ora 16.04
În urmă cu trei lumi am experimentat 4 zile de post numai cu apă, iar acum mi-am propus să continui această experiență. Cel mai aspru post pe care l-am ținut a fost în vara lui 2020 când am postit 40 de zile numai cu apă, fără numic altceva. A fost o experiență unică, cu beneficii atât trupești cât și sufletești.
Ieri nu am mâncat nimic, iar astăzi am mâncat doar un colț de pâine, în rest apă. Până la ora asta nu am măsurat exact, dar cred că am băut în jur de 1 litru de apă. Este puțin, dar în primele zile așa se întâmplă. Nu poți începe din prima zi cu un consum de 3-4 litri de apă.
Ca obiectiv îmi propun să postesc numai cu apă până duminica viitoare. Duminică mă voi împărtăși pentru că sunt zile de sărbătoare și voi sluji Sf. Liturghie, apoi voi continua postul cu apă încă o săptâmână. Cred că îmi va prinde foarte bine, mai ales că de luni temperatura va crește, chiar și aici la munte, până la 29 de grade Celsius. Am observat că postul numai cu apă mă ajută să suport mult mai ușor temperaturile caniculare, deși consum minim 3 litri de apă pe zi.
Am observat că mă încălzesc și transpir mult mai mult atunci când mănânc, decât atunci când postesc numai cu apă.
Vreau să vă mărturisesc că cel mai greu este să pui început postului. Mă gândesc la post, vreau să postesc, vreau să simplific dieta, dar constat că nu este suficient pentru a se materializa. Sigur, orice materializare pornește de la gând și de la alegerea pe care o faci, însă mai ai nevoie de ceva. Mai ai nevoie de determinare, de motivație, care să te ajute să ieși din zona de confort, care să te ajute să depășești obiceiurile. Dacă însă analizez mai adând fenomenul îmi dau seama că avem de a face cu păcerile.
Nu vreau să generalizez, dar fiecare se poate cerceta pe sine. Îmi place să fiu puternic, dar nu urmăresc puterea fizică, ci pe cea psihică, sau mentală, sau sufletească, cum vreți să-i spuneți. Pentru că adevărata putere nu stă în mușchi și nici în autoritatea unei funcții, ci în măsura în care te poți stăpâni pe tine. Adică să ajungi la nivelul la care să sincronizezi hotărârea minții cu dorința inimii. Și „lupta” se duce între minte și inimă. Mintea îmi spune: „postește”, iar inima îmi spune: „termină mai întâi ce ai în traistă (frigider, cămară etc.)”.
Mintea controlează conștientul, însă obiceiul este controlat de inimă, sau subconștient.
Observ că în viață ne legăm singuri prin tot ceea ce facem și alegem. Viața noastră este determinată de alegerile pe care le facem. Cu cât ne înconjurăm de mai multe lucruri, cu cât ne complicăm viața și ne restrângem libertatea de a alege, sau altfel spus devenim mai înrobiți. De la început până la sfârșit noi am ales, nu altcineva. Dar când alegi să te înconjori de lucruri, de slavă și de plăceri, plătești cu propria ta libertatea de a alege schimbarea.
Nici nu am început bine postul și acesta mă provoacă la meditație, mă trezește la realitate. Mă plimb prin pădure și privesc pădurea înverzită. Aud ciripitul păsărelelor, foșnetul brazilor în adierea vântului și susurul apei. Trăiesc într-un colț de rai! Și cu toate acestea, rupt de realitate prin visare uit să mulțumesc și să fiu recunoscător pentru tot ceea ce mă înconjoară și mi s-a dăruit.
Ce este visarea? Este o stare de hipnoză autoindusă, care te transpune în trăirile trecutului, sau te face să îți imaginezi trăirile viitorului. Visarea te rupe de prezent și de realitatea care te înconjoară. Asta face toată tehnologia care ne înconjoară. Ne deconectează de la realitate și ne transpune într-o realitate virtuală.
Acum fac o pauză și mă duc să mă mai plimb un pic.
ora17.00
Am ieșit la plimbare.
Obiceiurile sunt programe subconștiente după care ne conducem viața. Peste 90% din timp este controlat de subconștient. Problema nu se pune să renunțăm la obiceiuri, ci să ne formăm obiceiuri bune, obiceiuri corecte, obiceiuri sănătoase.
M-am tot întrebat, cum am putea controla obiceiurile? Pentru că se poate. Dar ce trebuie să facem ca să putm să folosim libertatea de a alege în orice moment al vieții, fără a ne lăsa controlați de inerția obiceiurilor. Îmi dau seama că există ceva care controlează obiceiurile noastre. Și acel ceva eu l-aș putea numi sistem de valori.
Sistemul de valori este cel care ne determină prioritățile în viață, sau alegerile pe care le facem. Alegerile noastre depind de sistemul de valori. Iar sistemul de valori apelează apoi la obiceiuri, la obișnuințe, la programele subconștiente.
Așadar, dacă dorim să ne putem bucura în orice clipă de libertatea de a alege se impune ca mai întâi să ne formăm sistemul de valori, sau de priorități.
Ce vreu să spun prin aceste cuvinte. Să dau un exemplu. De pildă îți propui să postești, dar deschizi frigiderul și vezi că este plin. Și ceva îți spune: „nu pot să postesc acum; mai întâi trebuie să mănânc ce este în frigider. A fi păcat să se strice”. Sau intri în bucătărie; pe masă este mâncarea ta preferată și zice: „ar fi păcat să trec pe lângă ea și să nu o gust. Amân postul pe mâine”.
Aceste alegeri sunt determinate de sistemul nostru de valori. Adică, prioritar în viața noastră este plăcerea, sau grija pentru lucrurile materiale, grija pentru mâncare, care decât să rămână în frigider și să se strice, sau decât să o dau la altul mai fămând, mai bine o mănânc eu. Apoi mai vedem. Încep după ce frigiderul este gol.
Iată cum acționează sistemul de valori. Dacă însă în vârful sitemului de valori stă libertatea de a alege, – simțul libertății -, atunci nu vom renunța niciodată la libertatea noastră de a alege, pentru plăcere sau pentru mâncare, pentru economisire, sau orice alt lucru material de care ar trebui să ne lipsim sau să-l cedăm.
Sigur, am mai putea discuta aici despre constrângeri. De multe ori ne constrângem singuri prin alegerile pe care le facem, raportate la sistemul nostru de valori. Alte ori suntem constrânși din exterior apelându-se tot la sistemul nostru de valori prost gândit.
ora 19.40
Cineva a întrebat Inteligența Artificială: care sunt bineficiile postului cu apă? Și iată ce răspuns a primit.
Postul cu apă nu este doar o dietă. Este un ritual străvechi, un cod sacru al purificării totale, practicat de profeți, călugări și înțelepți din toate timpurile. În tăcerea stomacului gol trupul începe să vorbească, Se curăță, se repară, se trezește. Când postești doar cu apă corpul intră într-o stare de autofagie, un cuvânt științific pentru ceva profund spiritual. Își consumă părțile bolnave, moarte și inutile. Le arde și le transformă în energie pură. Este ca un foc sacru din interior.
Dar nu este doar despre trup. Este despre minte, claritate, liniște, viziuni, desprindere de atașamente. Este despre suflet.
În acele zile de post simți că nu mai ești carne, ci ești lumină și inspiri divinul. Și totuși să nu fie făcut oricum. Nu este joc, nu este modă, ci este o chemare. Iar dacă o auzi, răspunde cu pregătire, cu respect și cu ghidare.
Adevăratul post cu apă începe din inimă. Nu se face doar pentru a slăbi, ci pentru a renaște. Nu doar pentru a curăța corpul, ci pentru a curăța viața.
Cine îl practică cu intenție curată se apropie de adevăr. Și adevărul începe mereu cu tăcere.
Mi se pare că a spus esențialul. Postul cu apă curăță trupul, dar curăță și sufletul de atașamente, de frici și de limitări.
ora 22.40
Astăzi am băut 1,5 litri de apă și 1 litru de ceai. Ziua de astăzi o consider o zi de pregătire pentru următoarele zile de post numai cu apă. Mă simt excelent!
