Ioan 20, 19-31
Tema: despre credință
În ziua Învierii, seara, acolo unde ucenicii erau adunați, Domnul se arată ucenicilor Săi și îi încredințează de realitatea învierii Sale. Însă Toma, unul din cei doisprezeci nu era cu ei. Ucenicii i-au spus lui Toma: „Am văzut pe Domnul”. Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”
După opt zile ucenicii erau adunați împreună și Toma era cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijlocul lor. Atunci l-a invitat pe Toma să se convingă atingând semnul cuielor și punând mâna lui În casta Donului.
Toma a răspuns: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Iar Iisus i-a zis: „Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!”
Cine sunt cei care n-au văzut și au crezut? Sunt toți credincioșii din toate timpurile până la sfârșitul veacurilor. Dintre aceștia facem și noi parte.
Credința are două aspecte: credința ca mărturisire și credința ca încredere.
Tema de astăzi este tot despre credință.
Credința nu este o părere sau o presupunere, ci este mărturisire, o certitudine.
Credința nu este o vedere fizică, ci o vedere a lucrurilor spirituale, a lucrurilor celor nevăzute și nepieritoare.
Dovedim credința noastră prin faptele bune pe care le săvârșim. Adică împlinind poruncile pe care Domnul ni le-a lăsat. Credința fără fapte este moartă.
Să iertăm tuturor toate.
Să nu judecăm, ca să nu fim judecați.
Să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să facem bine celor ce ne fac rău și să ne rugăm pentru cei ce ne prigonesc.
Nu este suficient să spunem că suntem creștini, ci să dovedim aceasta prin faptele noastre.
Să intensificăm rugăciunile noastre și să fim uniți în rugăciune. Să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu. Uniți vom putea trece peste toate încercările care vor veni.
