Predică la Duminica a VI-a după Înviere, 2024

Duminica vindecării orbului din naștere

Tema: despre orbirea sufletescă și legătura dintre boală și păcat

Hristos este Doctorul sufletelor noastre și El este mereu lângă noi și așteaptă să-I cerem ajutorul.

„Cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2)

De ce au pus această întreba ucenicii? Pentru că între evrei exista, și încă mai există, credința în metempsihoză, o învățătură păgână luată de la babilonieni.

Vina pentru păcate nu se transmite, însă efectele greșelilor noastre se transmit.

Rânduielile Bisericii și Sfintele Canoane sunt lăsate pentru protecția noastră, pentru protejarea noastră și tămăduirea noastră sufletească.

Biserica este far și călăuză pentru toată lumea.

Cauza principală a bolii și suferinței pornește de la gândurile noastre. Rădăcina tuturor bolilor se află în sufletul nostru.

Nu putem schimba nimic în afara noastră, ci ne putem schimba doar pe noi înșine. Și în măsura în care ne schimbăm pe noi în aceeași măsură schimbăm și lumea din jurul nostru.

Orbirea sufletească este mai grea decât cea trupească.

Omul vindecat L-a recunoscut pe Fiul lui Dumenzeu și s-a închinat Lui, pe când învățăturii de Lege, deși vedeau cu ochii trupești, totuși nu au fost în stare să-L recunoască pe Fiul lui Dumnezeu.

Omul vindecat devine misionar, ascultător și credincios al lui Iisus.

Orbirea sufletească înseamnă să nu-L mărturisim pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu și să nu împlinești poruncile Lui.

Să avem grijă să nu ne vindem sufletul pentru o bucată de pâine, sau pentru a mai trăi un pic.