Astăzi voi prezenta două recenzii pe care le-am găsit pe internet în urmă cu câteva zile, în timp ce lucram la publicarea aceste cărți pe blog.
Recenzie la cartea „Satanismul în muzica rock”, de Ioan Enea Moldovan, din data de 30 septembrie 1993.
Fapt neobișnut pentru autorul acestor rânduri și, posibil, pentru cititorii lor este abordarea unei cărțulii care analizează muzica cea mai răspândită pe mapamond în aceste vremuri. Am citit, așadar, „Satanismul în muzica rock”, semnată cu numele (în litere grecești) K. G. Papadimitrakopoulos și apărută la editura Izvorul luminii, 1993. Firește, mi-au răsărit în minte mai multe întrebări. Cine este autorul? În cuvântul înainte nu se precizează absolut nimic despre el și despre traducătorul în limba română. În ce localitate se află editura? Taină. Singura indicație este caseta tipografică, de la sfârșit scrisă în rusește, din care deducem numărul aprobării, tirajul, numele unei fundații, probabil „Universitas”, precum și faptul că tiparnița este la Tiraspol, pe strada 25 octombrie, nr. 99.
Am cumpărat cartea din pronaosul unei biserici băcăuane. Se vindea ca pâinea caldă.
Autorul (pseudonim sau nu) este un excelent cunoscător al fenomenului rock, pe toată istoria lui. În plus, printr-o analiză minuțioasă (pe texte, cu citate din reviste de specialitate, cu referiri istorice, cu declarații ale starurilor rock, în fine cu o documentare de invidiat) ne ajută să înțelegem conținutul acestei muzici, esența ei și scopurile propagării ei la nivel mondial.
Imperialismul muzicii rock (cu toate speciile sale) este tot mai vădit. El a „agățat” deja conștiințele copiilor de pe toate meridianele globului, propagându-se cu violență, obstinație prin radio, televiziune, programe video, discuri, turnee ale formațiilor de gen, discoteci, concursuri etc.
Mesajele acestei muzici, în general zgomotoase (Heavy Metal se bazează, în special, pe intensitatea acustică), adâncesc criza morală pe care o trăiește societatea de peste 50 de ani: îndemnul la droguri, la alcool, la dezmăț sexual, la sânge și crime, la practicarea unui demonism teribil (prin invocarea deschisă a Satanei, practicarea magiei negre și albe pentru succes și câștigarea auditoriului, spiritism, vrăjitorie, vampirism).
Cu probe verificabile, autorul dovedește că rock-ul, la origini, se trage din voodoo, adică din ceremoniile triburilor africane de invocare a spiritelor malefice.
Rock-ul (cu toate speciile sale) s-a concentrat asupra celor patru teme predilecte: religia, imoralitatea sexuală, drogurile și ideile olitice și filosofice. Ceea ce citim, printre altele, ne cutremură. Ocultate sau nu de misticism oriental sau african, formațiile celebre poartă nume fățiș anticreștine: AC/DC reprezintă „Antihrist/Death to Crist”, adică „Antihrist/Moarte pentru Hristos”. Știți simbolistica formației KISS? Făceți-vă cruce! Kings in Satan`s Service – „regi în slujba lui Satan”; ABBA ar fi trebuit să se traducă prin „Tată al cerului”, dar pe disc litera B este scrisă invers, adică „Tată al întunericului”.
Nu mai este nevoie să insistăm asupra unor nume ca „Lucifer”, „Electric Lucifer”, „Lucifer`s friend”, „Black Sabbath”, există o listă lungă. Nu este loc să citez versuri ale cântecelor, să descriu desenele de pe discuri, să mă concentrez asupra simbolurilor (triunghiuri răsturnate, piramide, pentagrame, forme camuflate ale numărului 666, semnul lui Antihrist.
Rrețin, însă, că dincolo de publicitatea imensă, de armata de propagatori ai acestor tipuri de muzică se ascund și practici mai viclene: de pildă, imprimarea pe discuri a unor mesaje subconștiente, care pot fi aflate numai prin procedeul de „redare inversă”. Periculos, ți se face părul măciucă! Mai ales că toată demonstrația vizează demascarea unei lucrări complexe, pe plan mondial, a unor organizații inspirate de Lucifer, sub denumirea de „Noua eră”, una a răului.
Dincolo de exagerări, semnele unei astfel de crize sunt evidente.
Cum să ne ferim? Prin credință în Dumnezeu, alegând lucruri bune, inclusiv muzica luminoasă, vedetele decente, mesajele umaniste.
Semnează: Ioan Enea Moldovan.
A doua recenzie este din anul 2009.
Recenzie pe blogul Biblioteca Liberă din data de 12 octombrie 2009
Da, tema acestei cărţi este binevenită. Autorul încearcă lămurirea unor aspecte mai puţin cunoscute ale muzicii, în cazul de faţă, ale muzicii rock. Cartea a fost scrisă din dorinţa de a preveni pe creştini şi în special pe tineri de efectele negative, deosebit de periculoase ale ascultării muzicii rock. În primul rând atenţionează asupra legăturilor ce există între rock şi satanism, între cântăreţi şi magie. Propaganda ce se face rock-ului face parte din planul de pregătire a unei „noi ere” (New Age), în care toate religiile monoteiste, creştinismul, iudaismul, mahomedanismul trebuie să fie înlocuite cu religia unică, de adorare a Satanei.
„Noua eră” este un pericol atât pentru creştini cât şi pentru evrei sau musulmani. Ce trebuie să facem? Mai întâi, noi, să nu mai ascultăm cântece rock, apoi să-i prevenim şi pe ceilalţi de pericolul ce se ascunde în această muzică. Fă tot ce poţi spre a îndruma pe fratele tău pe calea credinţei. Nu-l lăsa pradă ignoranţei! Ajută-l! Aşadar, este timpul ca să dovedim tuturor aceste lucruri…
Bibliografie
[1] K. G. Papadimitracopol, Statanismul în muzica rock, 1993.
[2] https://proxy.europeana.eu/media/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b/5efb98715b3fa8865a31491c8784badd
[3] https://www.europeana.eu/en/item/954/Culturalia_f32a7827_83df_4f86_9228_079b4e624c8b
[4] https://www.ortodoxtv.ro/filme-video/satanismul-in-muzica-rock.php
[5] https://www.youtube.com/playlist?list=PLBA85C7CE7B4929BF
[6] https://bibliotecalibera.wordpress.com/2009/10/12/satanismul-in-muzica-rock/
