Pilda semănătorului (Luca 8, 5-15)
Tema: despre roadele Duhului și despre credința mărturisitoare prin fapte
Fiecare cuvânt din Sf. Evanghelie este plin de înțelesuri duhovnicești. Prin cuvintele Sf. Evanghelie Domnul ni se adresează și nouă. Cu cât citim mai des cuvântul sf. Scripturi cu atât îl putem pătrunde mai adânc. Prin lectura cuvântului lui Dumnezeu facem ca acesta să coboare din minte în inima noastră și să devină lucrător prin fapte.
– sămânța reprezintă cuvântul lui Dumnezeu
– pământul reprezintă inima omului, iar
– semănătorul reprezintă pe Dumnezeu.
Domnul îi învăța pe oameni prin pilde, pentru că pildele pot fi reținute ușor și se decodifică în timp pe măsura creșterii noastre duhovnicești.
1. sămânța căzută lângă drum arată pe cei fără evlavie, pe acei creștini doar cu numele. Cauza: neluarea aminte la poruncile lui Dumnezeu.
2. sămânța căzută pe loc pietros arată pe cei care cred până la o vreme, iar la vreme de încercare se smintește. Cauza este frica de a nu pierde confortul și comoditatea.
Câtă vreme nu suntem puși la încercare mergem ușor pe cale. Dar când vin încercările începem să ne temem, începem să ne îngrijorăm și uităm de ceea ce ne-a făgăduit Dumnezeu și credem că suntem singuri.
3. sămânța căzută între spini arată pe cei care din pricina grijilor lumești nu-și mai fac timp pentru cele duhovnicești. Cauza o reprezintă amăgirile vieții acesteia.
4. sămânța căzută pe pământ bun îi arată pe cei evlavioși și care își dovedesc credința lor prin fapte bune și răbdare. Cauza o reprezintă iubirea de Dumnezeu și de aproapele.
Pilda aceasta încearcă să ne trezească duhovnicește, să ne aducă aminte de viața veșnică. Dumnezeu ne-a dat această viață pentru a ne pregăti pentru viața veșnică.
Cum putem pregăti pământul inimii noastre? Prin împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Cunoaștem aceste porunci? Da. Si dacă dorim să ni le amintim mereu, avem la îndemână Noul Testament. Poruncile nu sunt grele.
„Cine Mă iubește, păzește poruncile Mele.”
Ce să facem? Să iertăm tuturor toate, așa cum ne rugăm în Tatăl nostru.
Ce ne mai învață Domnului nostru Iisus Hristos? Binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă fac rău și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc.
Și iubiți pe vrășmașii voștri. Nu înseamnă să fim de acord cu răul pe care aceia îl fac, ci să nu ne tulburăm și să nu ne răzbunăm.
Îl iubim noi pe Dumnezeu? Să o dovedim prin fapte credința noastră.
Cum dovedim credința noastră? Prin fapte.
„Credința fără fapte este moartă.”
Ca și pe vremea Domnului nostru Iisus Hristos și astăzi există multe feluri de ascultători. Toți auzim aceleași cuvinte și învățături, dar le interpretăm diferit.
Trăim vremurile acestea de mare schimbare și încercare. Dar, indiferent ce va fi, să ne punem toată nădejdea în Dumnezeu. Și dacă trecem prin greutăți, să nu ne răzvrătim și să nu cârtim.
În încheiere aș dori să vă adresez câteva sfaturi.
Părinți, rugați-vă pentru copii, iar voi copii rugați-vă pentru părinți.
Veniți la biserică în fiecare duminică și sărbătoare.
Cea mai mare ispită care ne pândește pe toți este tehnologia. Nu este rea în sine, dar a ajuns să ne stăpânească și să ne mănânce timpul.
