolul însuşi. Şi de unde poate fi inspirată şi îndreptată decât din lumea lui urâtă. Şi dacă ne vorbeşte uneori despre pace, şi se fac concerte pentru limitarea foametei din lumea a treia, şi dacă se cântă pentru suprimarea înarmării, lucrurile nu se schimbă cu nimic. Ei încearcă să apară oamenilor şi tinerilor ca ceva mai caritabil, mai social. Vor să arate că au valoare şi ei. Şi aşa încearcă să promoveze pe toate celelalte. Este ca şi la organizarea concursurilor de frumuseţe unde femeile sunt prezentate ca produse.
[Toate campaniile, aparent caritabile şi cu intenţii bune, au scopuri diametral opuse. De pildă, Asociaţia pentru combaterea Cancerului are drept scop ascuns împiedicarea cercetărilor care ar putea vindeca cancerul. Fondurile care se strâng pentru promovarea păcii, combaterea foametei, protecţia femeii, sunt doar mijloace prin care se colectează banii de la naivii care chiar cred că aceste campanii sunt sincere. Concursurile de frumuseţe sunt târguri în care femeile cele mai frumoase sunt racolate pentru industria pornografică.]
Arta rea este mijlocul cel mai sigur prin care cineva poate fi îndepărtat de Dumnezeu, iar arta bună este mijlocul cel mai sigur de a fi unit cu El şi cu lumea Lui. Şi rock-ul nu este îndreptat spre Dumnezeu.
Sf. Ioan Gură de Aur a zis: „Invaţă să cânţi şi o să înveţi plăcerea Duhului”. Pentru că cei care cântă sunt plini de Duh Sfânt, precum cei care cântă cântece satanice sunt plini de duh necurat.
Şi acum să enumerăm urmările care vin din ascultarea acestei muzici:
1. Intrarea sub acţiunea duhurilor necurate a cântăreţului şi a ascultătorilor
2. Obişnuinţa cu lumea satanică şi cu simbolurile satanice
3. Abaterea de la calea cea dreaptă
4. Iniţierea.
Bibliografie
[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
