Ceea ce am uitat să precizez este faptul că autorul acestei de cărți, Radu Cinamar, a fost între timp integrat în cadrul Departamentului Zero. Așadar, ceea ce descrie în carte este în cea mai mare parte descrierea propriei experiențe. A călătorit în locațiile din interiorul Pământului alături de Cezar.
Călătorește mai întâi în Tomassis, care se află la mare adâncime, la peste 1.500 de km, aflat cam sub actualul oraș Constanța. Ghidul însoțitor îi spune printre alte așa:
„Am fost nevoiți să facem asta, odată cu pierderea războiului și intrarea romanilor pe teritoriu Daciei. Există și alte orașe sub teritoriul țării, care au fost populate atunci în același fel. Chiar dacă modalitatea de pătrundere aici era foarte secretă și ezoterică, în acele condiți speciale sacerdoții au decis ca o parte dintre daci să aibă acces în acest loc și să-și continuie viața după aceleași valori ca și până atunci. Au considerat că acestea erau prea importante și valoroase pentru a fi uitate. În timp numărul locuitorilor a crescut.”
La întrebarea lui Radu Cinamar: „Ce populație este acum?”, i se răspunde:
„Cam două sute de mii de locuitori. Generic vorbind, nu există nicio deosebire între dacii de acum două mii de ani și oamenii pe care îi vezi acum pe străzi. A fost un act de retragere și prezervare, iar cu acea ocazie s-au închis multe porți de comunicare cu exteriorul. Evoluția și-a urmat cursul sub toate aspectele.”
Dacă despre dacii de la suprafață știm că s-au creștinat, despre cei din Tomassis nu știm nimic. Cel mai probabil și-au păstrat credințele păgâne.
„Oamenii voștri de știiință nu înțeleg realitatea așa cum este.”
„Nu suntem singurii care ne-am construit în acest fel traiul. Există mai multe așezări urbane sub teritoriul țării voastre de azi, la diferite adâncimi. Atunci când a fost „exodul”, ne-am retras mulți din toate regiunile teritoriului de la suprafață, și am venit în astfel de locuri secrete din interiorul planetei.”[…] Am blocat intrările spre orașele din interiorul Pământului, dar de asemenea am depozitat aici și foarte multe dovezi, scrieri și documente care nu sunt cunoscute, mai ales din acea perioadă, de după cucerire.”
Al doilea oraș vizitat a fost Apellos, situat în zona de sud a Transilvaniei, care se află însă mult mai aproape de suprafață, la câțiva zeci de kilometri. Diferența de nivel dintre Tomassis și Apellos este foarte mare, de circa 1.500 km.
Ghidul îi explică lui Radu Cinamar că
„Apellos este un oraș foarte special, ca istorie și structură. Este și el foarte vechi, dar se deosebește totuși în multe privințe de orașul nostru (Tomassis). Locuitorii lui sunt tot din neamul dac, însă la un moment dat a existat o hibridizare cu o altă rasă.”
La ce fel de rasă se referă, nu am aflat. Descriind ceea ce era în jur, Radu face următoarea remarcă:
„Acei oameni care au adus globurile luminoase făceau parte dintr-o altă tagmă și, după cum erau îmbrăcați, cu robe lungi, păreau a fi preoți. Ei erau însoțiți de un grup mic de alte ființe de o mare frumusețe, bărbați și femei, care aveau părul blond, dar care prin îmbrăcămintea lor din material strălucitor și comportamentul pe care îl aveau, arătau că nu făceau parte din comunitatea băștinașă de la suprafață. Am avut atunci intuiția că acele fiiințe i-au ajutat și sprijinit pe locuitori să populeze și să fondeze acea comunitate din interiorul Pământului, care acum este Apellos. Avantajul tehnologic și modul în care s-a dezvoltat acel loc demonstrează aceasta.”
Frumoasă descriere, nu-i așa? Preoții, cu siguranță nu erau creștini, iar acele ființe de mare frumusețe, cu siguranță nu erau îngeri. Rămâne încă o enigmă ce rasă erau.
Radu continuă:
„Prin comparație, Tomassis se găsește la limita inferioară a mantalei terestre, adică la o adâncime cu mult mai mare decât Apellos. Din această cauză, orașul dacic se află foarte aproape de limita de trecere spre planul eteric din interiorul Pământului, chiar în zona de tranziție. Așa se explică faptul că natura fizică a materiei din acel loc, precum și a ființelor de acolo, este mai rafinată decât cea de la suprafață. În plus, dacă accesul în Apellos se poate face efectiv pe jos, cunoscând traseul corect, accesul în Tomassis nu se poate face la fel, ci doar recând prin anumite sasuri sau distorsiuni spațiale, care există în anumite zone bine cunoscute. Ele fie sunt naturale, fie au fost create în mod artificial, așa cum a fost cazul celui de al doilea tunel prin care am pătruns Cezar și cu mine.”
La un moment dat, Radu a pus întrebare despre cum se fac schimburile comerciale între cei din interiorul Pământului și cei de la suprafață. A primit următorul răspuns:
„Tu poți să înțelegi destul de bine că noi nu avem permisiunea de a dezvălui acest lucru. Informațiile de acest gen se discută la alt nivel și țin de forurile superioare; ele sunt cele care decid și iau hotărâri în astfel de situații. Chiar și informațiile la care ai acces acum au fost dinainte stabilite: când, ce și cum să îți dezvăluim. Sunt lucruri importante, care nu pot fi tratate cu superficialitate.”
Mă gândesc că trebuie să existe o camuflare și ceva care să justifice „dispariția” unor cantități imense de bunuri. Și îmi trece prin minte că cea mai bună camuflare de care am eu cunoștință sunt depozitele subterane ce fac parte din „rezervele statului” și care sunt obiective strict secrete. Dacă în aceste locații se intră cu trenul, atunci de acolo pot fi mult mai ușor și discret transportate în interiorul Pământului.
Comentând mai departe discuția purtată cu ghidul său, Radu precizează următoarele:
„Cuvintele lui spuneau indirect că pentru viitor se pregătea contactul dintre civilizația noastră și cea din interiorul planetei, dar realizam faptul că acest lucru nu poate fi făcut foarte ușor. Fără să intru în detalii de natură filosofică și religioasă, aș menționa șocurile imense de natură tehnologică, socială, psihologică și economică, pe care omenirea le-ar avea de susținut după ce ar fi pusă față în față cu realitatea existenței acestor civilizații în interiorul planetei noastre, precum și cu adevărata structură a Pământului, care nu are nicio legătură cu teoria științifică modernă.”
Apoi ghidul său continuă să-i explice:
„Interiorul Pământului nu este deloc plin, așa cum spuneți voi, ci este chiar „rarefiat”, cu foarte multe cavități, peșteri și caverne despre care nu știți nimic. Unele dintre ele nu au corespondență cu suprafața, ci doar comunică între ele. Multe sunt însă legate prin canale sau alte căi de acces cu tărâmul vostru. Dintre acelea, voi cunoașteți doar câteva.”
Îmi aduc aminte de afirmațiile lui Otroc Veaceslav, numit și „înger rus”, care spunea că în interiorul Pământului există goluri foarte mari în care s-au retra dinozaurii, unde există verdeață și apă. La un moment dat, acești dinozauri vor ieși la suprafață pentru o scurtă vreme, ca să dea peste cap toate minciunile susținute de oamenii de știință.
Nu toate aceste cavități sunt locuite.
„Unele dintre ele sunt goale, chiar dacă suportă viața. Guvernele puternice din lumea voastră au descoperit câteva dintre ele, care sunt mai aproape de suprafață și au construit acolo baze militare, de fapt adevărate orașe, în care trăiesc mii de oameni. Ele sunt considerate ca fiind refugii în cazul unor mari calamități sau cataclisme de la suprafață și de aceea sunt secrete.”
Pe lângă aceste cavități naturale, guvernele au construit sute de baze subterane, la diverse adâncimi, săpând tuneluri și mașinării ce folosesc tehnologii de forare extrem de avansate. Se cunoaște despre existența a peste 1.400 de baze subterane secrete. Unele aparțin guvernelor, altele unor mari corporații.
Radu a mai aflat că:
„Există însă și unele comunități restrânse care fac o notă aparte. Sunt ființe nu neapărat umane, care au un alt mod de trai. Unele dintre ele nu provin de pe această planetă. Lumile lor sunt întunecate, pline de chin. Ele sunt izolate și au accesul blocat către cavitățile mari, unde societatea a evoluat mult.. Orașele și civilizațiile din interior nu sunt doar fizice.”
Așadar, în interiorul planetei există entități care nu sunt umane și nici binevoitoare, ci mai degrabă entități întunecate, care nu provin de pe această planetă. Și încă un amănunt, nu trăiesc în planul fizic. le-am putea numi ființe melefice, sau în limbajul comun entități demonice.
Au urmat apoi încă două călătorii spre centrul Pământului care au ieșit din planul fizic.
„În realitate, interiorul Pământului și mai ales zona din centrul său este „altceva” pentru că este în plan subtil.”
O călătorie a pormit dintr-o locație din SUA, iar a doua dintr-o locație din Argentina.
Legat de negocierile cu reprezentanții SUA și ai masoneriei mondiale, Cezar îi explică lui Radu așa:
„Există un întreg lanț de dependențe care au fost create de la început, implicând fonduri enorme, tehnologie ultra avansată și interese politice și de comandă, care sunt manipulate de forțele invizibile ale Organizației, ce pot să schimbe raportul influențelor dacă jocul nu este bine și inteligent făcut.”
„Forțele invizibile” sunt forțele demonice.
Cezar și Radu au coborât într-un oraș aflat aproape de centrul Pământului de unde în depărtarea se putea vedea intrare în Shambala. Au aflat de la ghidul ca îi însoțea următoarele:
„Suntem aici de mii de ani, chiar înainte de ceea ce voi cunoașteți ca fiind civilizația Maya. Înaintașii noștri sunt cei care au pus bazele civilizațiilor olmecă și toltecă de la suprafață. O parte a rămas acolo, alta a venit aici. Orașul nostru este însă foarte vechi și, în timp, el a evoluat spre centul planetei, unde suntem acum. Aici este inima care susține totul și aici este lumea foarte înaltă despre care unii dintre cei de la suprafață au auzit. Tu știi foarte bine despre ce este vorba, a mai spus bărbatul, întorcânduse spre Cezar. Noi am primit însărcunarea să vă arătăm această cale de acces. În viitor aceasta va avea o anumită importanță pentru omenire.”
Așadar, există o legătură între civilizațiile olmecă, toltecă și maya și locuitorii acestui oraș subteran din centrul planetei. Pe de altă parte știm că aceste civilizații de la suprafață se închinau unor zei foarte sângeroși, despre care în această călătorie nu se spune nimic. Întrebarea este, căror zei se închină locuitorii lumilor subpământene?
Deși lumea Shambalei este prezentată ca o lume foarte elevată, ea a fost mereu în legătură cu ocultismul satanic. Să fim foarte atenți la limbaj și să încercăm să descoperim în ce cheie trebuie descifrat.
În satanism, limbajul este inversat. Binele este rău, iar răul bine; întunericul este lumină, iar lumina întuneric; Lucifer este dumnezeul cel bun, iar Dumnezeul biblic este cel rău.
Pentru teosofi și new age-iști, anul 2025 este un an de cotitură. Alice Bailey aminteşte şi ea că illuminati au un plan de externalizare a Ierarhiei până în anul 2025. Ea mai precizează că illuminati vor schimba lumea din toate punctele de vedere, economic, religios, social, politic etc.
Anul 2025 devine unul obsesiv pentru ea, întrucât este amintit ca un an de referinţă pentru toate planurile făcute de forţele obscure care conduc lumea. Marea adunare a Ierarhiei, care se întruneşte în fiecare secol, va avea loc cel mai probabil în anul 2025, atunci când va fi stabilită prima etapă a externalizării Ierarhiei.[5]
Reapariţia planificată a Ierarhiei în 2025, a fost decisă la conclavul planetar din anul 1425. În anul 2025 va avea loc conclavul primilor 25 de ani ai acestui secol, condus de către Lordul Lumii şi consiliul Shambala.[6] Într-una din cărţile sale, A. Bailey aminteşte de Sanat Kumara, o fiinţă ce trăieşte în plan eteric ca regent sau domn al Pământului (adică Lucifer). Am impresia că numele Sanat este anagrama pentru SATAN.
Despre anul 2025 voi reveni cu un articol special.
Bibliografie
[1] Protos. Teodosie Paraschiv, Războiul împotriva lui Dumnezeu. Adevărul despre vaccinurile anti-COVID19 și scopurile ascunse ale campaniei de vaccinare la nivel mondial, 2023
[2] Protos. Teodosie Paraschiv, Civilizații străvechi pierdute. Un punct de vedere ortodox, Editura Meridiane, Iași, 2021.
[3] Richard Wurmbrand, Marx și Satan
[4] Radu Cinamar, În interiorul Pământului. Al doilea tunel, Editura Daksha, București, 2017
[5] Dezvăluirile uluitoare ale ocultistei Alice Ana Bailey despre planul illuminati 2025, https://www.youtube.com/watch?v=I50oOIa9iLw
[6] https://www.youtube.com/watch?v=5CBttDQOrcY

Jules Verne in cartea sa : ” O calatorie spre centrul pamantului ” amintea si el despre existenta dinozaurilor.
„În realitate, interiorul Pământului și mai ales zona din centrul său este „altceva” pentru că este în plan subtil.” Mama lui Slavocica spunea ca pamantul se sprijina pe stalpi, stalpii pe apa ( apa este un element foarte rezistent) si apa pe un burduf sau cimpoi.
Da, asa este. Slavocica descrie exact ce scrie in Sf. Scriptura. Exista un videoclip filmat pe fundul marii unde un submarin a fost respins de un lac subacvatic. Multe sunt tainele pe care stiinta ni le ascunde!
Daca te cobori in interiorul Pamantului ajungi in iad, dar iadul nu este in plan fizic, ci in plan eteric, adica in cealalta lume, cum spunem noi.
Dar in acel burduf sau cimpoi ce este ?
Cred Slavocica a incercat sa explice cum se manifesta acea apa. Ea nu este rigida, ci mai degraba ca o perna de apa.