Rugăciunea se cuvine să fie săvârșită întru smerenie. Toate virtuțile și faptele noastre se cuvine să fie săvârșite întru smerenie.
Să nu ne compară cu ceilalți din jur, ci cu noi înșine. Să fim azi mai buni decât ieri, și anul acesta mai bun decât anul trecut.
Când te rogi să o faci din toată inima. Să te rogi scurt și din inimă.
A fi smerit înseamnă să-ți vezi păcatele tale. Să te vezi așa cum ești, cu bune și cu rele și să accepți viața așa cum este, cu bune și cu rele.
Păcatul este acea atitudine, acea acțiune care ne separă de voia lui Dumnezeu. A fi credincios nu înseamnă să ne anulăm voința, sau să renunțăm la ea. Grija noastră este aceea de a alinia voia noastră cu voia lui Dumnezeu, nu de a ne anula voința. În fiecare clipă facem alegerea de a urma pe Dumnezeu, voia Sa.
Să avem grijă ca moartea să nu ne găsească în cădere. De câte ori cazi, de atâtea ori te ridică, dar ai grijă ca moartea să te găsească în pocăință.
Rugăciunea să fie scurtă, din inimă, intenționată și smerită.
Ce înseamnă smerenia? Smerenia nu înseamnă umilință. A fi smerit înseamnă să ai curajul să spui răului rău și să mărturisești adevărul fără frică.
Sfinții nu au acceptat umilința, ci au mărturisit adevărul de credință fără frică.
Să dovedim credința noastră prin fapte. Dumnezeu ne arată calea. Avem libertatea de a merge pe ea, sau nu. Dar suntem responsabili de alegerea pe care o facem.
Prin frică suntem controlați.
Să fim milostivi și dăruitori. Ceea ce te împlinește este dăruirea, ceea ce dai, nu ceea ce aduni.
Ne întărim credința prin citirea Sfintei Scripturi.
