A Sf. Cuv. Ioan Scărarul
Vindecarea unui copil lunatic (Marcu 9, 17-32)
Tema: despre credință, post și rugăciune
Prin cuvintele Sfintei Evanghelii Domnul nostru Iisus Hristos ni se adresează și nouă. De asemenea, ne amintim că fiecare săptămână are trece din acest post este câte o treaptă în urcușul nostru duhovnicesc.
În prima duminică ni s-a pus înainte credința ca mărturisire, apoi în a doua duminică ni s-a pus înainte credința ca încredere, iar în a treia luarea crucii și urmarea lui Hristos.
Astăzi, de asemenea, ni se pune în față tot credința.
„De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede.”
Aceste cuvinte ne sunt adresate și nouă. Și trebuie să reținem aceste cuvinte. Suntem chemeți să ne întărim credința. Domnul a spus așa:
„Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea.” (Marcu 11, 24)
„oricine… va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice.” (Marcu 11, 23)
„Şi toate câte veţi cere, rugându-vă cu credinţă, veţi primi.” (Matei 21, 22)
Când cerem de la Dumnezeu ceva să credem că am și primit ceea ce cerem. Să cerem, întâi de toate, mântuirea sufletului nostru. Apoi, să cerem pace și liniște sufletească.
Când ucenicii au întrebat: De ce nu am putut scoate acest demon, Domnul le spune: „Pentru puțina voastră credință”.
Dar pe lângă credință, avem nevoie și de rugăciune și post, în războiul duhovniceasc cu duhurile cele rele.
Prin credință putem să modelăm viața noastră, pentru că ce semănăm aceea vom culege.
Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc. Rolul lui este să ne întărească duhovnicește și să ne ajute să păstrăm sănătatea sufletească și trupească. post înseamnă să postim cu toate simțurile noastre. A posti nu înseamnă a schimba o mâncare cu alta, ci să mâncăm mai puțin, sau chiar deloc. Important este să dobândim cumpătarea.
Suntem îndemnați să ne rugăm. Dar nu Dumnezeu are nevoie de rugăciunea noastră, ci noi. Când te rogi, stai cu fața la Dumnezeu. Să conștientizăm că suntem mereu în prezența lui Dumnezeu și să împlinim poruncile care ne-au fost lăsate. Poruncile sunt cele care jalonează calea care duce către Împărăția cerurilor.
Cum trebuie să fie rugăciunea? În primul rând, să fie simplă și din toată inima. Și toate să le facem cu smerenie.
Străduiți-vă să veniți la biserică în duminici și sărbători. Și aici să ne rugăm împreună pentru familia noastră, pentru satul nostru, pentru țara noastră și pentru toată lumea.
Nu vă temeți de nimic. Aveți grijă să nu vă vindeți sufletul pentru lucrurile cele materiale.
