A lui Zaheu vameșul
Tema: despre pocăință și despre schimbarea vieții
După ce Mântuitorul a vindecat pe orbul Bartimeu la intrarea în oraș, vestea s-a răspândit peste tot. Acum tot orașul dorea să vadă cine este Iisus. Printre cei care doreau să-l vadă pe Domnul se afla și Zaheu vameșul. Dar nimeni nu-l băga în seamă. Fiind mic de statură a căutat o soluție. Nu s-a descurajat, nici nu s-a supărat, ci a căutat o soluție, o rezolvare pentru dorința sa.
Și a găsit-o! S-a suit într-un copac, căci pe acelo avea să trecă Iisus. Își dorea măcar să-l vadă pe Domnul, Dar uimirea a fst mare când Domnul S-a opit în dreptul lui și l-a strigat pe nume. Mare i-a fost uimirea. Și mai mare i-a fost atunci când a aflat că Domnul vrea să intre în casa sa.
A coborât degrabă și l-a primit cu bucurie în casa sa. Însă cărturarii au început să cârtească, pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a intrat să găzduiască la un om păcător.
Ce reținem din atitudinea lui Zaheu?
Reținem stăruința sa de a găsi o soluție. Apoi trecerea la acțiune ca să dobândească ce dorea.
Predica Mântuitorului l-a schimbat. I-a schimbat inima. A trecut imediat la acțiune fără să stea pe gânduri. „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.”
Astăzi Domnul ni se adresează și nouă. Dar câți suntem pregătiți să urmăm faptelor lui Zaheu? Mare este puterea pocăinței.
Toate schimbările din viața noastră pornesc de la gânduri. Așadar, să fim atenți la gândurile noastre.
Este mare diferență între durere și suferință. Durerea este a trupului, iar suferința a sufletului. La cei mai mulți durerea este unită cu suferința, pentru că nu sesizează diferența.
Suntem chemați să urmăm virtuților lui Zaheu: stăruința, pocăința, trecerea la acțiune, răbdarea și smerenia.
Domnul ne cheamă pe toți. Pe toți ne așteaptă să-L primim în casa noastră, în casa sufletului nostru.
Suntem chemați să împlinim poruncile pe care El ni le-a dat.
Să nu ne lăsăm tulburați de cele ce se îmtâmplă în jurul nostru. Prin tehnică diavolul vrea să ne întunece mintea. Nu trebuie să ne înfricoșăm, ci să fim în gardă, sau cum spun Sf. Părinți, să fim cu trezvie, adică atenți.
Să avem toată nădejdea în Dumnezeu. Suntem într-o perioadă de cernere în care suntem chemați să alegem între Dumnezeu și Satana. Să ne încredem în Dumnezeu și nu în sistemul satanic din lumea aceasta.
