Vitamina B17 C20H27NO11 Greutate moleculară 457.432 g/mol. Amigdalina se găsește în migdale. Glicozidă amară din familia Rosaceae, care se găsește în special în sâmburii de cireșe, piersici și caise. Amigdalina este prezentă în uleiul de migdale amare presat la rece din sursele menționate mai sus, înainte de hidroliza enzimatică și distilarea cu abur pentru uz alimentar. Amigdalina, C20H27NO11, este o glicozidă izolată inițial din semințele arborelui Prunus dulcis, cunoscut și sub numele de migdale amare, de către Pierre-Jean Robiquet și A. F. Boutron-Charlard în 1803 și ulterior investigată de Liebig și Wohler în 1830 și alții. Mai multe alte specii înrudite din genul Prunus, inclusiv caisul (Prunus armeniaca) și cireșul negru (Prunus serotina), conțin, de asemenea, amigdalină. A fost promovată ca leac pentru cancer de către Ernst T. Krebs sub denumirea de vitamina B17.
Astăzi o să vă prezint câteva informații despre vitamina B17. Am aflat despre ea prin anul 1998, dintr-o prezentarea a lui Eduard Griffin. Cum eram pasionat de tehnicile terapeutice, nu puteam să trec cu vederea această informație.
Este un fapt demonstrat: vitamina B17 distruge repede celulele canceroase. Eduard Griffin oferă mai multe informații despre vindecarea bolnavilor de cancer grație B17, precum și explicațiile științifice ale acțiunilor sale și ridică întrebarea: „De ce medicina convențională nu recurge la aceasta pe scară largă împotriva bolii înșelătoare?”.
Griffin susține că vitamina B17 nu este utilizată în medicina convențională nu din rațiuni de ordin științific, ci din cauza politicii elitei mondiale în domeniul oncologic. Miliarde de dolari sunt cheltuite anual pe cercetare și tratamente ale cancerului, alte miliarde sunt cheltuite pe producția armatei de substanțe chimice destinate să lupte împotriva bolii. Astfel, ascunderea vitaminei B17 este de ordin economic pentru o industrie farmaceutică dominantă în lumea noastră.
Vitamina B17, care ucide cancerul, este conținută în special în sâmburii de caise. Aceștia au fost declarați oficial medicament împotriva tuturor tipurilor de cancer încă acum 35 de ani. După cel de-al Doilea Război Mondial, dr. Max Gerson și-a tratat cu succes pacienții cu acest remediu și l-a inclus în metoda sa de combatere a cancerului.
Amigdalina se găsește în sâmburii de caise, migdale, vișine, piersici, prune și mere, precum și în semințele de mere, sorg, mei, semințe de in, linte, unele soiuri de fasole și struguri. De asemenea, în unele plante și multe alte produse pe care omul modern nu le utilizează în mod curent în alimentație. Modul actual de viață ne face să consumăm produse din făină rafinată, mult zahăr, ulei de gătit și alte produse industriale și procesate, în timp ce alimentele organice naturale au fost mult timp absente din meniul nostru. Bunicii noștri au mâncat alimente naturale nerafinate, iar cancerul pe vremea lor era un eveniment rar. Ei consumau fructe uscate, pâine din făină brută și chiar pâine din mei. Astfel, ei aveau acces, fără să știe, la vitaminele necesare pentru o viață sănătoasă, ferită de boli, inclusiv amigdalina (B17).
Vitamina B17 a fost interzisă pentru tratamentul cancerului acum 35 de ani, chiar dacă numeroși savanți susțineau că, dacă o persoană ar consuma zilnic această vitamină, ea nu ar dezvolta cancer, susține autorul volumului menționat. Potrivit acestuia, giganții farmaceutici, precum și Ministerul Sănătății al SUA au exercitat presiuni uriașe asupra Direcției de control pentru calitatea alimentelor și medicamentelor, care a declarat drept ilegală comercializarea vitaminei B17, împreună cu informațiile atașate despre efectele sale terapeutice împotriva cancerului, precum și vânzarea unor categorii de fructe proaspete și sâmburi de caise. Tactica mai includea răspândirea de zvonuri că sâmburii de caise și de migdale conțin cianură și că aceasta i-ar putea otrăvi pe cei care le mănâncă. Dar adevărul este că nimeni nu s-a otrăvit din această cauză până în zilele noastre, chiar dacă a consumat în cantități mari sâmburi de caise sau migdale, scrie Edward Griffin în volumul său.
Amigdalina (vitamina B17), un leac pentru cancer, blocat de magnații din industria farmaceutică
Cancerul și-ar putea găsi leacul în consumarea unor alimente care conțin amigdalină. Vitamina B17 nu doar că previne apariția bolii, ci chiar ajută la tratarea pacienților suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutică, direct interesată să-și vândă produsele, continuă să nege calitățile vindecătoare ale amigdalinei.
Un documentar realizat în urmă cu aproape 40 de ani prezintă o ipoteză uluitoare, potrivit căreia cancerul ar putea fi tratat extrem de ușor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvăluirilor prezentate în material, „crunta” boală, pe care nimeni și nimic nu reușește să o combată de zeci de ani, nu ar reprezenta decât „o boală a deficienței”, ce apare la persoanele al căror organism suferă de o lipsă a amigdalinei (vitamina B17). Deși o asemenea descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieți anual, realizatorii filmului susțin că asociațiile medicale și companiile farmaceutice țin secret acest lucru și resping cu orice preț promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul.
Pentru a dovedi această ipoteză, documentarul realizat de către americanul G. Edward Griffin, în 1974, prezintă mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat după ce au urmat un tratament cu amigdalină, precum și mărturii ale unor medici care au folosit această metodă pentru tratarea bolnavilor.
Companiile farmaceutice au blocat „elixirul”
Instituțiile medicale și farmaceutice au numit filmul drept o fraudă și o șarlatanie, dar, în ciuda acestui fapt, medicii au continuat să utilizeze noul „elixir”, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curanților, s-au confiscat filme și cărți ce promovau noul leac și chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestații publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de tratament a fost astfel abandonat de către majoritatea medicilor. Cu toate acestea, deși în multe locuri este considerată o metodă neconvențională, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibilă în prezent în clinici din țări precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elveția.
Descoperire veche de 5000 de ani
Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalină (vitamina B17), fiind asemănător, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamia C), sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamină mai puțin cunoscută la ora actuală, însă ea a fost descoperită cu mai bine de 5000 de ani în urmă,
fiind folosită de către egipteni și de către locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalină deoarece era extrasă din migdalele amare. Elixirurile făcute pe baza amigdalinei erau consumate în special pentru menținerea sănătății, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosită ulterior de greci și romani în scopuri terapeutice, iar în zilele noastre, unele triburi de indieni își prepară diverse băuturi din sâmburi de fructe care conțin amigdalină. Ca structură chimică, vitamina B17 este o combinație a două molecule de glucoză, una de benzaldehidă și una de acid cianhidric, iar în rețetele medicale amigdalina e cunoscută sub numele de nitrilozidă. Vitamina poate fi folosită și în scop terapeutic, nu doar profilactic.
Cum poate ajuta vitamina B17
Potrivit medicilor, carența de vitamină B17 poate cauza depresie și insomnie, anorexie, oboseală și uscarea pielii. De asemenea, excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicații. Astfel, se recomandă folosirea acesteia în doze optime, de 50-100 de mg pe zi în cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulți și între 1 și 2 grame zilnic în cazul bolnavilor de cancer. În natură, vitamina B17 se găsește în sâmburii de caise, cireșe, migdale, piersici, prune, în semințele merelor, perelor și gutuilor, în legume precum mazărea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapă sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi găsită în stare naturală în cereale, în scoarța de mălin sau în frunze de gutui, prun, cais, cireș, vișin sau piersic. Sâmburii de caise conțin cea mai mare cantitate de amigdalină. Doza recomandată este de doar 8-9 sâmburi pe zi, deoarece, în cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de altă parte, consumul de antibiotice, alcoolul și cafeaua, reduc foarte mult acțiunile amigdalinei în organism.
Sursa: Agerpres / libertatea.ro
De asemenea, pentru tratarea cancerului se mai poate folosi rădăcina de păpădie care este un citostatic natural, fără efecte adverse. Rărăcina de păpădie poate fi folosită sub formă de pulbere pusă sub limbă, sau pusă în apă pentru câteva ore, iar după aceea se bea apa. Sau sub formă de ceai.
Foarte interesante informatiile, mai cu seama ca am fi tentati sa consumam mai mult de 8-9 samburi pe zi si atunci devin toxici.
Off topic : Am o nelamurire referitor la un citat al Sf. Isaac Sirul : „Mare este darul ispitelorâ€, cum zice Sf. Isaac. Și mintea „trebuie să primească căderile cu bucurie ÅŸi ca pe niÅŸte lucruri cuvenite nouăâ€, căci numai aÅŸa aflăm adevărata înÅ£elepÅ£ire. Cel care fuge de necazuri ÅŸi se plânge de ispite nu este un om duhovnicesc. Cum ar trebui sa inteleg aceasta, Parinte ? Eu nu ma pot bucura de caderi, pe mine ma intristeaza foarte tare. Pe de alta parte dorirea de ispite nu intra in contradictie cu cererea din Rugaciunea Domneasca : Si nu ne duce pe noi in ispite ?
Legat de ispite. Aici cuvantul ispite trebuie înÈ›eles ca „încercareâ€. Vrând nevrând toÈ›i trecem prin încercări, însă felul cum răspundem la ele diferă de la om la om È™i chiar de la un moment la altul.
Cum interpretăm: mintea „trebuie să primească căderile cu bucurie şi ca pe nişte lucruri cuvenite nouă�
Iată cum. Ca oameni, suntem supuÈ™i „căderilor†și „încercărilor†„inpitelorâ€, iar în asemenea momente, È™i după ele, se cuvine să ne păstrăm pace sufletului. Să nu ne tulburăm. ÃŽn aceste „încercări†ne testăm nivelul duhovnicesc. La început ne plângem de ele È™i nu le înÈ›elegem rostul È™i ne frământăm de ce È™i cum, însă pe măsură ce omul creÈ™te duhovniceÈ™te, învață să se detaÈ™eze de ele, învață să-È™i păstreze liniÈ™tea, fără tulburarea întrebărilor.
Iarna È™tii că există riscul să aluneci È™i să cazi, oricât de mult te păzeÈ™ti, se mai întâmplă – rar, da se întâmplă – să cazi. Nu faci din asta o dramă. Și nici nu-È›i doreÈ™ti să cazi. Ai căzut, te doare, dar nu rămâi acolo jos, ci te ridici, te scuturi È™i mergi mai departe.
„Dumnezeu nu este ispitit de rău È™i nu ispiteÈ™te pe nimeniâ€, Sf. Sf. Ap. Iacov.
Nimeni nu se bucură de căderi și nici nu trebuie să ni le dorim. Pentru că ne confruntăm cu ele fără să le căutăm. Chemarea este pentru grija la starea noastră lăuntrică în astfel de momente. Dacă ești ispitit, sau încercat, nu te tulbura. Dacă ai căzut, ridică-te și nu te tulbura. Și dacă ai căzut din nou, ridică-te din nou și nu te tulbura.
AÈ™adar, ne rugăm: „și nu ne duce pe noi în ispităâ€, adică nu ne lăsa pradă încercărilor È™i căderilor. Pentru că Dumnezeu nu ispiteÈ™te pe nimeni, ci fiecare este ispitit de poftele care-l stăpânesc.
Multumesc foarte mult, Parinte.