ora 09.18
Am început a doua zi de post numai cu apă. Greutatea este de 96,0 kg. Mă simt excelent! Până la această oră am băut 1 litru de apă.
Public aceste însemnări atât pentru mine, cât și pentru cei care doresc să deprindă practica postului numai cu apă. Dacă nu ai mai ținut un post numai cu apă mai mult de 3-4 zile nu ai de unde să știi cum te vei simți și nici cum să interpretezi stările prin care treci. Cel mai bine este să postești sub observația unui medic, dar nu totdeauna este posibil așa ceva. Postul nu este rău, dimpotrivă este foarte bun pentru trup și suflet, însă se începe cu pregătire și se încheie cu o perioadă de revenire din post. Atât pregătirea de post cât și revenirea din post sunt foarte importante. Organismul trebuie pregătit din timp pentru un post mai lung și tot așa trebuie pregătit pentru revenirea din post la regimul normal de alimentație. Dar prin revenirea din post nu înțeleg revenirea la aceleași obiceiuri alimentare, ci la un regim de alimentație îmbunătățit. Asta poate însemna să mănânci mai puțin și mai rar, apoi să mănânci mai sănătos, adică mai multe fructe și legume și mai puține alimente de origine animală. De asemenea se poate lua în calcul și 2 zile pe săptămână de post numai cu apă, de pildă miercuri și vineri.
Important este să schimbi vechile obiceiuri cu altele noi mai sănătoase. Postul, indiferent din ce motive ar fi ținut, are efecte pozitive atât asupra trupului cât și a sufletului. Chiar dacă ceea ce te motivează la început pentru a ține post este sănătatea trupului, efectele acestuia se vor răsfrânge și asupra sufletului și a minții. Dacă omul este trup și suflet, atunci el trebuie privit așa mereu.
În Adam trupul era în perfectă armonie cu sufletul și această armonie trebuie să o căutăm și noi. Din copilărie mă tot gândesc la ce este omul. Ce este trupul și ce este sufletul? Și care este legătura dintre ele? Am observa că în literatura noastră de spiritualitate se folosește de multe ori o exprimare dualistă, ca și cum ar exista o luptă între trup și suflet. Este o luptă între trup și suflet? Unii zic că da. Este un mod de exprimare. Depinde cât de profund privim lucrurile.
Eu înțeleg „lupta” dintre trup și suflet ca cea dintre foc și apă. Sunt două elemente contrarii. Tot așa este înțeleasă relația dintre trup și suflet. Dar în realitate lupta se dă la alt nivel, nu este între foc și apă, cum nu este nici între trup și suflet. Lupta se dă la nivelul minții, al liberului arbitru. Dacă pui gaz pe foc, se va înteți și va elimina apa, dacă nu mai alimentezi focul, el se va stinge. Tu alegi pe cine alimentezi, trupul sau sufletul. Și pe care alegi să-l alimentezi acela se va întări. Și trupul și sufletul ascultă de alegerea ta!
Postul „subțiază” trupul, cum spun Sf. Părinți, și dă mai multă libertate de mișcare sufletului. Bolile și suferințele își au rădăcinile în suflet și minte. Bolile și suferințele sunt vizibile, pe când radăcinile lor din suflet și minte, nu sunt vizibile. Însă atunci când te precupi de tratarea bolilor și a suferințelor, de fapt elimini rădăcinile din suflet și minte.
În concluzie, postul curăță nu numai trupul, ci și sufletul și mintea. Acesta este un prim pas la calea creșterii duhovnicești. Dar dacă vrei să mergi mai departe, atunci va trebui să treci la cultivarea terenului, pe care l-ai desțelenit și curățit, prin rugăciune.
Desțelenim sufletul și mintea prin iertare, mulțumire și recunoștință, apoi le cultivăm prin rugăciune.
Baza vieții duhovnicești este iertarea. Fără iertare nu există vindecare. Nu poți vindeca trupul deplin până ce nu ierți deplin. Iartă pe toți și pe toate și pentru toate și apoi iartă-te și pe tine. Că de multe ori așteptăm să fim iertați de oameni și de Dumnezeu, dar nu reușim să ne iertăm pe noi înșine. Fără iertare nu există pace și liniște în suflet și minte. Iar în lipsa acestora rugăciunea este împrăștiată, fără putere.
Ce este iubirea la care aspirăm? A defini iubirea înseamnă să încerci să definești pe Dumnezeu, Care este iubire.
Cum poate ajunge omul la iubire? Dacă nu ai cunoscut iubirea, nu vei putea iubi. Așadar, începi să iubești abia când începi să simți iubirea lui Dumnezeu pentru tine și întreaga făptură. Iubirea curge, este ca apa. Vine de la Dumnezeu și curge mai departe. Atunci de ce nu poate omul iubi? Pentru că i-a întors spatele lui Dumnezeu. „Cine mă iubește, păzește poruncile Mele”, zice Domnul. Împlinind poruncile Lui ne întoarcem către Domnul și abia atunci începem să simțim iubirea Lui. Dumnezeu stă ascuns în poruncile Sale.
Iubirea înseammnă curgere, dăruire. Primești de la Dumnezeu și lași să curgă mai departe.
Dar care este rolul inimii în acest proces? Inima este centru ființei noastre. Inima este cea care comunică cu Dumnezeu. Acolo este Dumnezeu, în inima noastră. Acolo este împărăția lui Dumnezeu, în inima noastră. Inima este poarta prin care ajungem la Dumnezeu. Este o metaforă, pentru că ne exprimăm în timp și spațiu, pe când în Dumnezeu există doar veșnicia.
Despătimirea, adică eliberarea de patimi înseamnă dezlegarea inimii de orice iluzie, sau ceea ce noi numim materie, fie lucruri, fie persoane. Lipirea inimii de lucruri sau de persoane înseamnă eros (dorire), nu agapi (dăruire). Orice dorire (eros) înseamnă pătimire. Eliberarea de patimi înseamnă eliberarea de orice dorire.
Lepădarea de sine, nu înseamnă anularea sinelui, sau renunțarea la liberul arbitru, ci lepădarea de orice doruri, sau dorințe, numite și pofte. Lepădarea de sine înseamnă eliberare și liniștire. De aceea, în această stare poți alege ușor să urmezi Domnului. „De voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” Asta înseamnă să aliniem voința noastră cu voința lui Dumnezeu. Nu este anularea voinței noastre, ci alinierea voinței noastre cu voința lui Dumnezeu. O putem alinia pentru că nu mai avem doriri contrarii.
Luarea crucii înseamnă asumarea vieții așa cum este, cu bune și cu rele. Adică conștientizarea faptului că nu putem schimba nimic din ce este în exteriorul nostru, ci doar pe noi înșine. Luarea crucii înseamnă să privești spre tine, nu spre exterior. Luarea crucii înseamnă să renunți la a încerca să schimbi ceva din exteriorul tău. Schimbă-te pe tine, și vei schimba lumea! Cum?
Pocăință înseamnă schimbarea minții, a felului de a gândi. Schimbă gândurile și-ți vei schimba percepția asupra realității, iar schimbarea percepției schimbă experiența vieții.
Dacă nu-ți asumi postul, atunci acesta poate părea greu, dar dacă ți-l asumi, atunci el devine ceva firesc și ușor. Totul pornește de la gânduri.
Așadar, postul este un mijloc și nu un scop în sine. Postul este un mijloc de curățire trupească și sufletească și crează mediu necesar vieții duhovnicești.
ora 11.41
Am vrut să fac o pauză pentru o plimbare, dar plouă. Temperatura este de 16 grade Celsius. Am băut până la această oră 1,5 litri de apă. Acum voi continua cu un pic de lectură.
ora 19.39
În această după amiază m-am plimbat din două în două ore câte 30 minute, iar acum voi ieși din nou la o plimbare. În rest am vizionat câteva materiale documentare și am lucrat la pregătirea câtorva predici pentru publicarea pe blog. Tensiunea este 127/79, iar pulsul 78. Am băut până la această oră 3 litri de apă. Mă simt excelent! Temperatura afară este de 19 grade Celsius.
ora 21.11
Pe la ora 20.40 m-am întors de la o plimbare de 35 de minute. S-a răcorit și cerul este senin. Am continuat până acum cu pregătirea unei predici pentru publicare. Cred că le voi publica mâine pe blog. În continuare voi citi un pic apoi voi încheia ziua cu rugăciune. Mă simt excelent!
ora 22.25
Închei ziua 2 de post numai cu apă. Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Voi reveni mâine cu noutăți.
„Baza vieții duhovnicești este iertarea. Fără iertare nu există vindecare. Nu poți vindeca trupul deplin până ce nu ierți deplin. ” Nu numai trupul, ci si sufletul se vindeca prin iertare si iubire. Cand sunt foarte raniti sufleteste, oamenii nu pot ierta, dar daca s-ar intoarce spre Dumnezeu si ar spune : ” Doamne, eu cu puterea mea, nu pot sa iert, ajuta-ma Tu cu puterea Ta sa iert ! ,atunci Domnul i-ar ajuta si ar primi pacea sufletului. Si da, nu trebuie uitata iertarea proprie, care adesea se uita, si aici tot asa trebuie cerut ajutorul Domnului, pentru ca asa e, precum a spus El : „Fara Mine nimic nu puteti face .”
„Ce este iubirea la care aspirăm? A defini iubirea înseamnă să încerci să definești pe Dumnezeu, Care este iubire.” Oamenii aspira, cauta si asteapta iubirea oamenilor, in loc sa caute iubirea lui Dumnezeu, sa fie iubiti si placuti de El. Ceea ce conteaza, este nu sa fii iubit de oameni, ci tu sa-i iubesti, inima ta sa nu se raceasca, sa se impietreasca. Si ca paranteza , trebuie spus ca lumea asta ne-ar iubi, daca am fi din ea, dar daca Dumnezeu te-a ales si vrea sa te mantuiasca, lumea nu te va iubi.
Si ca sa incerc o definire a iubirii ma opresc la cuvintele Sfantului Staret Iosif Vatopedinul :” Iubirea este radacina, ipostasul fiintial al existentei personalitatii umane. Altfel spus: daca Dumnezeu este Iubire, si omul este Iubire, pentru ca omul este o copie a PROTOTIPULUI.”
„Asta înseamnă să aliniem voința noastră cu voința lui Dumnezeu. Nu este anularea voinței noastre, ci alinierea voinței noastre cu voința lui Dumnezeu. O putem alinia pentru că nu mai avem doriri contrarii.” Nu este usor sa renuntam la dorurile si doririle contrarii, dar tot Domnului trebuie sa-i cerem ajutorul : „Doamne, fie voia Ta in mine, fie puterea Ta in mine, care biruieste toate si infricoseaza toate ! Binecuvantat si Sfant este Dumnezeu in toate lucrurile Sale ! „
Sigur, toate cele bune le putem implini doar cu ajutorul lui Dumnezeu.