Codul Bibliei. Semnătura lui Dumnezeu VIII

Evidențe extraordinare despre Iisus
în manuscrisele de la Marea Moartă

Să spunem câteva cuvinte și despre manuscrisele de la Marea Moartă.

Dacă cineva ar fi întrebat, înainte de anul 1947, un teolog sau un cleric cum poate dovedi că textul ebraic al Scripturii a fost copiat fără erori de‑a lungul a două mii de ani, nu prea ar fi avut ce răspunde sau ar fi avut probleme cu demonstrarea acestui fapt. Cele mai vechi manuscrise ale Vechiului Testament, folosite de traducătorii ediției King James, au fost datate ca fiind de prin anul 1100. Evident că au fost copiate de nenumărate ori. Așadar cum putem fi siguri că textul din anul 1100 era identic cu textul original?

În 1947, a avut loc o descoperire extraordinară, la Qumran, lângă Marea Moartă, unde un beduin a găsit o peșteră în care s‑au descoperit sute de manuscrise prețioase, datând dinainte de anul 68 d.Hr., când romanii au distrus comunitatea de la Qumran. Vechimea lor merge până în secolul al II‑lea î.Hr. În următorii ani s‑au făcut noi descoperiri.

Când cercetătorii au examinat sulurile din acele peșteri au constatat că au dat peste o bibliotecă ce conținea sute de manuscrise cu texte biblice și laice, care datau dinaintea distrugerii celui de‑al doilea templu și înainte de moartea lui Iisus. Cea mai incredibilă descoperire a fost făcută în peștera patru de la Qumran, unde s‑a găsit o imensă bibliotecă cu manuscrise biblice, care conținea cărțile Vechiului Testament, cu excepția cărții Esterei.

Înainte de această descoperire, cele mai vechi copii ale textelor biblice din Vechiul Testament erau din timpul masoreților, în jurul secolului al IX‑lea d.Hr., deoarece cărturarii evrei luau măsuri speciale la copierea textelor, numerotarea și distrugerea originalelor uzate. Vechimea sulurilor de la Marea Moartă merge până în sec. al II‑lea î.Hr., ceea ce le face importante în studiul arheologiei biblice. Acest lucru este deosebit de important pentru creștini, deoarece datează sute de profeții despre Iisus, ce se găsesc în Vechiul Testament, cu cel puțin două secole înainte ca evenimentele descrise să se petreacă.

Cercetătorii au constatat că manuscrisele folosite de traducătorii ediției King James erau practic identice cu manuscrisele descoperite la Marea Moartă. În afară de un număr mic de variații ortografice, niciun cuvânt important nu a fost alterat față de sulurile originale descoperite în peșteră.

De remarcat faptul că manuscrisul 4 Q‑Samuel este mult mai asemănător cu textul grecesc al Septuagintei decât cu textul masoretic al Bibliei. În opinia unor cercetători,

asemănarea celor două texte certifică ipoteza că deosebirile dintre textul ebraic și cel grecesc provin din faptul că textul traducerii Septuagintei s‑a făcut după un text ebraic mai vechi decât cel pe care l‑au adnotat masoreții.

Cum s‑a putut copia Biblia cu așa mare acuratețe și fidelitate de‑a lungul secolelor fără strecurarea erorilor umane în text? Răspunsul este găsit în respectul și frica de Dumnezeu care au motivat pe scribii evrei și creștini, a căror muncă era copierea fidelă a textului Bibliei. Dar despre acest subiect vom discuta separat.

Ordinea descoperirii sulurilor de la Marea Moartă este următoarea: peștera 1 – 1947, peșterile 2‑6 – 1952, peșterile 7‑11 – 1956.

Au fost descoperite următoarele copii manuscris ale Vechiului Testament: Psalmi (39 de manuscrise), Deuteronomul (33 de manuscrise), I Enoh (25 de manuscrise), Facerea (24 de manuscrise), Isaia (22 de manuscrise [1]), Cartea Jubileelor (21 de manuscrise), Ieșirea (18 manuscrise), Leviticul (17 manuscrise), Numeri (11 manuscrise), Profeții mici (10 manuscrise), Daniel (8 manuscrise), Ieremia (6 manuscrise), Iezechiel (6 manuscrise), Iov (6 manuscrise), I și II Samuel (4 manuscrise [2]).

Când au fost descoperite sulurile de la Marea Moartă, mulți cercetători creștini s‑au întrebat dacă ele ar putea conține evidențe despre creștinismul din primul secol. Pentru mai bine de cincizeci de ani, speranțele cercetătorilor creștini au fost spulberate de decizia unui mic grup de cercetători inițiali ai sulurilor care s‑a opus publicării unui număr semnificativ de documente prețioase. Câțiva cercetători au presupus în mod public că acele suluri reținute ar putea conține informații despre Hristos, însă cercetătorii sulurilor au respins acele declarații. În patruzeci de ani, echipa inițială responsabilă de imensul număr de suluri descoperite în peștera patru a publicat doar 20% din cele 500 de suluri pe care le avea la dispoziție.

În cele din urmă, după o campanie de presă condusă de revista Biblical Archeology Review, sulurile nepublicate au fost puse la dispoziția lumii academice. Cercetătorii au descoperit că sulurile conțin referințe clare la Noul Testament și, faptul cel mai important, la Iisus. Într‑unul din aceste suluri apar referințe directe la răstignirea lui Mesia.

Un fragment de sul conține referințe interesante despre un Mesia care a suferit răstignirea pentru păcatele lumii. Sulul a fost tradus de dr. Robert Eisenman, profesor de religii orientale la Universitatea Long Beach, California. Robert Eisenman declară că „textul este de cea mai mare însemnătate, deoarece el arată că indiferent de grupul (esenieni, evrei, creștini etc.) care a fost responsabil de aceste scrieri, a activat în același cadru general scripturistic și mesianic al creștinismului primar” [3]. Deși cercetătorii originali ai sulurilor declaraseră că nu există nicio evidență despre creștinismul primar în sulurile nepublicate, acest singur sul contrazice afirmațiile lor.

Sulurile conțin mult mai multe referințe la Mesia și Noul Testament, însă ne limităm la ceea ce am spus mai sus [4]. Vom vedea într‑un capitol care va urma cum explorarea uimitorului fenomen al codurilor Bibliei oferă o evidență remarcabilă a faptului că Dumnezeu a conservat integritatea Sfintei Scripturi de când a fost scrisă și până astăzi.

Note

[1] Mai multe informații la http://dss.collections.imj.org.il/isaiah.
[2] Vezi http://www.bible‑history.com/archaeology/israel/qumran‑jar.html. [Această referință nu mai există.]
[3] Robert Eisenman, Michael Wise (ed.), The Dead Sea Scrolls Uncovered: The First Complet Translation and Interpretation of 50 Key Documents Withheld for over 35 Years, Penguin Books, New York, 1993, apud Grant R. Jeffrey, The Signature of God, WaterBrook Press, Colorado Spring, 2012, p. 93.
[4] Cei interesați de mai multe informații privind cercetarea lui Robert Eisenman și Michael Wise pot accesa adresa web http://www.bibliotecapleyades.net/scrolls_deadsea/uncovered/uncovered.htm.