Statul profund şi Biserica profundă
Acum, în faţa confruntării cu un plan criminal, ar fi cel puţin logic să-l raportăm şi să-l facem cunoscut, pentru a putea apoi să-l evităm şi să-i judecăm pe cei vinovaţi.
Lista trădătorilor ar trebui să înceapă cu şefii de guverne, miniştri şi parlamentari, apoi să continue cu virologii şi medicii corupţi, cu oficialii complici, cu liderii forţelor armate incapabile să se opună încălcării Constituţiei, cu jurnaliştii vânduţi, cu magistraţii laşi şi sindicatele de adepţi.
În acea lungă listă, care probabil va fi întocmită într-o zi, ar trebui să fie incluşi şi liderii Bisericii Romano-Catolice, începând cu Bergoglio, şi nu puţini episcopi, care au devenit zeloşi executori ai voinţei Prinţului împotriva mandatului primit de la Hristos. Şi, desigur, în această listă, s-ar cunoaşte amploarea Conspiraţiei şi numărul conspiratorilor, confirmând criza autorităţilor şi perversiunea Puterii civile şi religioase. Pe scurt, ar fi de înţeles că partea coruptă a autorităţii civile – Statul profund – şi a autorităţii ecleziastice – Biserica profundă – sunt două feţe ale aceleiaşi monede, ambele instrumentate pentru stabilirea Noii Ordini Mondiale.
Pentru a înţelege, însă, această alianţă între puterea civilă şi puterea religioasă, este necesar să recunoaştem dimensiunea spirituală şi escatologică a conflictului actual, încadrându-l în războiul pe care Lucifer, de la căderea sa, l-a purtat împotriva lui DUMNEZEU, rezultate care se decid «ab aeterno» cu inexorabila înfrângere a lui Satana şi Antihrist şi victoria zdrobitoare a Femeii înconjurate de stele şi se apropie acum de epilog: de aceea forţele întunericului sunt atât de dezlănţuite, atât de dornice să şteargă numele Domnului nostru de pe Pământ, să-i distrugă nu numai prezenţa tangibilă în oraşele noastre prin demolarea bisericilor, demolarea crucilor, suprimarea sărbătorilor creştine; dar şi prin eliminarea memoriei Sale, prin ştergerea civilizaţiei creştine, prin degradarea învăţăturii Sale, prin distrugerea Cultului Său.
Iar pentru a face acest lucru, prezenţa unei ierarhii credincioase şi curajoase, dispusă la martiriu pentru a apăra credinţa şi moralitatea creştină, este cu siguranţă un obstacol.
Acesta este motivul pentru care, din faza iniţială a planului globalist, era esenţial să corupă ierarhia în materie de morală şi doctrină, să o infiltreze cu celule „adormite”, să o priveze de orice dragoste „supranaturală”, să o facă şantajabilă din cauza scandalurilor financiare şi sexuale: în vederea excluderii şi eliminării acesteia, odată ce scopul său a fost atins, conform practicii stabilite.
Sfârşitul anilor 1950, când proiectul Noii Ordini prindea contur, a marcat această operaţiune de infiltrare care şi-a început activitatea de subversiune câţiva ani mai târziu, cu Al Doilea Conciliul Ecumenic de la Vatican, în vederea căruia alegerea lui Roncalli şi îndepărtarea candidatului Siri, „delfinul“ lui Pacelli, a reprezentat un motiv de entuziasm atât pentru componenta progresistă şi modernistă din interiorul Bisericii, cât şi pentru componenta comunistă, liberală şi masonică a lumii civile.
Al Doilea Conciliu de la Vatican a reprezentat în cadrul corpului eclezial ceea ce a fost Jurământul Pallacordei pentru societatea civilă: începutul Revoluţiei. Şi dacă în multe ocazii am dorit să evidenţiez natura subversivă a Consiliului, astăzi cred că merită atenţie o analiză istorică în care fapte aparent fără legătură capătă un înţeles tulburător şi explică multe lucruri.
Legături primejdioase
După cum a raportat Michael J. Matt într-un videoclip recent despre ziarul The Remnant, astăzi începem să adunăm toate piesele mozaicului şi să descoperim – prin aceeaşi admitere a unuia dintre protagonişti – că Monseniorul Helder Câmara, arhiepiscop de Olinda şi Recife din Brazilia, a avut o întâlnire în acei ani cu tânărul Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial şi teoreticianul Marii Resetări.
Schwab, cunoscându-l pe prelat pentru opoziţia sa faţă de Biserica tradiţională şi tezele sale revoluţionare şi pauperiste, l-a invitat la Forumul Davos, considerându-i participarea la acest eveniment ca fiind extrem de importantă în vederea proiectului Noii Ordini Mondiale.
Ştim că Helder Câmara s-a numărat printre organizatorii Pactului Catacombelor [1] care, cu câteva zile înainte de încheierea Conciliului, la 16 noiembrie 1965, a fost semnat de aproximativ patruzeci de episcopi ultraprogresişti.
Printre tezele eretice ale acelui document există şi colaborarea la stabilirea „unei alte noi ordini sociale”, bazate pe dreptate şi egalitate. Şi nu suntem surprinşi să aflăm că printre semnatari a fost şi Monseniorul Enrique Angelelli [2], auxiliar al Cordobei din Argentina, „punct de referinţă pentru Jorge Mario Bergoglio”.
Însuşi Bergoglio a declarat că împărtăşeşte prevederile Pactului Catacombelor, chiar de la începutul Pontificatului său. La 20 octombrie 2019, cu ocazia Sinodului pentru Amazon, s-a repetat celebrarea Pactului dintre conspiratori în Catacombele din Santa Domitilla, confirmând că planul început la Conciliu şi-a găsit împlinirea tocmai în Jorge Mario Bergoglio. Care, departe de a se distanţa de ultraprogresiştii care îl susţin şi care au condus la alegerea sa la ultimul Conclav, nu pierde niciodată ocazia de a demonstra coerenţa perfectă cu planul Noii Ordini Mondiale, începând cu colaborarea instituţiilor şi a Vaticanului în vederea realizării ecologismului malthusian şi participării la „Consiliul pentru capitalism incluziv”, o alianţă globală ce-i reuneşte pe Rothschild, Fundaţia Rockefeller şi bănci importante.
Deci, pe de o parte, David Rockefeller cu Comisia Trilaterală şi, pe de altă parte, Klaus Schwab, legat de Rothschild şi de Forumul Economic Mondial, merg braţ la braţ cu capul Bisericii Romano-Catolice pentru a stabili Noua Ordine prin intermediul Marii Resetări, aşa cum a fost planificat încă din anii 1950.
(va urma)
Note
[1] Pactul Catacombelor este numele unui document secret semnat în anul 1965 de mai mulţi episcopi catolici – majoritatea provenind din America de Sud – prin care erau de acord să nu-şi etaleze bogăţiile şi să nu se implice în organizaţiile internaţionale pentru a schimba structura economică mondială. Pactul a fost semnat într-o biserică subterană din Roma.
[2] Enrique Angelelli (1923-1976) episcop catolic din Argentina care a fost asasinat pentru implicarea sa în probleme sociale.
