Descrierea interiorului unei nave extraterestre
În cartea sa „Întâlnire în Pleiade. O privire din interior asupra OZN-urilor”, Preston Nichols afirmă că, pe când lucra la compania subcontractoare AIL, a fost dus la baza Wright-Patterson pentru a inspecta o navă de proveniență extraterestră. El descrie experiența în felul următor.
„Din afară, aparatul era argintiu și semăna cu orice farfurie zborătoare în formă de disc. Părea să aibă un diametru de aproximativ 17 metri și o înălțime de 7 metri. În partea de sus avea o formă de dom, cu o înălțime de circa 5 metri. Nava se sprijinea pe trei picioare care ieșeau de undeva de sub ea. O rampă făcea legătura între sol și ușa aparatului.”
Și zice mai departe.
„Am descoperit cel mai surprinzător aspect legat de această farfurie zburătoare abia după ce am urmat la bord. În interior era absolut uriaș. Deși diametrul exterior nu depășea 17 metri, odată aflat în interior am mers timp de circa 10 minute în aceeași direcție, pe o distanță de sute de metri, poate chiar de ordinul kilometrilor. La vremea respectivă mi s-a părut neverosimil. Din ceea ce știu astăzi, mi se pare evident că, odată urcați pe navă, am intrat într-o realitate artificială. Aceasta este cheia construcției unui OZN și a capacității de a călători dintr-un loc în altul cu ajutorul lui.”
Florin Gheorghiță în cartea sa „OZN eterice” descrie și el acest fenomen și îl numește „inversiune topologică”. Deși în exterior o navă poate părea că are doar câțiva metri, în interior ea de desfășoară pe zeci sau chiar sute de metri. Fenomenul este greu de acceptat și de înțeles prin prisma fizicii newtoniene.
Nava era lipsită de panouri de control, butoane, manșe sau indicatoare.
În „camera de comandă” cele mai mportante piese erau trei fotolii plasate chiar în față, iar în spatele lor se aflau alte scaune obișnuite, de dimensiuni mai mici. Fotoliile erau înzestrate cu tot felul de dispozitive electronice care se atașau în zona capului. Era evident că scopul lor era să preia gândurile celor instalați în fotolii. Această tehnologie era exact cea folosită la construcția Scaunului Montauk. Pe pereții din fața fotoliilor se aflau patru ecrane.
În spatele ecranelor se afla o altă încăpere, de mici dimensiuni, în care se aflau o grămadă de cristale de stâncă. Între acestea erau plasate tot felul de bobine, legate între ele prin cabluri. Deasupra camerei de comandă existau camerele obișnuite ale echipajului și alte încăperi folosite ca laboratoare și un fel de infirmerie.
„Sub camera de control, în partea de jos a farfuriei zburătoare, se afla o încăpere uriașă plină cu pietre de forme diferite conectate între ele prin fire. Nici eu, nici colegii mei nu ne-am putut da seama la ce folosesc, exceptând firele. Majoritatea păreau să fie din minereu de aur, argint și platină. Ni s-a spus că elementul care lipsea cu desăvârșire era cuprul.”
„Din această „cameră a pietrelor” foarte mare se intra în alte patru camere mai mici, care făceau legătura cu patru proeminențe sferice situate chiar sub centrul navei.
Fiecare din aceste proeminențe era înzestrată cu niște fire asemănătoare unor antene. Secțiunea inferioară a farfuriei zburătoare era izolată de restul navei și era înconjurată de o bobină uriașă. De fapt, era vorba de o sârmă foarte groasă bobinată, similară cu cele folosite la televizoare. Uriașa bobină era conectată la setul de cristale din camera centrală, care părea să fie principala sursă de energie a navei. În esență, așa era construită farfuria zburătoare.”
Nava conținea un sistem tehnic de producere a realității.
„Ce înțeleg prin asta? Exact ceea ce afirm: un sistem de producere a realității! Dacă definim realitatea ca un sistem de percepție și interacțiune care se supune anumitor reguli precise, un sistem tehnic de producere a realității va fi un sistem capabil să schimbe realitatea inițială, creând o realitate diferită, ce poate interacționa cu prima.”
Nu știu cât de în temă sunteți cu aceste tehnologii, dar trebuie să vă reamintesc că, pe lângă navele pur extraterestre, de înată tehnologie, există și nave pur terestre, construite prin inginerie inversă, care seamănă cu cele extraterestre, dar care nu sunt la fel de avansate tehnologic.
De asemenea, există nave, extrem de avansate, care se comportă ca niște ființe vii.
Încercați să vă păstrați mintea limpede și să nu încercați să vă răspundeți la toate întrebările care apar deodată, deoarece răspunsurile sunt extrem de nuanțate. Altfel nu veți înțelege nimic.
Preston Nichols amintește despre existența mai multor rase de extratereștri, răspândiți prin toată galaxia, unii umanoizi, alții reptiloizi, iar alții insectoizi. Deși amintește că există și extratereștri malefici, totuși concluzia este aceea că extratereștri sunt benefici, evoluați și că ne vor binele. În cazul de față sunt amintiți pleiadienii.
Pe mine m-au interesat mai mult aspetele tehnice, însă Peter Moon, în partea a doua a cărții, își descrie pe scurt propriile experiențe paranormale și cu întâlnirea de OZN-uri, și continuă cu a adevărată apologie a ocultismului, feminismului și magiei. Toate legate de subietul extratereștrilor și a navelor lor.
Toate dezvăluirile făcute de „extratereștri” au fost făcute prin mediumi, ocultiști, magicieni și vrăjitoare. Oriunde te învârți, dai de ei.
L. Ron Hubbard, fondatorul dianeticii și a scientologiei, și-a scris cărțile în stare de transă. A fost prieten cu Aleister Crowley, magician și satanist.
Jack Parson, a fost fondatorul Laboratorului pentru Propulsie prin Jet (JPL) și a lucrat pentru NASA. A fost inițiat în magie și a fost membru al Ordo Templi Orientis. A participat împreună cu L. Ron Hubbard la Operațiunea Babalon, un ritual de magie sexuală, prin care se urmărea deschiderea unui portal prin care forțele luminii (luciferice) să se manifeste în lume, în vederea schimbării lumii și intrării ei într-o noua eră.
Se pare că în urma ritualurilor lor de magie sexuală au reușit să deschidă un portal prin care forțele extraterestre (demonice) să intre în lumea noastră tridimensională.
Aldous Huxley a lucrat cu L. Ron Hubbard, și a primit o inițiere și foarte multe informații direct de la magicianul negru Aleister Crowley. El a fost cel care l-a învățat pe Timothy Leary cum trebuie administrat LSD-ul pentru experimentele sale de la Harvard.
Cert este că avem de a face cu niște realități complexe care sunt ținute secrete. Dintr-o perspectivă pur teologică, este greu de înțeles de ce demonii ar avea nevoie de tehnologie și nave spațiale, ca să se deplaseze prin galaxie? Este greu de înțeles multitudinea de rase extraterestre și intraterestre.
De ce? Pentru că istoria omenirii a fost falsificată, iar așa-zisa știință are rolul de a ține departe pe oameni de realitățile subtile și spirituale.
Însăși teologia și literatura de spiritualitate creștină au fost cenzurate și modificate, în așa mod încât astăzi aproape că nu știm nimic despre lumea spirituală, afară de câteva noțiuni (rai, iad, îngeri, demoni, viața de dincolo) al căror sensuri sunt reduse aproape de zero.
Bibliografie
[1] Preston B. Nichols și Peter Moon, Întâlnire în Pleiade. O privire din interior asupra OZN-urilor, Editura Daksha, București, 2022.
