6. De când sunt implicaţi ortodocşii în acţiuni ecumenice?
PRIMELE menţiuni ale implicării ortodocşilor în acţiuni ecumenice sunt din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, mai precis din anul 1864, odată cu formarea „Asociaţiei Bisericilor anglicană şi ortodoxă – răsăriteană”, care a devenit în 1906 „Uniunea Bisericilor de Răsărit” în care au activat teologi englezi, americani, ruşi, greci ş. a. [2]
La începutul sec. al XX-lea, Patriarhia ecumenică se implica în acţiuni ecumenice prin emiterea a trei enciclici adresate Bisericilor creştine în care se afirmă că „diferenţele dogmatice nu pot constitui o piedică de netrecut în calea apropierii şi colaborării Bisericilor unele cu altele, până se va putea ajunge la unirea lor deplină”. [3] Se uită, însă, că această concepţie este în contradicţie cu învăţătura de veacuri a Bisericii Ortodoxe, care învaţă că nu poate să existe unire şi unitate decât în mărturisirea aceleiaşi credinţe.
A urmat apoi un şir de conferinţe aşa-zis „pan-ortodoxe” care au urmărit pregătirea unui sinod ecumenic, de la care se aşteptau reforme în doctrină şi viaţa Bisericii, conforme cu directivele generale masonice.
Să le amintim: [4]
– 1923, Constantinopol – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1936, Atena – Conferinţa profesorilor de teologie,
– 1948, Moscova – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1961, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1963, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1964, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1968, Rhodos – Conferinţă pan-ortodoxă,
– 1976, Atena – Congres al facultăţilor de teologie ortodoxă.
Vom aminti mai târziu despre temele discutate la aceste întruniri.
De asemenea, menţionăm prezenţa ortodocşilor în „Asociaţia mondială pentru promovarea păcii internaţionale între naţiuni prin Biserici”, [5] înfiinţată în 1914 şi care a activat până în 1938. Între 1920-1938, a ţinut nouă conferinţe. Din 1920 a avut ca vicepreşedinte pe mitropolitul primat Miron Cristea. Mişcarea ecumenică, care din 1948 s-a organizat în Consiliul Mondial al Bisericilor, numit şi Consiliul Ecumenic al Bisericilor, [6] îşi are originea în trei mişcări paralele:
– Consiliul misionar internaţional, care şi-a ţinut prima conferinţă în 1910 la Edinburg în Scoţia;
– gruparea „Viaţă şi acţiune”, a ţinut prima ei conferinţă interconfesionistă în 1925 la Stockholm în Suedia. La ea au participat 680 de delegaţi din 37 de ţări;
– gruparea „Credinţă şi organizare” a ţinut prima ei conferinţă în 1927 la Lausanne, în Elveţia. Au participat 400 de delegaţi, reprezentând 100 de Biserici, culte şi comunităţi creştine.
Primele şase Adunări generale ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor s-au ţinut după cum urmează:
1. 1948, Amsterdam. Participarea ortodoxă a fost slabă din motive social-politice.
În 1952, patriarhul ecumenic Atenagora I recomandă Bisericilor ortodoxe colaborarea cu Consiliul Ecumenic al Bisericilor, argumentând că „acţiunea apropierii şi a colaborării tuturor confesiunilor şi organizaţiilor creştine este o necesitate şi o datorie sfântă, decurgând din însuşi specificul şi misiunea lor”. [7] Se uita a se menţiona că patriarhul Atenagora I era francmason. [8]
Serafim Rose a argumentat faptul că patriarhul Atenagora promova erezia milenaristă, al cărei principal apărător a fost N. Berdiaev, iar cu mult înainte, Giacchino da Fiore.
Deşi cei mai buni creştini ortodocşi erau împotriva acţiunilor patriarhului – printre care părintele văzător cu duhul Filotei Zervakos din Grecia şi aproape toţi călugării din Sf. Munte – el avea de partea lui un aliat puternic: „spiritul vremurilor” în continuă schimbare. [9]
2. 1954, Evenston, SUA.
3. 1961, New Delhi, India. Acum au fost primite ca membre mai multe Biserici Ortodoxe, printre care şi Biserica Ortodoxă Română.
4. 1968, Uppsala, Suedia.
5. 1975, Nairobi, Kenya.
6. 1983, Vancouver, Canada.
7. 1991, Camberra, Australia.
O altă organizaţie ecumenică de inspiraţie masonică este Conferinţa Bisericilor Europene, [10] fondată în 1959. Actualmente este „formată din 126 Biserici (ortodoxe, protestante, anglicane şi vechi catolice) şi 43 de asociaţii creştine partenere” (Candela Moldovei 7-8/2003).
Afirmaţia este total neortodoxă, ca să nu spunem eretică. De ce? Pentru că Biserica Ortodoxă ca instituţie divino-umană nu poate fi inclusă într-o organizaţie umană. Ortodocşii care participă la adunările Conferinţei Bisericilor Europene sau la alte adunări ecumenice, o fac pe cont propriu, pentru simplul motiv că ei nu sunt Biserica. [11]
Organizaţia colaborează cu alte instituţii ecumenice dintre care amintim:
– Adunarea Conferinţelor Episcopilor Romano-Catolici din Europa şi
– Comisia Ecumenică Europeană pentru Biserică şi Societate, care în 1999 a fuzionat cu Conferinţa Bisericilor Europene.
Între organizaţiile ecumenice, mai putem enumera pe cele care se ocupă de tineretul creştin, şi anume:
– Consiliul Ecumenic al Tineretului;
– Federaţia Internaţională a Studenţilor Creştini (WSCF) subordonate Consiliului Ecumenic al Bisericilor. La acestea se mai adaugă diverse organizaţii ecumenice la nivel naţional.
Studiul documentar a peste 120 de articole şi informări apărute în presa religioasă privitoare la activităţile organizaţiilor ecumenice relevă un fapt incontestabil: temele abordate sunt de natură social-politică şi doar tangenţial se fac referinţe teologice. Într-un fel se caută promovarea unei teologii social-politice, o teologie care să argumenteze idealurile francmasonice.
Temele se axează în jurul următoarelor cuvinte cheie: reconciliere, unitate, dreptate, rasism, înnoire, xenofobie, non-violenţă, dialog-ecologic, conciliere etnică şi religioasă, antisemitism, pace, drepturile omului, toleranţă. [12]
Se constată, de asemenea, tendinţa de a subordona învăţământul teologic ortodox intereselor Consiliului Ecumenic al Bisericilor, sugerându-se implicarea învăţământului teologic în susţinerea ecumenismului [13] şi a unităţii cu orice preţ.
Într-un articol din Candela Moldovei nr. 1/2001 citim:
„Biserica Ortodoxă Română a afirmat, fără echivoc, disponibilitatea pentru integrare (în Uniunea Europeană).”
Noi ne întrebăm, în numele cui s-a făcut această afirmaţie şi cu ce scop?
[Biserica Ortodoxă Română nu a susținut niciodată integrarea țării în Uinionea Europeană satanistă. Astăzi (2024) vedem prea bine unde s-a ajuns cu satanismul și promovarea lui la toate nivelurile.]
Pentru care raţiuni Biserica Ortodoxă trebuie să susţină noua ordine mondială anticreştină? Sau poate că nu s-a înţeles că Uniunea Europeană va fi anticreştină?! Presa a informat opinia publică în nenumărate rânduri că oficialii Uniunii Europene nu doresc o Europă creştină. [14] Mai mult, Parlamentul European s-a ridicat şi împotriva Sfântului Munte. [15]
[Dacă în urmă cu 20 de ani aceste afirmații puteau fi considerate a fi exagerate, acum vedem cât de profetice au fost. Uniunea Europeană este o construcție satanică, condusă și controlată de sataniști.]
În 1997, Biserica Ortodoxă a Georgiei se retrage din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi din Conferinţa Bisericilor Europene. În 1998 se va retrage şi Biserica Ortodoxă Bulgară.
Noi ne rugăm să vedem cât mai curând retragerea tuturor Bisericilor Ortodoxe din Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi din toate dialogurile ecumenice.
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Istoria Bisericească Universală, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 544.
[3] Istoria Bisericească Universală, vol. II, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1993, p. 545.
[4] Ibidem, p. 534-543.
[5] Ibidem, p. 545.
[6] Preot Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă A-Z, EIBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 254-260; Istoria Bisericească Universală, ed. cit., p. 545-555.
[7] Istoria Bisericească Universală, vol. II, ed. cit., p. 548.
[8] Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Istoria franc-masoneriei (926-1960), ed. cit, p. 152.
[9] Damascene Christensen, op. cit., p. 397-398.
[10] Conferinţa Bisericilor Europene este fondată în 1959, anul în care Consiliul pentru Relaţii externe – SUA cere o nouă ordine mondială. Se pleda pentru „o nouă ordine mondială care trebuie să răspundă aspiraţiilor de pace, de schimbare socială şi economică … o ordine internaţională …”
Amănunte despre organizarea şi activităţile Conferinţei Bisericilor Europene pot fi găsite în rev. „Candela Moldovei”, nr. 1/1998; 11-12/2000; 7-8/2003. În completare se poate consulta Dr. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare, Ed. EIBMBOR, Bucureşti, 1972, p. 200-210, extras din rev. „Studii teologice”, 1972, 5-8.
[11] Ideea trebuie reţinută întrucât vom reveni asupra ei. Ea va lămuri atitudinea pe care trebuie să o avem unii faţă de alţii.
[12] Mai multe amănunte ne sunt oferite de Dr. Antonie Plămădeală, Biserica slujitoare, ed. cit., p. 120-268.
[13] Pentru mai multe amănunte vezi articolul „Educaţia teologică ortodoxă şi temele ecumenice”, revista „Candela Moldovei” nr. 3/2000.
[14] Ziarul „Ziua” din 06 octombrie 2003: Jacque Chirac se opune unei Europe creştine.
[15] Ziarul „Ziua” din 04 octombrie 2003, p. 14. Această atitudine anticreştină şi antiortodoxă este semnalată încă din anul 1993. Vezi interviul cu părintele Petroniu Tănase, stareţul schitului „Prodromul”, apărut în „Vestitorul ortodoxiei” nr. 105 din 15 nov. 1993.
