Codul original al Bibliei (LVI)

Cel mai inductiv proces

Ajutându-i pe creştini să înţeleagă semnificaţia adevărată şi exactă a Scripturii, teomatica se află într-o poziţie cu totul diferită de orice metodă văzută până acum. Motivul este că procedura, atunci când este utilizată corespunzător, este un proces extrem de inductiv. Tocmai învăţăm cum să folosim acest instrument.

Tot ceea ce cred oamenii se bazează pe două lucruri: premise şi concluzii. Pentru a stabili premise şi a ajunge la concluzii, folosim atât logica deductivă, cât şi logica inductivă. Nu voi lungi cuvântul pentru a explica definiţiile (vezi Teomatica II, pp. 132, 133), decât pentru a spune că logica inductivă este în general mult mai obiectivă. Este forma de logică pe care o foloseşte ştiinţa urmând o metodă de a face observaţii, de a testa rezultatele şi apoi de a trage concluzii.

În general, oamenii încep cu premise fundamentale şi apoi încearcă să modeleze totul pentru a se potrivi acelor premise. Din păcate, această abordare este aplicată multor din cele ce cred creştinii. Majoritatea creştinilor cred ceva nu pentru că au cercetat problema în Biblie pentru ei înşişi, ci pentru că cineva pe care îl respectau şi în care aveau încredere (de obicei părinţii lor sau profesorul de religie) le-a spus că este adevărat. Din acel moment, ei tind să citească şi să vadă totul din Biblie prin acei ochelari de culoare trandafirie.

Cel care a stabilit ce persuasiune să urmeze va tinde, de asemenea, să ignore orice dovadă care pare să nu fie de acord cu premisa sa fundamentală (sau să încerce să găsească o modalitate de a explica „acele pasaje enervante” din Biblie).

Teomatica operează pe un principiu complet diferit. Cu metoda teomatică, noi vedem floarea care se desfăşoară. Apoi ne dăm înapoi şi întrebăm. De ce merge acest lucru la aceste numere şi de ce apar toate acele numere acolo? Din aceste tipuri de observaţii, începem să vedem unde diverse lucruri se conectează şi se leagă împreună. Mergând mai departe, cunoştinţele noastre sunt îmbunătăţite pe măsură ce floarea continuă să se desfăşoare singură. Aceasta este procedura inductivă corectă – mai întâi observaţi şi apoi trageţi concluzii pe baza dovezilor. Trebuie să dăm dovadă de voinţă ca să ne schimbăm poziţia sau ideile cu privire la multe lucruri pe măsură ce adevărul aduce mai multă lumină asupra unui anumit subiect. Asta necesită smerenie.

Numerele sunt singurul lucru obiectiv

Care este cel mai obiectiv lucru posibil în întregul univers? Iată ce am afirmat în Teomatica II.

De ce a pus Dumnezeu teomatica în Biblie? Dacă te opreşti şi te gândeşti la asta, numerele sunt într-adevăr singurul lucru din univers care sunt absolute şi determinat. Dintre toate ştiinţele cunoscute de om, matematica şi logica sunt singurele ştiinţe exacte şi pure. Fiecare ramură a ştiinţei foloseşte şi depinde de matematică.

Cuvintele şi semnificaţiile lor sunt de natură interpretativă – sunt legate de atât de mulţi factori contributivi diferiţi: diverse culturi, idei, sentimente, emoţii, puncte de vedere şi interpretări. Cercetătorii care încearcă să se ocupe de Biblie doar pe baza sistemului gramatical-istoric – cuvintele şi semnificaţia lor (hermeneutică), trebuie să lucreze pentru totdeauna cu un anumit grad de incertitudine. (Dacă nu, atunci de ce există atât de multe puncte de vedere despre Dumnezeu şi Biblie?) Numerele sunt absolute şi inflexibile. Legile şi principiile matematice nu se schimbă niciodată şi, din moment ce Dumnezeu este Cel Neschimbabil, are sens doar ca El să reducă semnificaţiile din Cuvântul Său la exactitate şi precizie matematică.

Am mai departe cu afirmaţia.

Odată ce toate regulile şi principiile sunt descoperite conform cărora funcţionează structura teomatică, toate semnificaţiile din Scriptură vor fi turnate în piatră. Fiecare sens din Biblie (intenţia iniţială a lui Dumnezeu) va fi limpede ca apa de izvor. Nu vor exista „şcoli de teologie” sau „denominaţii religioase” conflictuale în rai. Va exista o unitate completă în Trupul lui Hristos pentru toată eternitatea.

Ar fi imposibil să comunici sau să funcţionezi ca o societate inteligentă fără numere. Imaginaţi-vă că încercaţi să sunaţi pe cineva la telefon şi să nu folosiţi niciun număr, ci doar cuvinte (cum ar putea funcţiona echipamentul de comutare telefonică fără numere?) Ce zici de adresa ta? Ce zici de maşina ta? Pentru a proiecta şi a fabrica piesele, totul trebuia explicat numeric şi defalcat în numere. Toate desenele trebuie să exprime dimensiunile cu numere. Nu ai putea şti niciodată dacă mergi la limita de viteză potrivită doar cu cuvinte. Evident, exprimăm viteza în numere. Iar poliţistul care întocmeşte procesul-verbal pentru depăşire viteză vă va da data şi ora de prezentare în instanţă, cu numere, iar amenda pe care va trebui să o plătiţi va fi exprimată şi ea în cifre.

Recent, când unii ingineri NASA au înfiinţat o antenă de transmisie şi au concentrat-o asupra stelelor îndepărtate, încercând să comunice cu orice „viaţă inteligentă” de acolo, au decis că singurul limbaj posibil pe care l-ar putea folosi şi care ar avea sens pentru alte civilizaţii se baza numai pe numere.

În societatea noastră, cifrele sunt necesare pentru a explica orice şi oriunde. De ce ar trebui Cuvântul etern al lui Dumnezeu, Sfânta Biblie, să fie diferit? Totul în creaţia lui Dumnezeu se bazează numere.

Şi totuşi, nu încetează să mă uimească modul în care diverşi cercetători evanghelici ai Bibliei încearcă să acuze teomatica că este fie „prostii mistice”, fie un fel de „teorie prostească”. Majoritatea cercetătorilor biblici ar prefera să stea şi să tocmească definiţia istorică a cuvintelor şi a semanticii. Adevărul este că, dacă Dumnezeu a pus teomatică în Biblie, atunci cel care investighează acest lucru – şi aplică metoda ştiinţifică procesului – este într-adevăr adevăratul cercetător obiectiv, nu un savant care cunoaşte doar învăţătura istorică a Bisericii, care este atât interpretabilă cât şi susceptibilă la multe erori de raţionament.

Cuvintele nu vor fi niciodată definitive până când nu vor putea fi exprimate cu precizie matematică. Culturile se schimbă în timp. Există multe cuvinte în Biblie care au semnificaţii istorice pe care nu le înţelegem pe deplin (credem că le facem doar pe baza celei mai bune istorii disponibile). Acest lucru este valabil mai ales pentru Vechiul Testament ebraic.

Combinaţi acest fapt cu toate conotaţiile teologice din Scriptură şi veţi avea un amestec de semnificaţii şi nuanţe de sens. Şi dacă nu putem stabili întotdeauna definiţia din punct de vedere istoric, atunci care a fost sensul intenţionat şi spiritualizat iniţial al lui Dumnezeu? În acest moment, aş putea enumera cu uşurinţă o sută de domenii de dispută şi probleme asupra cărora creştinii sunt complet perplexi şi divizaţi. Orice cititor ar trebui să fie conştient de acest fapt.

Deci, concluzia trebuie să fie că cuvintele şi semnificaţiile lor nu sunt întotdeauna un mijloc de încredere de a primi şi înţelege informaţii – indiferent cât de mult ar dori să protesteze diverşi savanţi. De aceea Dumnezeu a pus în cele din urmă teomatica în Biblie. În ceruri, toţi vom avea un gând şi un duh cu Domnul (I Cor. 6, 17).

Bibliografie

[1] Del Washburh, The Original Code in the Bible, 1998.
[2] https://www.theomatics.com/