{"id":4640,"date":"2024-10-30T06:00:28","date_gmt":"2024-10-30T04:00:28","guid":{"rendered":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/?p=4640"},"modified":"2024-10-16T11:47:07","modified_gmt":"2024-10-16T08:47:07","slug":"ecumenismul-incotro-xii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/2024\/10\/30\/ecumenismul-incotro-xii\/","title":{"rendered":"Ecumenismul \u00eencotro? (XII)"},"content":{"rendered":"
<\/div>

6. De când sunt implicaţi ortodocşii în acţiuni ecumenice?<\/h2>\n

PRIMELE menţiuni ale implicării ortodocşilor în acţiuni ecumenice sunt din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, mai precis din anul 1864<\/span>, odată cu formarea „Asociaţiei Bisericilor anglicană şi ortodoxă – răsăriteană”<\/em>, care a devenit în 1906 „Uniunea Bisericilor de Răsărit”<\/em> în care au activat teologi englezi, americani, ruşi, greci ş. a. [2]<\/strong><\/p>\n

La începutul sec. al XX-lea, Patriarhia ecumenică se implica în acţiuni ecumenice prin emiterea a trei enciclici adresate Bisericilor creştine în care se afirmă că „diferenţele dogmatice nu pot constitui o piedică de netrecut în calea apropierii şi colaborării Bisericilor unele cu altele, până se va putea ajunge la unirea lor deplină”<\/em>. [3]<\/strong> Se uită, însă, că această concepţie este în contradicţie cu învăţătura de veacuri a Bisericii Ortodoxe, care învaţă că nu poate să existe unire şi unitate decât în mărturisirea aceleiaşi credinţe.<\/p>\n

A urmat apoi un şir de conferinţe aşa-zis „pan-ortodoxe” care au urmărit pregătirea unui sinod ecumenic, de la care se aşteptau reforme în doctrină şi viaţa Bisericii, conforme cu directivele generale masonice.<\/p>\n

Să le amintim: [4]<\/strong>
\n– 1923<\/strong>, Constantinopol – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1936<\/strong>, Atena – Conferinţa profesorilor de teologie,
\n– 1948<\/strong>, Moscova – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1961<\/strong>, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1963<\/strong>, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1964<\/strong>, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1968<\/strong>, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
\n– 1976<\/strong>, Atena – Congres al facultăţilor de teologie ortodoxă.<\/p>\n

Vom aminti mai târziu despre temele discutate la aceste întruniri.<\/p>\n

De asemenea, menţionăm prezenţa ortodocşilor în „Asociaţia mondială pentru promovarea păcii internaţionale între naţiuni prin Biserici”<\/em>, [5]<\/strong> înfiinţată în 1914 şi care a activat până în 1938. Între 1920-1938, a ţinut nouă conferinţe. Din 1920 a avut ca vicepreşedinte pe mitropolitul primat Miron Cristea<\/strong>. Mişcarea ecumenică, care din 1948 s-a organizat în Consiliul Mondial al Bisericilor<\/span>, numit şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor<\/span>, [6]<\/strong> îşi are originea în trei mişcări paralele:<\/p>\n

– Consiliul misionar internaţional<\/span><\/em>, care şi-a ţinut prima conferinţă în 1910 la Edinburg în Scoţia;
\n– gruparea „Viaţă şi acţiune”<\/span><\/em>, a ţinut prima ei conferinţă interconfesionistă în 1925 la Stockholm în Suedia. La ea au participat 680 de delegaţi din 37 de ţări;
\n– gruparea „Credinţă şi organizare”<\/span><\/em> a ţinut prima ei conferinţă în 1927 la Lausanne, în Elveţia. Au participat 400 de delegaţi, reprezentând 100 de Biserici, culte şi comunităţi creştine.<\/p>\n

Primele şase Adunări generale ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor s-au ţinut după cum urmează:<\/p>\n

1. 1948, Amsterdam<\/strong>. Participarea ortodoxă a fost slabă din motive social-politice.
\nÎn 1952, patriarhul ecumenic Atenagora I<\/strong> recomandă Bisericilor ortodoxe colaborarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, argumentând că „acţiunea apropierii şi a colaborării tuturor confesiunilor şi organizaţiilor creştine este o necesitate şi o datorie sfântă, decurgând din însuşi specificul şi misiunea lor”<\/em>. [7]<\/strong> Se uita a se menţiona că patriarhul Atenagora I<\/strong> era francmason<\/span>. [8]<\/strong><\/p>\n

Serafim Rose<\/strong> a argumentat faptul că patriarhul Atenagora<\/strong> promova erezia milenaristă, al cărei principal apărător a fost N. Berdiaev<\/strong>, iar cu mult înainte, Giacchino da Fiore<\/strong>.<\/p>\n

Deşi cei mai buni creştini ortodocşi erau împotriva acţiunilor patriarhului<\/span> – printre care părintele văzător cu duhul Filotei Zervakos<\/strong> din Grecia şi aproape toţi călugării din Sf. Munte – el avea de partea lui un aliat puternic: „spiritul vremurilor” în continuă schimbare<\/span>. [9]<\/strong>
\n2. 1954, Evenston<\/strong>, SUA.
\n3. 1961, New Delhi, India. Acum au fost primite ca membre mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi Biserica Ortodoxă Română.
\n4. 1968, Uppsala<\/strong>, Suedia.
\n5. 1975, Nairobi<\/strong>, Kenya.
\n6. 1983, Vancouver<\/strong>, Canada.
\n7. 1991, Camberra<\/strong>, Australia.<\/p>\n

O altă organizaţie ecumenică de inspiraţie masonică este Conferinţa Bisericilor Europene<\/span><\/em>, [10]<\/strong> fondată în 1959. Actualmente este „formată din 126 Biserici (ortodoxe, protestante, anglicane şi vechi catolice) şi 43 de asociaţii creştine partenere” (Candela Moldovei<\/em> 7-8\/2003).<\/p>\n

Afirmaţia este total neortodoxă, ca să nu spunem eretică. De ce? Pentru că Biserica Ortodoxă ca instituţie divino-umană nu poate fi inclusă într-o organizaţie umană. Ortodocşii care participă la adunările Conferinţei Bisericilor Europene sau la alte adunări ecumenice, o fac pe cont propriu, pentru simplul motiv că ei nu sunt Biserica<\/span>. [11]<\/strong><\/p>\n

Organizaţia colaborează cu alte instituţii ecumenice dintre care amintim:
\n– Adunarea Conferinţelor Episcopilor Romano-Catolici din Europa<\/em> şi
\n– Comisia Ecumenică Europeană pentru Biserică şi Societate<\/em>, care în 1999 a fuzionat cu Conferinţa Bisericilor Europene.<\/p>\n

Între organizaţiile ecumenice, mai putem enumera pe cele care se ocupă de tineretul creştin, şi anume:
\n– Consiliul Ecumenic al Tineretului<\/em>;
\n– Federaţia Internaţională a Studenţilor Creştini<\/em> (WSCF) subordonate Consiliului Ecumenic al Bisericilor. La acestea se mai adaugă diverse organizaţii ecumenice la nivel naţional.<\/p>\n

Studiul documentar a peste 120 de articole şi informări apărute în presa religioasă privitoare la activităţile organizaţiilor ecumenice relevă un fapt incontestabil: temele abordate sunt de natură social-politică şi doar tangenţial se fac referinţe teologice<\/span>. Într-un fel se caută promovarea unei teologii social-politice, o teologie care să argumenteze idealurile francmasonice.<\/p>\n

Temele se axează în jurul următoarelor cuvinte cheie: reconciliere, unitate, dreptate, rasism, înnoire, xenofobie, non-violenţă, dialog-ecologic, conciliere etnică şi religioasă, antisemitism, pace, drepturile omului, toleranţă. [12]<\/strong><\/p>\n

Se constată, de asemenea, tendinţa de a subordona învăţământul teologic ortodox intereselor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, sugerându-se implicarea învăţământului teologic în susţinerea ecumenismului<\/span> [13]<\/strong> şi a unităţii cu orice preţ.<\/p>\n

Într-un articol din Candela Moldovei<\/em> nr. 1\/2001 citim:<\/p>\n

„Biserica Ortodoxă Română a afirmat, fără echivoc, disponibilitatea pentru integrare (în Uniunea Europeană).”<\/p><\/blockquote>\n

Noi ne întrebăm, în numele cui s-a făcut această afirmaţie şi cu ce scop?<\/p>\n

[Biserica Ortodoxă Română nu a susținut niciodată integrarea țării în Uinionea Europeană satanistă. Astăzi (2024) vedem prea bine unde s-a ajuns cu satanismul și promovarea lui la toate nivelurile.]<\/span><\/p>\n

Pentru care raţiuni Biserica Ortodoxă trebuie să susţină noua ordine mondială<\/a> anticreştină? Sau poate că nu s-a înţeles că Uniunea Europeană va fi anticreştină?! Presa a informat opinia publică în nenumărate rânduri că oficialii Uniunii Europene nu doresc o Europă creştină. [14]<\/strong> Mai mult, Parlamentul European s-a ridicat şi împotriva Sfântului Munte. [15]<\/strong><\/p>\n

[Dacă în urmă cu 20 de ani aceste afirmații puteau fi considerate a fi exagerate, acum vedem cât de profetice au fost. Uniunea Europeană este o construcție satanică, condusă și controlată de sataniști.]<\/span><\/p>\n

În 1997, Biserica Ortodoxă a Georgiei se retrage din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi din Conferinţa Bisericilor Europene. În 1998 se va retrage şi Biserica Ortodoxă Bulgară.<\/p>\n

Noi ne rugăm să vedem cât mai curând retragerea tuturor Bisericilor Ortodoxe din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi din toate dialogurile ecumenice.<\/p>\n

Bibliografie<\/strong><\/p>\n

[1]<\/strong> Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”<\/em>, 2003.<\/p>\n

[2]<\/strong> Istoria Bisericească Universală<\/em>, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 544.<\/p>\n

[3]<\/strong> Istoria Bisericească Universală<\/em>, vol. II, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1993, p. 545.<\/p>\n

[4]<\/strong> Ibidem<\/em>, p. 534-543.<\/p>\n

[5]<\/strong> Ibidem<\/em>, p. 545.<\/p>\n

[6]<\/strong> Preot Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z<\/em>, EIBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 254-260; Istoria Bisericească Universală<\/em>, ed. cit., p. 545-555.<\/p>\n

[7] Istoria Bisericească Universală<\/em>, vol. II, ed. cit., p. 548.<\/p>\n

[8] Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Istoria franc-masoneriei (926-1960)<\/em>, ed. cit, p. 152.<\/p>\n

[9] Damascene Christensen, op. cit.,<\/em> p. 397-398.<\/p>\n

[10] Conferinţa Bisericilor Europene este fondată în 1959, anul în care Consiliul pentru Relaţii externe – SUA cere o nouă ordine mondială. Se pleda pentru „o nouă ordine mondială care trebuie să răspundă aspiraţiilor de pace, de schimbare socială şi economică … o ordine internaţională …”
\nAmănunte despre organizarea şi activităţile Conferinţei Bisericilor Europene pot fi găsite în rev. „Candela Moldovei”, nr. 1\/1998; 11-12\/2000; 7-8\/2003. În completare se poate consulta Dr. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare<\/em>, Ed. EIBMBOR, Bucureşti, 1972, p. 200-210, extras din rev. „Studii teologice”, 1972, 5-8.<\/p>\n

[11] Ideea trebuie reţinută întrucât vom reveni asupra ei. Ea va lămuri atitudinea pe care trebuie să o avem unii faţă de alţii.<\/p>\n

[12] Mai multe amănunte ne sunt oferite de Dr. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare<\/em>, ed. cit., p. 120-268.<\/p>\n

[13] Pentru mai multe amănunte vezi articolul „Educaţia teologică ortodoxă şi temele ecumenice”, revista „Candela Moldovei” nr. 3\/2000.<\/p>\n

[14] Ziarul „Ziua”<\/em> din 06 octombrie 2003: Jacque Chirac se opune unei Europe creştine.<\/p>\n

[15] Ziarul „Ziua”<\/em> din 04 octombrie 2003, p. 14. Această atitudine anticreştină şi antiortodoxă este semnalată încă din anul 1993<\/span>. Vezi interviul cu părintele Petroniu Tănase<\/strong>, stareţul schitului „Prodromul”, apărut în „Vestitorul ortodoxiei” nr. 105 din 15 nov. 1993.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

6. De când sunt implicaţi ortodocşii în acţiuni ecumenice? PRIMELE menţiuni ale implicării ortodocşilor în acţiuni ecumenice sunt din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, mai precis din anul 1864, odată cu formarea „Asociaţiei Bisericilor anglicană şi ortodoxă – … Continuă să citești →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"yasr_overall_rating":0,"yasr_post_is_review":"","yasr_auto_insert_disabled":"","yasr_review_type":"","footnotes":""},"categories":[1355,1301,695],"tags":[1359,929,1356,420,325,349,350,395,1370],"class_list":["post-4640","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ecumenism","category-new-age","category-noua-ordine-mondiala","tag-ceb","tag-ecumenism","tag-erezie","tag-guvern-mondial","tag-istorie","tag-new-age","tag-noua-era","tag-noua-ordine-mondiala","tag-wcc"],"yasr_visitor_votes":{"stars_attributes":{"read_only":false,"span_bottom":false},"number_of_votes":2,"sum_votes":10},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4640","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4640"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4640\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4643,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4640\/revisions\/4643"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4640"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4640"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4640"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}