{"id":4657,"date":"2024-11-03T06:00:22","date_gmt":"2024-11-03T04:00:22","guid":{"rendered":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/?p=4657"},"modified":"2024-10-17T12:11:01","modified_gmt":"2024-10-17T09:11:01","slug":"ecumenismul-incotro-xvi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/2024\/11\/03\/ecumenismul-incotro-xvi\/","title":{"rendered":"Ecumenismul \u00eencotro? (XVI)"},"content":{"rendered":"
<\/div>

[Este un articol un pic mai lung, ce cuprinde capitolul 9 din carte, dar vă recomand să-l parcurgeți cu atenție până la sfârșit pentru a înțelege ai bine contextul în care a apărut mișcarea ecumenică.]<\/span><\/p>\n

9. Contextul social-politic în care apare ecumenismul<\/h2>\n

ÎNCEPUTURILE ecumenismului le găsim în a doua jumătate a sec. al XIX-lea<\/span>. Apariţia sa nu era întâmplătoare. El îşi făcea apariţia într-un mediu favorabil, într-o vreme în care pe toate planurile era căutată unitatea. În fapt, ecumenismul continua procesul de renovatio<\/span> <\/em>iniţiat de rosicrucieni. Sosise rândul religiei!<\/p>\n

Francmasoneria, ca urmaşă a conştiinţei religiilor păgâne, de multă vreme îşi propusese distrugerea creştinismului şi a papalităţii<\/span>. [2]<\/strong><\/p>\n

[Autorii citați sunt francmasoni, iar afirmațiile le aparțin.]<\/span><\/p>\n

Mediul era pregătit de apariţia unei noi stări de spirit şi de noi curente religioase. Vom aminti în continuare pe cele mai importante.<\/p>\n

Teosofia şi spiritismul.<\/h3>\n

Ca societăţi oculte, apăreau în sec. al XIX-lea, însă ca doctrină au însoţit permanent sectele gnostice şi religiile orientale. Studiind doctrina teosofică, vom constata uşor că ea este puntea de legătură între societăţile oculte şi tot ea este cea care a penetrat în conştiinţa creştinilor atât de uşor, făcându-i în acelaşi timp receptivi la orice sincretism. Dacă creştinismul occidental catolic a fost influenţat de teosofie<\/a> cu multe secole în urmă, începând cu Albert cel Mare<\/strong>, iar protestantismul prin Eckhart<\/strong>, creştinismul oriental a suportat aceeaşi influenţă mai ales prin filosofii neognostici ruşi, cei mai notorii fiind Nicolai Berdiaev<\/strong> şi Bulgacov<\/strong>.<\/p>\n

Într-una din lucrările sale, Berdiaev<\/strong> afirmă că „vechiul gnosticism renaşte într-o formă cvasi-ştiinţifică”.<\/span><\/em> [3]<\/strong><\/p>\n

Spiritismul<\/strong> ca mişcare populară apare în 1848 în SUA. Comunicarea cu spiritele este un tip de magie<\/a>. A favorizat răspândirea sincretismului religios. [4]<\/strong><\/p>\n

Societatea teosofică<\/a><\/strong> a fost fondată tot în 1875. N. Berdiaev<\/strong> sesiza încă de la începutul sec. al XX-lea posibilitatea ca practicile oculte să se vulgarizeze, să devină o modă<\/span>. Şi remarcă importanţa teosofiei în acest proces de popularizare. [5]<\/strong><\/p>\n

„Vin vremurile<\/span>”, zicea el, „manifestării şi obiectivării învăţăturilor mistice ascunse<\/span>.” Şi au venit!<\/p><\/blockquote>\n

Teosofii militau pentru unirea religiilor şi a guvernelor<\/span>, împăcarea ştiinţei cu religia, etc.<\/p>\n

Mişcarea şi doctrina teosofiei stau la baza filosofiei şi mişcării New Age.<\/p>\n

Baha’i-ul<\/strong> apare în cadrul islamismului ca un fel de religie laică. Îşi propunea reformarea lumii şi urmărea<\/span> mai multe obiective politice şi social-economice: guvern şi tribunal mondial, limbă şi religie unică<\/span>. Mişcarea prezintă importanţă prin faptul că a depăşit graniţele islamului. Liderii baha’i s-au adresat liderilor politici şi religioşi chemându-i la cooperare în vederea atingerii obiectivelor amintite mai sus, la care adăugăm şi distrugerea creştinismului.<\/p>\n

Martorii lui Iehova<\/strong> – o organizaţie politică ascunsă sub masca religiei. Mişcarea acţionează pentru distrugerea religiei creştine prin falsificarea adevărurilor evanghelice şi interpretarea în sens lumesc şi politic. Promovează instaurarea unui guvern mondial<\/a> condus de Mesia<\/span>, distrugerea creştinismului şi a celorlalte religii, promovarea numărului 666 ca semn al lui Mesia al lor. Martorii lui Iehova formează o organizaţie distructivă. Are ca scop demolarea vechii ordini creştine.<\/p>\n

Şi alte secte, alături de martorii lui Iehova, aveau sarcina de a contribui la distrugerea vechii ordini creştine. Nu întâmplător, multe dintre ele cuprind mesaje apocaliptice şi milenariste, prin care anunţă o nouă eră. [6]<\/strong> Ele anunţau apropierea sfârşitului erei creştine şi sosirea unei noi ere, mileniul de pace şi armonie. În realitate, toate aceste secte pregăteau conştiinţa oamenilor pentru primirea instituirii guvernului mondial şi a religiei unice a lui Antihrist.<\/p>\n

Aşa se prezentau lucrurile când francmasoneria fondează şi iniţiază dialogurile ecumenice.<\/p>\n

Privind în trecut, observăm că pe măsură ce ocultismul iese la suprafaţă, criza morală şi spirituală se agravează, adâncind prăpastia dintre Biserică şi societate.<\/p>\n

În dorinţa de renovatio<\/span><\/em>, de nouă ordine, alta decât cea creştină, rosicrucienii şi francmasonii au iniţiat şi sprijinit fărâmiţarea Bisericii. Cum s-a ajuns aici?<\/strong><\/em> S-a început cu pervertirea sistemului creştin de valori, prin introducerea de alternative la viaţă şi mântuire<\/span>.<\/p>\n

Penetrând gândirea creştină, ocultismul şi gnosticismul au dus inevitabil la crearea de partide. Aşa ne putem explica apariţia de numeroase ordine călugăreşti şi cavalereşti sau grupări mistice şi pietiste. Altfel spus, societatea începe să se dezbine. După ce a aruncat zâzanie, Satan avea doar să aştepte culegerea roadelor.<\/p>\n

Reforma avea să fie rodul zâzaniei sădite în minţile oamenilor.<\/p>\n

Ce reprezintă revoluţia franceză de la 1789?<\/strong><\/em> Un triumf al umanismului şi al francmasoneriei. Ce mai observăm?<\/strong><\/em> Observăm că revoluţia franceză reprezintă doar partea văzută a unui proces îndelungat de separare a societăţii de Biserică.<\/p>\n

Francmasoneria<\/strong> creează noţiunea de stat laic<\/em> şi-i atribuie drepturi asupra credincioşilor Bisericii, numindu-i de acum înainte cetăţeni ai statului. [7]<\/strong> Dacă până acum acţiunile anticreştine erau considerate eretice şi uşor de observat şi combătut, de acum înainte, ereticii şi duşmanii Bisericii se vor ascunde sub un nou nume, cel de politician. Iată cum ereticii de ieri îşi schimbă numele pentru a fi mai greu de recunoscut şi de înfruntat<\/span>.<\/p>\n

Sosise, aşadar, vremea ca francmasoneria să atace Biserica sub o altă mască, fără frica de a fi descoperită. Nu întâmplător papii au interzis de nenumărate ori credincioşilor să intre în francmasonerie. [8]<\/strong><\/p>\n

De acum, francmasoneria ia controlul asupra maselor de credincioşi prin intermediul instituţiilor statului. [9]<\/strong> Aceasta a reprezentat o nouă fază în lupta francmasoneriei împotriva Bisericii. Următoarea fază avea ca obiectiv controlul ierarhiei bisericeşti<\/span>. Într-o Biserică bine organizată era greu să te lupţi, întrucât ereticii erau excomunicaţi, iar ereziile combătute, oprind acţiunea de influenţare a maselor. Acum era nevoie de ceva nou. Era nevoie de infiltrarea ierarhiei în mod secret, pentru a trece la distrugerea Bisericii din interior<\/span>, prin contrafacerea învăţăturii de credinţă şi prin concesiile pe care ierarhia trebuia să le acorde eterodocşilor şi puterii seculare. [10]<\/strong><\/p>\n

[În ultimii 20 de ani ierarhia Bisericii a continuat să facă concesii evreilor, masonilor și politicienilor, prin susținerea transplantului de organe, care în realitate este o crimă, prin susținerea noilor documente de identitate, a integrării în UE și NATO și mai nou a campaniei de injectare cu otrăvuri, numite în mod mincinos „vaccinuri”. În schimbul mitei pe care politicienii o plătesc Bisericii, ierarhii s-au angajat să păstreze tăcerea și să nu critice acțiunile trădătoare și criminale ale guvernanților. ]<\/span><\/p>\n

Primele încercări de dialog ecumenic au loc la numai câteva decenii după Revoluţia franceză. După aproape 100 de ani, dialogurile ecumenice încep să cuprindă mai toate confesiunile, inclusiv pe ortodocşi. Sub controlul francmasoneriei au loc primele dialoguri ecumenice inter-confesionale şi inter-religioase<\/span>. Ele vizau două lucruri: minimalizarea învăţăturii de credinţă şi promovarea unei unităţi adogmatice, sincretiste.<\/p>\n

Mişcarea ecumenică reuneşte delegaţi ai diferitelor confesiuni şi religii pentru promovarea în comun a unor obiective politice şi sociale, prin Biserici. Iată denumirea unei astfel de asociaţii ecumenice: „Asociaţia internaţională pentru promovarea păcii între naţiuni prin Biserici.”<\/em><\/p>\n

Ne întrebăm dacă francmasoneria are interes pentru religie, de unde vine aceasta?<\/p>\n

Fiind de origine păgână, necreştină, francmasoneria are ca principal obiectiv distrugerea creştinismului<\/span>. [11]<\/strong> Toate celelalte scopuri pe care le putem identifica sunt subordonate acestuia.<\/p>\n

Istoriografia consemnează că la 1850, „Comitetul Central Democratic European, fondat de Giuseppe Mazzini îşi propunea ca obiectiv crearea Statelor Unite ale Europei”<\/em>. [12]<\/strong> După ce reuşise împărţirea Europei pe naţiuni la 1848, francmasoneria se gândea deja la o uniune de state.<\/p>\n

Dar mai erau multe piedici de trecut. Una dintre piedici era Biserica şi diversitatea de credinţe. Uniunea Statelor Europene impune mai întâi rezolvarea acestei probleme. Se cerea găsirea unei soluţii de depăşire a fundamentalismului dogmatic. În acest sens, francmasoneria a netezit calea în vederea începerii dialogului ecumenic. Francmasonii au fost cei care au făcut începutul şi au stăruit în dezvoltarea dialogului ecumenic<\/span>.<\/p>\n

Francmasoneria avea nevoie de toleranţă şi linişte în rândul maselor pentru a putea să-şi continue drumul către organizarea guvernului mondial.<\/p>\n

Un guvern mondial<\/a> nu spune mare lucru neiniţiaţilor. Dar dacă ne gândim că un asemenea guvern mondial<\/a> francmasonic va deţine controlul total asupra maselor şi al persoanei, [13]<\/strong> lucrurile se schimbă. Viitorul ne apare foarte sumbru, pentru că ceea ce ne aşteaptă este sclavia<\/span>. Sub un guvern mondial<\/a> nu va fi permisă decât o singură religie: religia stăpânilor, a francmasonilor, ritul paladin, adică închinarea la Lucifer. [14]<\/strong><\/p>\n

[Acum putem constata ușor cât de adevărate au fost aceste afirmații, rostite în urmă cu 20 de ani. Conform afirmațiilor satanistului Klaus Schwab<\/strong> și ale consilierului acestuia, Noah Yuval Harari<\/strong>, „marea resetare<\/a>” a pus început societății sclavagiste la nivel mondial. Sloganul lor este: „Nu veți avea nimic și veți fi fericiți.”<\/span><\/em> ]<\/span><\/p>\n

Bibliografie<\/strong><\/p>\n

[1]<\/strong> Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”<\/em>, 2003.<\/p>\n

[2]<\/strong> Christian Jacq, op. cit<\/em>., p. 220, 224, 227, 234; Radu Comănescu, Emilian M. Dobrescu Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate<\/em>, ed. cit., p. 31, 45.<\/p>\n

[3]<\/strong> Nicolai Berdiaev, Sensul creaţiei<\/em>, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 65.<\/p>\n

[4]<\/strong> Spiritismul modern este astăzi un inepuizabil izvor de „spiritualitate New Age” (Bruno Würtz, New Age<\/em>, ed. cit., p. 65).<\/p>\n

[5]<\/strong> Nicolai Berdiaev, op. cit<\/em>., p. 281.<\/p>\n

[6] Amănunte interesante despre rolul credinţelor milenariste în pregătirea unei noi ere, vezi la Lucian Bria, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune<\/em>, Ed. Humanitas, 1993, p. 78-88; Idem, Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit<\/em>, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1999, p. 131-134.<\/p>\n

[7]<\/strong> Transformarea credinciosului în cetăţean „s-a născut în Franţa între 1789- 1791, chiar dacă a fost nevoie să curgă două veacuri peste el pentru a atinge vârsta maturităţii. Invenţia individului modern a fost o creaţie de o infatuare nemăsurată – liber-cugetătorii, radicalii şi voltairienii erau bucuroşi să se unească împotriva Bisericii Catolice, rămânând în acelaşi timp neîncrezători în popor”<\/em>. (Jean Daniel, citat de Nathan Gardels în lucrarea „Schimbarea ordinii globale”<\/em>, ed. cit., p. 24.)<\/p>\n

[8]<\/strong> Christian Jacq, op. cit.<\/em>, p. 168.<\/p>\n

[9]<\/strong> Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate<\/em>, ed. cit., p. 22.<\/p>\n

[10]<\/strong> Cu privire la infiltrarea ierarhiei Bisericilor creştine, în general, vezi la Bruno Würtz, New Age<\/em>, ed. cit., p. 88-104. Referinţe cu privire la infiltrarea Bisericii Catolice , vezi la Christian Jacq, op. cit<\/em>., iar cu privire la infiltrarea Vaticanului, vezi la David Yallop, În numele Domnului<\/em>, Ed. All, Bucureşti, 1997. De asemenea, vezi şi studiul Cine atacă Biserica Catolică?<\/em>, în Studii Istorice Româneşti, mai 1995, p. 37-58; în extras disponibil în format pdf la adresa http:\/\/www.angelfire.com\/space2\/carti\/
\nInformaţii despre infiltrarea ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române vezi la Horia Nestorescu Bălceşti, op. cit.<\/em><\/p>\n

[11]<\/strong> Recomandăm pentru amănunte lucrarea preotului anglican, francmason şi teosof, C. W. Leadbeater, Partea ocultă a francmasoneriei<\/em>, Ed. Herald, Bucureşti, 1996.<\/p>\n

[12]<\/strong> Horia Nestorescu Bălceşti, Ordinul masonic român<\/em>, Casa de editură şi presă „Şansa SRL”, 1993, p. 63.<\/p>\n

[13]<\/strong> Există o literatură bogată pe această temă, dar din păcate, prea puţine s-au tradus şi în limba română. Recomandăm pentru aprofundarea temei: Texe Marrs, Project L.U.C.I.D.: The Beast 666 Universal Human Control System<\/em> (224 pages). Versiunea în limba română este disponibilă la adresa http:\/\/www.angelfire.com\/space2\/carti\/
\nDe asemenea, pot fi consultate Serge Monaste, Protocoalele de la Toronto. Naţiunile Unite contra creştinismului<\/em>, Ed. Samisdat, (ISBN 937-98993-0-7); Maria Ioan Antonopol, Nu vă lepădaţi de Hristos, nu vă însemnaţi cu 666<\/em>, Atena, 1993; Ieromonah Hristodul Aghioritul, La apusul libertăţii<\/em>, Ed. Sofia, Bucureşti, 1999; Mitropolitul Calinic al Pireului, Noile buletine, Antihrist, 666<\/em>, Atena, 1993; Ing. Mircea Vlad, Apocalipsa 13. Sfârşitul libertăţii umane<\/em>, Ed. Axioma Edit, Bucureşti, 1999; Monahul Zosima Pascal-Prodromit, Sfârşitul omului<\/em>, Ed. Credinţa strămoşească, 1998; Sf. Lavrentie, Viaţa, învăţăturile şi minunile<\/em>, Ed. Credinţa noastră, 2003.
\nLa această listă care rămâne deschisă, mai adăugăm: George Orwell, 1984<\/em>, Ed. Hyperion, Chişinău, 1991.<\/p>\n

[14] Mai multe referinţe la Danion Vasile, Dărâmarea idolilor. Despre rătăcirile contemporane<\/em>, ed. cit., p. 150; Bruno Würtz, New Age<\/em>, ed. cit., p. 64; Damascene Christensen, op. cit<\/em>., p. 673-701.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Este un articol un pic mai lung, ce cuprinde capitolul 9 din carte, dar vă recomand să-l parcurgeți cu atenție până la sfârșit pentru a înțelege ai bine contextul în care a apărut mișcarea ecumenică.] 9. Contextul social-politic în care … Continuă să citești →<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"yasr_overall_rating":0,"yasr_post_is_review":"","yasr_auto_insert_disabled":"","yasr_review_type":"","footnotes":""},"categories":[1355,808,1301,695],"tags":[929,1356,420,325,706,349,350,395],"class_list":["post-4657","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ecumenism","category-marea-resetare","category-new-age","category-noua-ordine-mondiala","tag-ecumenism","tag-erezie","tag-guvern-mondial","tag-istorie","tag-masonerie","tag-new-age","tag-noua-era","tag-noua-ordine-mondiala"],"yasr_visitor_votes":{"stars_attributes":{"read_only":false,"span_bottom":false},"number_of_votes":2,"sum_votes":10},"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4657","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4657"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4657\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4660,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4657\/revisions\/4660"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4657"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4657"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/codulbibliei.editura-fotini.ro\/blog\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4657"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}