12. Influenţa ocultismului asupra gândirii creştine
ISTORIOGRAFIA ne arată că începând de prin sec. al XII-lea, ocultismul a început să pervertească gândirea creştinilor. Această pervertire a dus încet, încet la slăbirea vederii duhovniceşti şi la accentuarea crizei spirituale. [2]
Gândirea gnostică şi practicile oculte au dus la scindări, grupări, schisme şi erezii, în cadrul Bisericii latine din occident. Aceste modificări au produs la rândul lor transformări politice şi de organizare socială.
Prin ocultism şi magie, Diavolul a sfărâmat unitatea de credinţă şi unitatea comunităţilor creştine.
Biserica, comunitatea credincioşilor, avea să fie scindată de secte, iar stăpânirea creştină, care sprijinea viaţa creştină, avea şi ea să fie împărţită în formaţiuni mai mici şi mai uşor de controlat de către membrii organizaţiilor oculte.
În anul 1789, francmasoneria impune un nou concept, acela de stat laic. [3] Ce ne învaţă, însă, trecutul? Poate exista stat laic? Nu.
Statul laic este statul care se vrea fără Dumnezeul creştin, dar el nu este laic, adică fără religie. Religia lui este ecumenismul. Iar pentru cei iniţiaţi, religia statului laic este religia stăpânilor şi iniţiatorilor lui: satanismul. [4]
[Dumnezeul francmasoneriei și a celorlalte organizații oculte este Lucifer, adorat sub numele de Marele Arhitect.]
Pare greu de crezut aşa ceva. În ajutor ne vine tot istoriografia cu fapte şi evenimente concrete. Avem însă nevoie de putere de selecţie şi grupare a faptelor din noianul de fapte şi evenimente nesemnificative. Cauzele sunt bine ascunse.
Totdeauna stăpânii au impus supuşilor propria lor religie. Păgânii au impus păgânismul, iar creştinii au impus creştinismul. Acum, francmasonii, creatori ai statelor moderne şi a viitoarei uniuni, a guvernului mondial, vor impune supuşilor religia lor satanistă, cultul paladin, adorarea lui Lucifer.
Despre fapte şi evenimente găsim multe însemnări şi referinţe. La fel, nu ducem lipsă de interpretări. Însă acestea servesc totdeauna interesele celor puternici. De aceea, odată cu schimbarea stăpânirii se schimbă şi interpretarea evenimentelor şi faptelor. Mai observăm că unele fapte şi evenimente sunt trecute cu vederea, iar altele scoase la lumină, după cum dictează interesele. Şi dacă stăpânirea se schimbă iar, atunci se schimbă şi interpretarea. Apar şi contestări sau acuze de mistificare pentru faptele şi evenimentele care deranjează. Un exemplu bun este cel al „Protocoalelor înţelepţilor Sionului” [5] denigrate şi dezaprobate constant pentru că deconspiră planurile ascunse ale ocultei internaţionale.
[Este suficient să citești „Protocoalele înțelepților Sionului” ca să-ți dai seama că elita care conduce lumea le pune în aplicare pas cu pas. ]
Iată motivul pentru care cercetătorul creştin, ca să poată cunoaşte adevărul, are nevoie de studii comparate, intense, analizând surse diverse, noi şi vechi, în aşa fel încât să poată aduna informaţii despre cât mai multe fapte şi evenimente petrecute. Are nevoie să ajungă ca să deosebească faptele reale de cele închipuite. Fără studiu comparat nici un cercetător nu va ajunge la iniţierea în adevăratul studiu al istoriei. [6]
Acesta este motivul pentru care nu vom găsi în nici o lucrare oficială rostite aceste adevăruri, indiferent de epoca pe care am alege-o pentru studiu. Aşadar, nu trebuie să surprindă pe nimeni interpretarea noastră, nici să caute s-o găsească în manuale sau lucrări oficiale, pentru că nu va găsi aşa ceva. Acolo se găsesc fapte şi evenimente înşirate şi amestecate, interpretate trunchiat şi interesat.
Lucrarea noastră se adresează cititorilor creştini care doresc să pătrundă tainele istoriei şi să înveţe cum să înţeleagă evenimentele şi vremurile în care trăiesc.
Mişcarea ecumenică nu face excepţie. Ea a fost iniţiată atunci când a fost nevoie de ea pentru relativizarea învăţăturilor dogmatice şi înlocuirea lor cu o doctrină sincretistă, ca fază intermediară către noua religie a stăpânilor, adorarea lui Lucifer.
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Serge Hutin, Alchimia, ed. cit., p. 118-119.
[3] „Statul este o noţiune pur occidentală care până în sec. XX s-a aplicat numai la 3% din teritoriul planetei.” (Robert D. Kaplan, Anarhia care va veni, Ed. Antet, p. 30.)
[4] Ralph Epperson, op. cit., p. 171-179; 68-80; Bruno Würtz, New Age, Ed. de Vest, Timişoara, 1992, p. 96.
[5] Protocoalele înţelepţilor Sionului, Orăştie, 1923; Texte care au zguduit lumea, Ed. Moldova, Iaşi, 1995.
[6] Îndrumări metodologice privind culegerea, coroborarea, prelucrarea, analiza şi sinteza informaţiilor la Mireille Rădoi, Serviciile de informaţii şi decizia politică, Ed. Triton, Bucureşti, 2003, (176 pagini).
[7] https://www.docdroid.net/VWm8SfH/protocoalele-inteleptilor-sionului-pdf#page=64
