{"id":4555,"date":"2024-10-10T06:00:28","date_gmt":"2024-10-10T03:00:28","guid":{"rendered":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/?p=4555"},"modified":"2024-10-04T16:12:00","modified_gmt":"2024-10-04T13:12:00","slug":"noile-buletine-antihrist-666-v","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/2024\/10\/10\/noile-buletine-antihrist-666-v\/","title":{"rendered":"Noile buletine, Antihrist, 666 (V)"},"content":{"rendered":"
<\/div>

Ordinul Templierilor<\/em> a fost întemeiat în 1118 de Hugo von Payen<\/strong>. Întorcându-se din Țara Sfântă în Franța, a devenit aici o importantă forță politică, edificată pe esoterică, pe cunoștințele gnostice aduse din Orient, preluate de la inițiații islamici.<\/p>\n

După ce puterea lor a crescut foarte mult, concurând structurile statornicite, regele francez și papa le-a zdrobit ordinul, cu neobișnuită violență, în 1307. Au reușit însă să
\npenetreze în ramura britanică, respectiv scoțiană a francmasoneriei. Gradele Cavalerilor Templieri cuprind Crucea Roșie, Ordinul Maltez-Ioanit, Ordinul Templier.<\/p>\n

Henry Dunant<\/strong>, întemeietorul Crucii Roșii, a fost francmason<\/span> de gradul Cavalerilor Templieri. Maltezii și Ioaniții sunt destul de familiari românilor datorita prezenței lor în convoaiele de ajutoare din timpul Revoluției.<\/p>\n

De asemenea, Umanismul<\/a><\/em> și Renașterea<\/a><\/em> din evul mediu sunt rodul organizațiilor oculte, indiferent cum s-ar numi ele. Atât Umanismul<\/a> <\/em>cât și Renașterea<\/a><\/em> au efectuat schimbări profunde asupra modului de gândire al omului acestei perioade<\/span>. În ce direcție! Vom vedea în cele ce urmează.<\/p>\n

Cauzele care au născut cele două curente se regăsesc, pentru ochiul atent, în hermelismul<\/em> care a început să intre în Europa creștină, începând cu secolul al XII-lea, prin traducerea unor lucrări de filosofie și ocultism<\/a> din limba arabă (4)<\/strong>, în cadrul diasporei evreiești, printr-un Maimonide<\/strong>, Avicena<\/strong>, Averoe<\/strong>, s.a. Prin filiera arabă vechea filosofie antică pătrunde în Europa.<\/p>\n

[4. Primele traduceri din arabă ale unor lucrări de alchimie datează din secolul al XII-lea.<\/span>]<\/p>\n

Putem afirma, de asemenea, că scolasticii, întemeietorii ei, au fost cei care au pus început explicării pe cale rațională a ștințelor oculte (5)<\/strong>. Scrierile lui Avicena<\/strong>, Averoe<\/strong>, Maimonide<\/strong> influențează gândirea lui Albertus Magnus<\/strong> (1207-1280), care a fost învățătorul lui Toma d’Aquino<\/strong>, prin care filosofia pătrunde în teologia Bisericii Catolice.<\/p>\n

Secolele XIII-XIV sunt caracterizate de activitatea mișcărilor pietiste, care manifestau de cele mai multe ori o acțiune centrifugă față de Biserica oficială. Peste secolul al XV-lea și-a pus amprenta agitația creata de prereformatori: J. Hus<\/strong>, J. Wiclif<\/strong>, Savanarola<\/strong>. care va duce în secolul următor la izbucnirea Reformei, declanșată de Luther.<\/strong><\/p>\n

[5. Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase<\/em>, București, 1988, vol. III, p. 203.<\/span>]<\/p>\n

Cu epoca umanistă (6)<\/strong> gnosticismul obține o mare victorie asupra Bisericii<\/span>. Științele raționale nu erau altceva decât o traducere pe înțelesul maselor largi a „adevărurilor” deținute de științele ocute.<\/p>\n

[6. Umanismul<\/a> se va desprinde treptat de orice conștiință a divinului și divinizează omul și umanul. Cunoașterea umanistă este copleșită de descoperirea lui Copernic<\/strong>.<\/span>]<\/p>\n

Renașterea<\/a><\/em> era rezultatul unor forțe oculte care puneau început unei reforme universale a lumii. În secolul al XVII-lea deja se discuta și se încerca o reformă universală a
\nlumii. În aceasta erau implicați membrii Ordinului Rosicrucsenilor (7)<\/strong>. Continuând și dezvoltând speranțele și obiectivele neoalchimismului din Renaștere<\/em>, în primul rând
\nideea răscumpărării Naturii, spirite atât de diferite precum Paracelsius<\/strong>, John Dee<\/strong> (8)<\/strong>, Comenius<\/strong>, J. V. Andreae<\/strong>, Fludd<\/strong> sau Newton<\/strong> vedeau în alchimie modelul unei înteprinderi nu mai putin ambițioase, anume desâvârsirea omului printr-o nouă metodă de cunoaștere<\/span>.<\/p>\n

[7. Rosicrucieni au fost Dante Aligheri<\/strong>, Roger Bacon<\/strong>, Albertus Magnus<\/strong>, Paracelsius,<\/strong> Comenius<\/strong>, Descartes<\/strong>, R. Fludd<\/strong>, I. Newton<\/strong>. Robert Boyle<\/strong>, G.W. Leibnitz<\/strong>.<\/span>]
\n[8. John Dee<\/strong> (născut în 1527) celebru alchimist, matematician și enciclopedist care l-a asigurat pe împăratul Rudolf al II-lea<\/strong> ca știe secretul transmutării, considera că o reformă spirituală de anvervură mondială putea fi efectuată grație forțelor declanșate de „operații oculte” în primul rând de operațiile alchimice.<\/span>]<\/p>\n

Din perspectiva lor, o asemenea metoda trebuie să integreze într-un creștinism nonconfesional tradiția hermetică și științele naturale, adică medicina, astronomia și mecanica. Acest tip de „cunoaștere” râvnită și, în parte, elaborată în secolul al XVII-lea, reprezintă ultima încercare înteprinsă în Europa creștină în vederea dobândirii
\n„științei totale” (9)<\/strong>.<\/p>\n

[9. Mircea Eliade, op. cit.<\/em>, p. 273.<\/span>]<\/p>\n

Lucrările de bază în alchimie erau cele ale lui Hermes Trismegistul<\/strong> și „Fama Fraternitatis”<\/em> socotită de unii istorici a lui Johann Valentin Andreae<\/strong>. Andreae<\/strong> sugera constituirea unei comunități de savanți, care să elaboreze o noua metodă de educație, întemeiată pe „filosofia alchimică”. Între numeroșii admiratori ai reformei învățâmântului cerute de „Fama Fraternitatis”<\/em> se numără și Robert Fludd<\/strong>, membru al Colegiului Regal al Medicilor; el era în același timp și fervent aderent al alchimiei mistice. El susținea că este imposibil să stăpânești filosofia naturală fără un studiu adâncit al științelor oculte.<\/p>\n

Până de curând nu se bănuia rolul lui Newton<\/strong> în această mișcare generală, o întreagă renovatio<\/span><\/em> a religiei și culturii europene, prin intermediul unei sinteze îndrăznețe a tradițiilor oculte și a științelor naturale.<\/p>\n

Ca mulți alți contemporani ai lor, hermeticii și alchimiștii filosofi așteptau – unii dintre ei pregăteau cu febrilitate -, o reformă generală și radicală a tuturor instituțiilor religioase, sociale și culturale. Prima etapă cuprindea învățământul<\/span>.<\/p>\n

Autorul lucrării „Fama Fraternitatis”<\/em> dezvăluie existența unei secietăți secrete a Trandafirului și a Crucii, întemeietorul ei, Christianus Rosecreutz<\/strong>, ar fi stâpânit „adevăratele secrete ale medicinii” și pornind de aici, toate științele.<\/p>\n

Autorul micii cărți, mai sus amintite, se adresa tuturor savanților Europei, cerându-le să se asocieze confreriei, ca să se poată săvârși reforma sistemului de educație, altfel spus să grăbească procesul de renovatio<\/span><\/em> al lumii occidentale. În mai puțin de zece ani, programul propus de misterioasa societate a rosicrucienilor era discutată în câteva sute de cărti și broșuri. Tipărirea cărții „Fama Fraternitatis”<\/em> a avut loc în anul 1614.<\/p>\n

În rândul umaniștilor amintim pe Petrarca<\/strong> (1304-1374), Lorenzo Vallo<\/strong> (1405-1457), Pico della Mirandola<\/strong> (1463-1494), Marsilio Ficino<\/strong> (1433-1499), care traduce din latină din operele lui Platon<\/strong> și Plotin<\/strong>, Egidio da Viterba<\/strong> (1469-1532) și Erasmus<\/strong> (1469-1536). Vreme de două secole, hermetismul a obsedat pe mulți teologi și filosofi, credincioși ori necredincioși.<\/p>\n

În secolul al XVI-lea, în Franța, ca și în alte părți din Europa, valoarea exemplară a hermetismului ținea mai ales de universalismul său religios, susceptibil să restaureze pacea și armonie (10)<\/strong>.<\/p>\n

[10 Lefevre d’Etaples<\/strong> (1460 – 1537), introducea hermetismul în Franța.<\/span>]<\/p>\n

În concluzie, evoluția gândirii creștine în evul mediu o putem împărți în două. Și anume până în epoca Renașterii<\/em> și a doua de la Renaștere<\/em> până astăzi. Dacă până la Renaștere<\/em> putem identifica ușor sectele de sorginte gnostică, după această dată gândirea gnostică penetrează pe nesimțite în conștiințele creștinilor. Un rol important în acest sens l-au avut mișcările pietiste și mistice prin aceea că au răspândit în rândul maselor largi de credincioși ideile gnostice.<\/p>\n

O mare influență asupra gândirii europene începând din secolul al XII-lea a avut-o și opera lui Giacchino da Fiore<\/strong>, personalitate influentă care a avut relații cu puternicii vremii. A lăsat o bogată operă exegetică și profetică alcătuind modelul unei teologii a istoriei împărțită în trei epoci. Propovăduia încheierea celei de a doua etape în anul 1260, când va începe epoca dominată de Duhul Sfânt.<\/p>\n

Direct sau indirect, giacchinismul a influențat comunitățile fraticellilor, pe begarzi și beguine și schema sa o găsim și la Arnauld de Villanova<\/strong> și la discipolii acestuia. Mai târziu spre sfârșitul secolului al XVI-lea și începutul secolului al XVII-lea importanta concepțiilor giacchiniste este descoperită de primele generații de iezuiți.<\/p>\n

[În prezent iezuiții controlează întreaga politică mondială. Ordinul iezuit este cu totul altceva decât se crede și anume este un ordic asasin, care are ca obiectiv principal instaurarea unui guvern mondial<\/a> și refacerea templului de la Ierusalim. Altfel spus, iezuiții promovează politica luciferică pentru o nouă ordine mondială, un guvern mondial<\/a> și o religie unică, satanismul.<\/span>]<\/p>\n

Giacchino<\/strong> a influențat, se pare, și pe Lessing<\/strong> care la rândul său a influențat și pe Auguste Comte<\/strong>. La fel și pe Fichte<\/strong>, Hegel<\/strong>, Scheling<\/strong> care erau adepți ai teosofiei.<\/p>\n

[Adică adepți ai luciferismului.<\/span>]<\/p>\n

Ideile gnostice au pătruns în rândul maselor mai ales datorită sectei bogomililor în sud-estul Europei, iar după secolul al XII-lea în Apus, prin urmașii acesteia, în special, catarii și albigenzii.<\/p>\n

Am văzut până aici cum gândirea creștină a fost penetrată de științele oculte și cum s-a pus la cale o conspirație a savanților pentru o renovatio<\/span><\/em> a religiei și culturii europene. Dar ce legătură pot avea toate acestea cu francmasoneria de la care am pornit?<\/p>\n

Pentru a putea aporunda această legătură, trebuie să încercam s-o cunoaștem.<\/p>\n

Un rol deosebit în formarea francmasoneriei speculative au avut-o Ordinul Templierilor și rosicrucienii. Afluxul rosicrucienilor către francmasonerie s-a petrecut în Anglia, la sfârșitul secolului al XVII-lea. Francmasonii au preluat toate idealurile de la rosicrucieni, între care și cel al revoluției morale universale.<\/p>\n

De pildă, între anii 1771- 1779 prestigiul francmasoneriei speculative crește atât de vertiginos încât toată nobilimea, toți oamenii de știință, toți academicienii, toți oamenii politici din Franța devin masoni. Din anul 1791 masoneria europeană începe edificarea doctrinei sale politice, bazată pe manipularea maselor și aplicarea dură a mijloacelor represive. Aceasta doctrină va fi perfecționată în timpul revoluțiilor și terorilor comuniste.<\/p>\n

Unul din idealurile persistente a fost constituirea Statelor Unite ale Europei<\/span>. O clipa, masonii au crezut că Napoleon e menit să realizeze acest vis, dar s-au înșelat. Se va înființa Societatea Națiunilor, apoi ONU – Europa, însă, rămânea mereu divizată. Dar la 12 dec. 1990 Parlamentul european a adoptat raportul lui Emilio Colombo<\/strong> asupra „bazelor constituționale ale Uniunii europene”<\/em>. Astăzi mult visatele State Unite ale Europei sunt pe cale de a se naște (11)<\/strong>.<\/p>\n

[11. Începând cu 1 noiembrie 1993 vigoare Tratatul de la Maastricht, care prevede printre altele că locuitorii Comunității Europene vor deveni „cetățeni ai Uniunii”, și că Banca Centrală Europeană va fi înființată nu mai târziu de 1999 , când va emite o monedă unica.<\/span>]<\/p>\n

Efectele imediate ale adoptării constituției Uniunii sunt: emiterea unei monede europene, care va înlocui monedele naționale și apariția noțiunii de „cetălean european”.
\nDacă masoneria europeană visează realizarea Statelor Unite ale Europei, în schimb masoneria universală, care este subordonată sionismului internațional, visează realizarea unei noi ordini mondiale, stabilirea unui conducător mondial într-un guvern mondial<\/a>.<\/p>\n

Traducătorul<\/p>\n

Bibliografie<\/strong><\/p>\n

[1]<\/strong> Calinic, Mitropolitul Pireului, Noile buletine, Antihrist, 666<\/em>, Atena, 1993.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ordinul Templierilor a fost întemeiat în 1118 de Hugo von Payen. Întorcându-se din Țara Sfântă în Franța, a devenit aici o importantă forță politică, edificată pe esoterică, pe cunoștințele gnostice aduse din Orient, preluate de la inițiații islamici. După ce … Continuă să citești →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"yasr_overall_rating":0,"yasr_post_is_review":"","yasr_auto_insert_disabled":"","yasr_review_type":"","footnotes":""},"categories":[1003,808,1301,695],"tags":[500,427,967,706,349,1028,350,395,470,1350],"class_list":["post-4555","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-identitate-digitala","category-marea-resetare","category-new-age","category-noua-ordine-mondiala","tag-500","tag-antihrist","tag-documente-biometrice","tag-masonerie","tag-new-age","tag-noile-buletine","tag-noua-era","tag-noua-ordine-mondiala","tag-nwo","tag-templieri"],"yasr_visitor_votes":{"stars_attributes":{"read_only":false,"span_bottom":false},"number_of_votes":1,"sum_votes":5},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4555","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4555"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4555\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4558,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4555\/revisions\/4558"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4555"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4555"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4555"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}