Marcu 8, 34-38
Tema: despre luarea crucii și urmarea lui Hristos
După mărturisirea lui Petru, Domnul le vestește ucenicilor că merge la Ierusalim pentru a pătimi. Însă Petru îl trage de o parte pe Mântuitrul și-i spune: „Fie-Ți milă de Tine, să nu ți se întâmple Ție aceasta.” (Matei 16, 22)
„Dar El întorcându-se la ucenicii Săi, a certat pe Petru și i-a zis: Mergi înapoia Mea, Satano! Căci nu cugeți cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor.” (Marcu 8, 33)
Și le-a zis:
„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.”
1. Dumnezeu apelează la voința noastră, El așteaptă să facem alegerea cea bune. El nu ne forțează. El ne-a dăruit libertatea de a alege.
În împărăția Sale este loc pentru toată lumea. El nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu.
2. „Să se lepede de sine”, adică de voia proprie contrară voii lui Dumnezeu. Datoria noastră este să alliniem voia noastră cu voia lui Dumnezeu. Să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu.
3. „să-și ia crucea”, adică să ne asumăm viața așa cum este ea, cu bune și cu rele. Ca să te bucuri de rod, mai întâi trebuie să te ostenești. Așa este în viața noastră. Cel care urmărește cu prioritate plăcerea va sfârși în durere, în suferință și osteneală. Ci însă caută să se ostenească înainte de toate și să pregătească pământul inimii sale prin fapte bune, acela va culege roadele ce se cuvin la vremea lor.
4. „și să-Mi urmeze Mie.” Înseamnă să-I împlinim voia, să împlinim sfaturile pe care ni le-a dat. Poruncile nu ne constrâng, ci ne arată calea mântuirii. Ne jalonează calea cea strâmtă care duce la viața veșnică.
Cine fuge de suferință, va avea parte de mai multă suferință. Să împlinim voia lui Dumnezeu fără să ne temem de suferințță.
Să nu ne legăm inima de cele materiale, căci cu mâinile goale am venit pe pământ și cu mâinile goale vom pleca de aici. Nu aduna comori pe pământ în care să-ți pui nădejdea.
Dă, și Dumnezeu îți va dărui.
Scopul vieții noastre este dobândirea vieții veșnice și asemănarea cu Dumnezeu.
Să reținem!
Dumnezeu așteaptă să-L urmăm de bună voie, să ne lepădăm de sine, adică de voia contrară voii lui Dumnezeu, să ne luăm crucea, adică să ne asumăm viața așa cum este, cu bune și cu rele, și să urmăm lui Hristos, prin împlinirea poruncilor.
Credem în viața veșnică? Dacă credem, atunci să nu ne temem de moarte.
Suntem într-un război duhovnicesc nevăzut. De 2000 de ani Satana se luptă să dezbine Biserica, să ne rupă de Hristos. Biserica a fost luptată atât din exterior, cât și din interior. Din exterior prin persecuții din partea păgânilor, iar din interior prin tot felul de erezii și schisme.
Papalitatea a distrus creștinismul din Occident, pas cu pas. Această ruptură a dus la alte rupturi și schisme. Astăzi există în lume mii de grupări religioase creștine apărute din luteranism, calvinism și anglicanism.
Dumnezeul noii ere este Lucifer. Astăzi au apărut sute de „profeți” care profețesc sosirea unei noi ere de spiritualitate. Dar „spiritualitatea” noii ere este o spiritualitate luciferică, anticreștină.
Să ne întărim credința citind de Sfânta Scriptură și mai ales din Noul Testament. De asemenea, să citim împreună cu Noul Testament și „Catehismul creștinului dreptcredincios”.
Transmiteți copiilor dreapta credință. Invistiți cât puteți de mult în educația copiilor.
Dați-le exemplul cel bun.
