Motivul pentru care mulți resping Biblia
De ce avem atât de mulți oameni din generația noastră care resping învățăturile cuprinse în Biblie și mărturia despre Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu? În ultimii două mii de ani, majoritatea creștinilor din toate clasele sociale din Europa au acceptat de bună voie că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu și că Iisus Hristos a fost trimis de Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Totuși, de mai bine de un secol a început un atac puternic asupra creștinismului și a Sfintei Scripturi în universitățile europene în cadrul comunității academice.
În ultimele decenii, majoritatea savanților din universități, bisericile protestante principale și media seculară au început în mod deschis să respingă învățăturile creștinismului și să nege acuratețea mărturiilor istorice cuprinse în Biblie privind minunile lui Iisus, nașterea din Fecioara Maria și învierea Sa. Ca rezultat a peste un secol de atacuri crescânde asupra Bibliei, mulți oameni cred astăzi că Sfânta Scriptură conține erori științifice, istorice și arheologice care ar dovedi că Biblia este o simplă lucrare produsă, cu mii de ani în urmă, de autori neinstruiți sau poate chiar ignoranți, care au scris din perspectiva cunoștințelor lor limitate. Consecințele religioase negative ale acestei credințe răspândite pe scară largă, cum că Biblia nu este precisă și inspirată, sunt incalculabile.
Majoritatea oamenilor din lumea occidentală cred că toate religiile sunt legitime în aceeași măsură (pluralism); că tot adevărul este relativ și niciodată absolut (relativism); și că atât comportamentul nostru, cât și convingerile noastre sunt determinate în principal de ceea ce simțim, de ceea ce experimentăm și de circumstanțele sau „situația” în care ne aflăm (subiectivism).
Majoritatea oamenilor continuă să creadă în „Dumnezeu”, dar nu într‑un Dumnezeu care ni S‑a revelat nouă ca fiind adevărul suprem sau într‑unul care a dat sancțiuni severe cu privire la comportamentul moral. Așa că ne fabricăm credințele pe parcurs. Ne modelăm comportamentul în funcție de propriile noastre dorințe sau de circumstanțe, și nu în funcție de adevărurile divine sau morale absolute [1].
Atacuri asupra acurateței Bibliei
Ca rezultat al atacului neobosit asupra veridicității Scripturii venit din partea comunității academice, a instituțiilor de învățământ, a mediei seculare și a clericilor liberali, majoritatea oamenilor de astăzi sunt convinși că Biblia este o simplă compilație de istorii antice pe care oamenii le‑au scris folosindu‑se de cele mai bune abilități pe care le‑au deținut cu mii de ani în urmă. Această respingere pe scară largă a originii supranaturale a Scripturii a făcut ca mulți teologi liberali, pastori și rabini să abandoneze încrederea lor în Sfânta Scriptură ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu.
O declarație teologică făcută la Conferința Centrală a Rabinilor din America (1985) este doar un exemplu care demonstrează această pierdere a credinței în afirmațiile clare ale Bibliei:
„Respingem ca idei ce nu‑și au rădăcina în iudaism credința în învierea trupurilor și în rai și iad” [2].
Această afirmație nu ar trebui să ne mire prea mult dacă avem în vedere credința saducheilor din vremea lui Iisus Hristos. „Moartea lui Dumnezeu”, declarată de teologii liberali, a condus rapid la moartea moralității și la moartea adevărului.
Gertrude Himmelfarb apreciază bine când spune că „Nu va mai fi nici bine, nici rău, nici virtuți, nici vicii; vor fi doar valori” [3]. Dacă nu mai există drept și greșit, bine și rău, revelate de un Dumnezeu atotputernic și sfânt, atunci omul este liber să‑și stabilească propriile standarde de viață și de morală, prin voturi, sondaje de opinie, referendumuri și legi. De fapt, aceasta este miza cea mare: răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu.
Filosofii moderni și teologii liberali au respins în mod disprețuitor adevărul literal al Bibliei. În locul său au încercat să creeze o nouă religie „creștină”, care ar fi de nerecunoscut Bisericii primare sau sutelor de milioane de creștini care au trăit credința în Iisus Hristos ca revelată în Scriptură, de‑a lungul ultimelor două mii de ani. Ei vor să creeze un „creștinism” fără de Hristos istoric, acceptat de noi, creștinii, ca Fiul lui Dumnezeu întrupat.
Acești teologi liberali au creat o nouă religie care nu se mai potrivește deloc cu dreapta credință creștină tradițională. Mai degrabă acești teologi moderni au creat o nouă „creștinătate”, care poate fi ajustată la infinit pentru a se potrivi propriilor lor dorințe pătimașe, deoarece ei neagă învățătura fundamentală a creștinismului ortodox istoric și resping persoana istorică a lui Hristos așa cum este prezentat în Evanghelii.
Dacă ar fi onești, ar trebui să recunoască că nu mai sunt creștini, deoarece resping vehement și disprețuitor întreaga învățătură a credinței creștine apostolice.
Noțiunile „Hristos” și „creștinism” ale teologilor liberali moderniști au devenit creații filosofice extrem de flexibile ale propriilor lor invenții, lipsite de orice element supranatural sau fapte istorice obiective menționate în Biblie. Pentru teologii liberali, cuvântul „Hristos” a devenit un vas gol, în care pot turna orice filosofie New Age sau concepte religioase pe care și le imaginează.
Deseori, fără niciun fel de criteriu de bun‑simț, oamenii vor să selecționeze ceea ce le place dintr‑o varietate de surse, unele chiar contradictorii, și să le amestece într‑o învălmășeală de idei. Există un curent puternic care curge împotriva dogmelor de orice fel, chiar și a celor mai simple și fundamentale.
Confuzia și ambiguitățile abundă. Adevărul este văzut mai degrabă relativ decât absolut, mai curând plural decât unic, mai mult general decât particular și se dezvăluie mai degrabă în mod subiectiv decât în lumina realității obiective.
Trăim într‑o lume în care oamenii nu vor să mai asculte de Dumnezeu și de poruncile Sale. Inspirați de același duh rău care i‑a ispitit pe Adam și Eva în rai, ei vor să fie dumnezei fără de Dumnezeu.
Note
[1] Michael Harper, Lumina cea adevărată. Călătoria unui evanghelic spre ortodoxie, Editura Teofania, Sibiu, 2002, p. 10 [format electronic].
[2] Grant R. Jeffrey, The Handwriting of God. Sacred Mysteries of the Bible, Word Publishing, Nashville, 1998, p. 92.
[3] Gertrude Himmelfarb, The Demoralisation of Society, p. 10, apud Michael Harper, op. cit., p. 11.
