O descriere remarcabilă despre cum a inspirat Dumnezeu Scriptura
Pe de o parte, majoritatea oamenilor resping chemarea lui Dumnezeu spre pocăință și sfințire făcută prin cuvintele Sfintei Scripturi. Pe de altă parte, elitele religioase, politice și oamenii de afaceri se alătură aproape invariabil acestei larg răspândite respingeri a revelației Cuvântului lui Dumnezeu. În final, o minoritate de oameni devin credincioși ai Cuvântului lui Dumnezeu și răspund revelației scrise a lui Dumnezeu prin pocăință, supunere și dorință de a vedea voia lui Dumnezeu manifestată în viața lor și în viața familiilor lor. Găsim acest tip de manifestare descris în cartea profetului Ieremia, căruia Dumnezeu i‑a poruncit să scrie profețiile sale și să i le trimită regelui Ioiachim, unul din regii necredincioși ai lui Iuda.
Regatul lui Iuda a trecut printr‑o perioadă de apostazie totală sub conducerea lui Ioiachim, care ura pe Dumnezeu și pe profeți. În acele vremuri de apostazie, Dumnezeu a inspirat pe profetul Ieremia să aștearnă în scris îndrumările Sale profetice adresate poporului ales. În timp ce conducătorii și majoritatea populației respingeau revelația scrisă a lui Dumnezeu, un grup mic de drept‑credincioși au răspuns Cuvântului lui Dumnezeu inspirat cu respect și dăruire. Acest pasaj remarcabil din cartea lui Ieremia oferă o perspectivă unică a felului în care Dumnezeu a inspirat pe unul dintre profeții Săi ca să aștearnă în scris cuvintele lui Dumnezeu.
După ce regele distruge cartea scrisă de Ieremia, Dumnezeu îi poruncește profetului să o rescrie exact la fel, pentru a se conserva veșnic cuvintele Sale în paginile Scripturii. Profetul Ieremia descrie evenimentul astfel:
„După ce a citit Iehudi trei sau patru coloane, regele a tăiat cu cuțitașul secretarului cartea și a aruncat‑o în focul de pe tavă, nimicind‑o toată. Şi nu s‑au temut, nici nu și‑au sfâșiat hainele lor, nici regele, nici toți slujitorii lui, care au auzit toate cuvintele acestea. Deși Elnatan, Delaia și Ghemaria au rugat pe rege să nu ardă cartea, el însă nu i‑a ascultat. Şi a poruncit regele lui Ierahmeel, fiul regelui, și lui Şeraia, fiul lui Azirel, și lui Şelemia, fiul lui Abdeel, să prindă pe scriitorul Baruh și pe Ieremia proorocul. Dar Domnul i‑a ascuns. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia, după ce regele a ars cartea și cuvintele pe care Baruh le scrisese din gura lui Ieremia, și i‑a zis: „Ia alt sul de hârtie și scrie în el toate cuvintele de mai înainte, care au fost în celălalt sul, pe care l‑a ars Ioiachim, regele lui Iuda…” (Ier. 36, 23‑28).
Asemenea distrugeri fizice ale Bibliei s‑au petrecut de nenumărate ori în decursul istoriei, dar dușmanii lui Dumnezeu nu au reușit întotdeauna să‑I distrugă mesajul scris în Scriptură. Așa cum regele Ioiachim a încercat să distrugă Scriptura, tot așa regele Antioh Epifanes a încercat să distrugă Biblia când a poruncit, în anul 165 î.Hr., ca toate sulurile religioase să fie arse. Apoi, după câteva secole, împăratul roman Dioclețian a poruncit distrugerea Scripturilor de pe întreg cuprinsul imperiului, în anul 303. Mai târziu, în Evul Mediu, Biserica Apuseană a căutat să limiteze accesul credincioșilor la textul Sfintei Scripturi, interzicând timp de multe secole traducerea Bibliei în limba vorbită de credincioși.
De aproape două sute de ani se duce din nou o luptă aprigă contra Scripturii, atât prin distrugere fizică, cât și prin respingerea inspirației divine a Bibliei sau controlul tirajelor tipărite în țările aflate sub regim comunist ateu și în cele necreștine. Această remarcabilă istorie dezvăluie faptul că, în ciuda opoziției față de Biblie, mesajul lui Iisus Hristos continuă să se răspândească în întreaga lume. În vremurile noastre oricine are acces la textul Scripturii, tipărit sau în format electronic. „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul” (Matei 24, 14). Reținem că după ce cartea lui Ieremia a fost arsă, Dumnezeu i‑a poruncit să o scrie din nou, cuvânt cu cuvânt, așa cum i‑a fost dictată de către Dumnezeu.
Se declară Biblia a fi inspirată și infailibilă?
Biblia declară în mod repetat că este inspirată de Dumnezeu în mod direct și că este fără erori. Câteva exemple vor întări această afirmație. Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu a scris cu degetul Său în piatră cele Zece Porunci. Moise a consemnat acest eveniment astfel: „Şi după ce a încetat Dumnezeu de a grăi cu Moise, pe muntele Sinai, i‑a dat cele două table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu” (Ieșirea 31, 18).
Regele David confirmă acuratețea și autoritatea absolută a mărturiei lui Dumnezeu înregistrată în Biblie prin cuvintele: „Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înțelepțește pruncii” (Psalmi 18, 8). „În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer” (Psalmi 118, 89). Câteva secole mai târziu, Sf. Apostol și Evanghelist Matei consemnează cuvintele lui Iisus Hristos: „Că adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece, până ce se vor face toate” (Matei 5, 18).
Această afirmație declară faptul că toate cuvintele și ortografia acestora, în limbile originale, ebraică și greacă, sunt inspirate de Dumnezeu. Descoperirea fenomenalelor coduri ale Bibliei în urmă cu peste douăzeci de ani sugerează cu putere că Domnul a mărturisit că ortografia exactă a cuvintelor din Biblie a fost inspirată de Dumnezeu cu mii de ani în urmă.
Sf. Ioan Evanghelistul scrie: „Că dacă ați fi crezut lui Moise, ați fi crezut și Mie, căci despre Mine a scris acela. Iar dacă celor scrise de el nu credeți, cum veți crede în cuvintele Mele” (Ioan 5, 46‑47). Apoi Apostolul Petru mărturisește autoritatea și inspirația Scripturilor: „Acestea știind mai dinainte că nicio proorocie a Scripturii nu se tâlcuiește după socotința fiecăruia; pentru că niciodată proorocia nu s‑a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinți ai lui Dumnezeu au grăit, purtați fiind de Duhul Sfânt” (II Petru 1, 20‑21). În acest pasaj, Apostolul Petru confirmă că autorii Bibliei erau conduși de puterea Sfântului Duh.
O examinare atentă a învățăturii biblice arată că întreaga Biblie mărturisește continuu că fiecare pasaj, de la Facere la Apocalipsă, este inspirat de Dumnezeu și fără de eroare. Lupta dată de critica negativă, raționalistă și evoluționistă împotriva inspirației Sfintei Scripturi și a integrității ei este una mai mult ideologică decât teologică. De vreme ce evoluționiștii resping existența lui Dumnezeu, nu este de mirare că resping și Cuvântul Său revelat, așternut în scris. Încercarea lor de a pune bazele unei noi ere, fără de Dumnezeu, nu are sorți de izbândă atâta vreme cât oamenii recunosc și cinstesc Biblia ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu adresat omenirii, Legea fundamentală după care omenirea este chemată să se călăuzească.
Sf. Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu așternut în scris.
Sf. Scriptură este Cuvânt viu dătător de viață.
