Pentru Dareen, lupta cu demonii a continuat. Și nu a fost deloc o luptă ușoară.
„Șapte demoni plecaseră din mine, și nu peste multă vreme aveau să fie scoși și alții. Cei care rămăseseră, speriați că-și vor pierde ascunzătoarea în care se aciuiseră de atâția ani, erau foarte activi. Știau că șederea lor se apropie de sfârșit.
Scoaterea celorlalți demoni a fost o acțiune îndelungată, epuizantă, care trebuia făcută treptat în ședințe speciale. Domnul Neil postea și se ruga înaintea fiecărei ședințe. Știa că vine în contact cu veritabile forțe ale întunericului. De aceea postul și rugăciunea erau esențale.”
Următorul demon care a fost exorcizat a fost Chinuitorul. S-a manifestat la fel ca ceilalți. Își merita numele, căci a chinuit-o pe Dareen zi și noapte.
A fixat o nouă întâlnire cu pastorul Neil, însă demonul o îndemna să-l omoare. Mărturia ei este interesantă.
„În momentul în care am intrat în binesrică, duhul rău era complet înnebunit. Cu această ocazie am învățat ceva foarte important despre demoni. Ei nu-l puteau vedea pe domnul Neil până când nu-l vedea eu. Puteau vedea numai prin ochii mei. Faptul că depindeau de mine e o dovadă a limitării lor.”
Așadar, odată întrat în trupul unui om, demonul are contact cu exteriorul doar prin simțurile celui posedat.
„- Ucide! Ucide! Ucide! mi-a poruncit iar Chinuitorul.”
Nu și-a mai amintit ce s-a întâmplat decât din clipa în care demonul a fost scos. A fost nevoie de aproape o oră pentru a-l scoate.
„În timpul conflictului a ieșit la iveală faptul că unii îmi posedau corpul de cincisprezece ani, iar alții de și mai multă vreme.”
„Acostatorul era un alt duh rău. Domnul Neil mi-a explicat că intrase în corpul meu la vârsta de cincisprezece ani, când am devenit prostituată pe străzile Paddingtonului. Folosindu-mi corpul, a încercat să-i ispitească chiar și pe creștinii prezenți la exorcizare.”
Asta ne arată că patimile sunt strâns legate de câte un demon care pune stăpânire pe omul pătimaș, fără ca acesta să-și dea seama că este posedat.
„După un schimb de replici a plecat și el spre iad cu urlete puternice, împreună cu Ispititorul Nopții. Acesta din urmă este un demon foarte inteligent, având un nume pe măsura caracterului său.
Seducătorul, Corupătorul și Lesbianul au fost alte duhuri necurate scoase din mine și trimise în iad. Demonul lesbianismului a fost cel mai îndrăzneț. Domnul Neil mi-a spus că era uluitor în timpuldialogului. A vorbit cu o voce rafinată din înalta societate, o voce foarte diferită de a mea. În ciuda tuturor protestelor sale, demonul a fost nevoit să plece în iad, înainte de vreme.”
Satan nu dorea să renunțe la ea așa ușor și încerca din greu să oprească exorcizarea.
„Întoarce-te la magie!”, mi-a spus Lucifer. „Renunță la prostiile astea!”
N-aveam de gând să fac așa ceva. Demonul Vrăjitoriei fusese scos, și odată cu el m-a părăsit și puterea magiei. Nu mai aveam puteri supranaturale de la cel rău și mă bucuram de lucrul acesta. „Nu!” i-am spus diavolului.”
Nu a avut ce face și s-a dus la un sabat vrăjitoresc să le spună vrăjitoarelor că s-a lăsat de vrăjitorie.
„Ceea ce am făcut a fost o nebunie, pentru că răspunsul vrăjitoarelor la gestul meu a fost o bătaie zdravănă. Mai mult moartă decât vie, am fost târâtă într-o mașină și apoi abandonată într-un loc singuratic. Cu siguranță mă credeau moartă sau trăgând să mor. Dar cineva m-a găsit și m-a dus la spital. Patru zile am stat acolo, atât de rău fusesem bătută. A fost un miracol că am scăpat cu viață, și planurile lui Satan au fost din nou dejucate.”
„Trecuseră deja cinci luni de la începerea exorcizării. Mulți demoni fuseseră scoși din mine, dar încă nu eram complet liberă. Mă simțeam descurajată. Uneori temerile și chinurile erau insuportabile. Când voi fi complet eliberată? Cinci luni era o bună bucată de vreme. Când va fi scos din mine și ultimul demon? Când se va sfârși odată toată lupta asta?”
Ajunsese în pragul descurajării. Demonii rămași își băteau joc de ea, batjocorind-o și insultând-o în fel și chip. În această stare s-a internat la un spital de psihiatrie, dar acolo nimeni nu a crezut-o.
„Demoni! Nu vorbi prostii!” mi-a spus doctorul. „Nu există astfel de lucruri. Totul e doar în mintea ta. Ai nevoie de tratament și te vei face bine.”
„Vezi”, îmi spunea Satan, „ești nebună. Niciodată n-ai să mai ieși de aici. Și chiar dacă ești , tot nebună ai fi!”
Pănâ la urmă medicii și-au dat seama că nu este ca ceilalți bolnavi și spre marea ei surpriză i s-a permis ieșirea din spital pe perioada sfârșitului de săptămână. La contactat pe pastorul Neil și a insistat să fie ajutată și să scoată restul demonilor care o mai stăpâneau. În noaptea aceea ultimul demon i-a părăsit corpul.
Fusese o bătălie lungă și grea cu puterile întunericului. Șaisprezece demoni au fost scoși din ea. Numele ultimului era Demența. Acțiunea lui? Distrugerea creierului.
Aceea a fost o noapte remarcabilă. Trecuseră șapte luni de la prima întâlnire cu domnul Neil.
„A meritat să aștept atât. Domnul Neil și cu mine știam că totul se sfârșise. Iisus îmi dăduse eliberarea deplină. După ce m-am rugat, am plecat de la biserică. Eram liberă.”
Așa se încheie lupta cu demonii pe care a îndurat-o Dareen până ce a fost exorcizată complet. A fost nevoie de șapte luni de luptă și răbdare pentru a înfrunge pe cei șaisprezece demoni ce o posedau și pe Lucifer.
În încheiere, reținem faptul că activitatea demonică în lume este foarte intensă și că posedarea demonică este foarte reală și cunoaște o creștere alarmantă în zilele noastre.
Chiar dacă majoritatea demonizaților nu se manifestă, în chip văzut, ca în cazut celor amintiți în Noul Testament, totuși numărul lor este din ce în ce mai mare. Înțelegem din mărturisirea lui Dareen că cei cuprinși de patimi și nespovediți sunt în chip ascuns posedați de demoni. Dependența de alcool, de tutun, de droguri, de medicamente, și orice alt fel de dependență, sunt semne ale unei posedări demonice, mai mult sau mai puțin subtilă.
Așa cum aflăm din Evanghelie, mulți bolnavi suferă datorită posedării unor duhuri necurate.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
