Predică la Duminica izgonirii lui Adam din rai, 2024

Tema: despre iertare, despre post și despre comoara sufletului

Iertarea este baza vieții noastre duhovnicești. Să iertăm ca să fim iertați, așa cum ne rugăm în rugăciunea Tatăl nostru. Oricât de multe fapte bune am avea, dacă nu iertăm, risipim totul. Să ietăm pe toți, dar să ne iertăm și pe noi.

Să postim cu smerenie pentru a ne întări duhovnicește, nu pentru laudă. Postul este de folos atât sufletului cât și trupului.

Dacă postul este una din poruncile Bisericii, cu ce să ne lăudăm? Am făcut doar ceea ce eram datori să facem. Postim ca să ne stăpânim poftele noastre. De asemenea, postim pentru a deveni mai buni prin fapte de milostenie.

Avem nevoie de post mai mult ca oricând. Cu toate acestea vedem tendința de a lăsa postul deoparte, pe motiv că nu se mai poate posti.

A posti înseamnă a posti cu toate simțurile noastre. Avem nevoie de post. Dacă nu vom posti de voie, vom posti de nevoie.

Diavolul vrea să schimbe structura trupului nostru pentru a nu mai fi compatibil cu harul Duhul Sfânt. Hristos sălășluiește în inima noastră de la Botez.

„Nu vă adunați comori pe pământ.”

Comoara pe care o adunăm aici este trecătoare, însă cea adunată în cer este nepieritoare. Putem transfera comoara de aici în cer prin milostenie. Cu mâinile goale am venit pe pământ, cu mâinile goale vom pleca.

Să ne pregătim pentru trecerea de aici dincolo prin dezlegarea inimii de lucrurile cele materiale. Să nu ne lipim inima de lucrurile cele trecătoare.

Iubire înseamnă dăruire. Și noi suntem chemați să trecem de la dorința de a primi plăcere la dorința de a dărui plăcere aproapelui.

De fiecare dată când citim din Sf. Evanghelie sau ascultăm citindu-se din Sf. Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos ne vorbește și ne cheamă să-L urmăm.

Dumnezeu la creat pe om după chipul Său. Adam era nemuritor. Nu-i lipsea nimic. Dar a primit porunca postului și ascultării, ca în felul acesta să se poată desăvârși să ajungă asemenea cu Dumnezeu prin har. Dar omul s-a lăsat amăgit de Satana, ca să ajungă ca Dumnezeu fără de Dumnezeu.

Și prin neascultare, prin ruperea de izvorul vieții, moartea a intrat în lume.