Astăzi o să vă prezint câteva informații despre vitamina B17. Am aflat despre ea prin anul 1998, dintr-o prezentarea a lui Eduard Griffin. Cum eram pasionat de tehnicile terapeutice, nu puteam să trec cu vederea această informație.
Este un fapt demonstrat: vitamina B17 distruge repede celulele canceroase. Eduard Griffin oferă mai multe informaÅ£ii despre vindecarea bolnavilor de cancer graÅ£ie B17, precum ÅŸi explicaÅ£iile ÅŸtiinÅ£ifice ale acÅ£iunilor sale ÅŸi ridică întrebarea: „De ce medicina convenÅ£ională nu recurge la aceasta pe scară largă împotriva bolii înÅŸelătoare?â€.
Griffin susţine că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convenţională nu din raţiuni de ordin ştiinţific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare şi tratamente ale cancerului, alte miliarde sunt cheltuite pe producţia armatei de substanţe chimice destinate să lupte împotriva bolii. Astfel, ascunderea vitaminei B17 este de ordin economic pentru o industrie farmaceutică dominantă în lumea noastră.
Vitamina B17, care ucide cancerul, este conţinută în special în sâmburii de caise. Aceştia au fost declaraţi oficial medicament împotriva tuturor tipurilor de cancer încă acum 35 de ani. După cel de-al Doilea Război Mondial, dr. Max Gerson şi-a tratat cu succes pacienţii cu acest remediu şi l-a inclus în metoda sa de combatere a cancerului.
Amigdalina se găseşte în sâmburii de caise, migdale, vişine, piersici, prune şi mere, precum şi în seminţele de mere, sorg, mei, seminţe de in, linte, unele soiuri de fasole şi struguri. De asemenea, în unele plante şi multe alte produse pe care omul modern nu le utilizează în mod curent în alimentaţie. Modul actual de viaţă ne face să consumăm produse din făină rafinată, mult zahăr, ulei de gătit şi alte produse industriale şi procesate, în timp ce alimentele organice naturale au fost mult timp absente din meniul nostru. Bunicii noştri au mâncat alimente naturale nerafinate, iar cancerul pe vremea lor era un eveniment rar. Ei consumau fructe uscate, pâine din făină brută şi chiar pâine din mei. Astfel, ei aveau acces, fără să ştie, la vitaminele necesare pentru o viaţă sănătoasă, ferită de boli, inclusiv amigdalina (B17).
Vitamina B17 a fost interzisă pentru tratamentul cancerului acum 35 de ani, chiar dacă numeroşi savanţi susţineau că, dacă o persoană ar consuma zilnic această vitamină, ea nu ar dezvolta cancer, susţine autorul volumului menţionat. Potrivit acestuia, giganţii farmaceutici, precum şi Ministerul Sănătăţii al SUA au exercitat presiuni uriaşe asupra Direcţiei de control pentru calitatea alimentelor şi medicamentelor, care a declarat drept ilegală comercializarea vitaminei B17, împreună cu informaţiile ataşate despre efectele sale terapeutice împotriva cancerului, precum şi vânzarea unor categorii de fructe proaspete şi sâmburi de caise. Tactica mai includea răspândirea de zvonuri că sâmburii de caise şi de migdale conţin cianură şi că aceasta i-ar putea otrăvi pe cei care le mănâncă. Dar adevărul este că nimeni nu s-a otrăvit din această cauză până în zilele noastre, chiar dacă a consumat în cantităţi mari sâmburi de caise sau migdale, scrie Edward Griffin în volumul său.
Amigdalina (vitamina B17), un leac pentru cancer, blocat de magnaţii din industria farmaceutică
Cancerul şi-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conţin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariţia bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienţilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-şi vândă produsele, continuă să nege calităţile vindecătoare ale amigdalinei.
Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de uÅŸor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, „crunta†boală, pe care nimeni ÅŸi nimic nu reuÅŸeÅŸte să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât „o boală a deficienÅ£eiâ€, ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). DeÅŸi o asemenea descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieÅ£i anual, realizatorii filmului susÅ£in că asociaÅ£iile medicale ÅŸi companiile farmaceutice Å£in secret acest lucru ÅŸi resping cu orice preÅ£ promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul.
Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum şi mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.
Companiile farmaceutice au blocat „elixirulâ€
InstituÅ£iile medicale ÅŸi farmaceutice au numit filmul drept o fraudă ÅŸi o ÅŸarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul „elixirâ€, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanÅ£ilor, s-au confiscat filme ÅŸi cărÅ£i ce promovau noul leac ÅŸi chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestaÅ£ii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deÅŸi în multe locuri este considerată o metodă neconvenÅ£ională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din ţări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau ElveÅ£ia.
Descoperire veche de 5000 de ani
Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puţin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă,
fiind folosită de către egipteni şi de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menţinerea sănătăţii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci şi romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni îşi prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conţin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinaţie a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă şi una de acid cianhidric, iar în reţetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită şi în scop terapeutic, nu doar profilactic.
Cum poate ajuta vitamina B17
Potrivit medicilor, carenţa de vitamină B17 poate cauza depresie şi insomnie, anorexie, oboseală şi uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicaţii. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulţi şi între 1 şi 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer. În natură, vitamina B17 se găseşte în sâmburii de caise, cireşe, migdale, piersici, prune, în seminţele merelor, perelor şi gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarţa de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireş, vişin sau piersic. Sâmburii de caise conţin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul şi cafeaua, reduc foarte mult acţiunile amigdalinei în organism.
Sursa: Agerpres / libertatea.ro
De asemenea, pentru tratarea cancerului se mai poate folosi rădăcina de păpădie care este un citostatic natural, fără efecte adverse. Rărăcina de păpădie poate fi folosită sub formă de pulbere pusă sub limbă, sau pusă în apă pentru câteva ore, iar după aceea se bea apa. Sau sub formă de ceai.
Foarte interesante informatiile, mai cu seama ca am fi tentati sa consumam mai mult de 8-9 samburi pe zi si atunci devin toxici.
Off topic : Am o nelamurire referitor la un citat al Sf. Isaac Sirul : „Mare este darul ispitelorâ€, cum zice Sf. Isaac. Și mintea „trebuie să primească căderile cu bucurie ÅŸi ca pe niÅŸte lucruri cuvenite nouăâ€, căci numai aÅŸa aflăm adevărata înÅ£elepÅ£ire. Cel care fuge de necazuri ÅŸi se plânge de ispite nu este un om duhovnicesc. Cum ar trebui sa inteleg aceasta, Parinte ? Eu nu ma pot bucura de caderi, pe mine ma intristeaza foarte tare. Pe de alta parte dorirea de ispite nu intra in contradictie cu cererea din Rugaciunea Domneasca : Si nu ne duce pe noi in ispite ?
Legat de ispite. Aici cuvantul ispite trebuie înÈ›eles ca „încercareâ€. Vrând nevrând toÈ›i trecem prin încercări, însă felul cum răspundem la ele diferă de la om la om È™i chiar de la un moment la altul.
Cum interpretăm: mintea „trebuie să primească căderile cu bucurie şi ca pe nişte lucruri cuvenite nouă�
Iată cum. Ca oameni, suntem supuÈ™i „căderilor†și „încercărilor†„inpitelorâ€, iar în asemenea momente, È™i după ele, se cuvine să ne păstrăm pace sufletului. Să nu ne tulburăm. ÃŽn aceste „încercări†ne testăm nivelul duhovnicesc. La început ne plângem de ele È™i nu le înÈ›elegem rostul È™i ne frământăm de ce È™i cum, însă pe măsură ce omul creÈ™te duhovniceÈ™te, învață să se detaÈ™eze de ele, învață să-È™i păstreze liniÈ™tea, fără tulburarea întrebărilor.
Iarna È™tii că există riscul să aluneci È™i să cazi, oricât de mult te păzeÈ™ti, se mai întâmplă – rar, da se întâmplă – să cazi. Nu faci din asta o dramă. Și nici nu-È›i doreÈ™ti să cazi. Ai căzut, te doare, dar nu rămâi acolo jos, ci te ridici, te scuturi È™i mergi mai departe.
„Dumnezeu nu este ispitit de rău È™i nu ispiteÈ™te pe nimeniâ€, Sf. Sf. Ap. Iacov.
Nimeni nu se bucură de căderi și nici nu trebuie să ni le dorim. Pentru că ne confruntăm cu ele fără să le căutăm. Chemarea este pentru grija la starea noastră lăuntrică în astfel de momente. Dacă ești ispitit, sau încercat, nu te tulbura. Dacă ai căzut, ridică-te și nu te tulbura. Și dacă ai căzut din nou, ridică-te din nou și nu te tulbura.
AÈ™adar, ne rugăm: „și nu ne duce pe noi în ispităâ€, adică nu ne lăsa pradă încercărilor È™i căderilor. Pentru că Dumnezeu nu ispiteÈ™te pe nimeni, ci fiecare este ispitit de poftele care-l stăpânesc.
Multumesc foarte mult, Parinte.