CAPITOLUL 1
Putem să ne încredem că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat?
Inspirația verbală a Scripturii
Biblia declară că textul Scripturii este inspirat de Dumnezeu ca revelație a Sa către om. „Iarba se usucă și floarea se veștejește, dar cuvântul Domnului nostru rămâne în veac!” (Is. 40, 8).
Cu toate acestea, este ceva obișnuit astăzi să găsim teologi liberali, pastori și media seculară care resping complet inspirația verbală a Scripturii. Din nefericire, chiar și unii teologi ortodocși au dubii privind inspirația verbală a Scripturii, ca să nu spun că resping, fără argumente serioase, acest tip de inspirație, lăsându‑se influențați de critica negativă. Aceia care resping inspirația verbală sugerează că ar putea exista unele inexactități în cuvintele transmise de‑a lungul secolelor. Însă, în mod logic, orice inexactitate în textul Bibliei implică existența de inexactități în afirmațiile acesteia. Acești necredincioși sugerează chiar posibilitatea existenței unor erori în învățăturile revelate de Sfânta Scriptură.
De asemenea, respingerea inspirației verbale și depline este o respingere a puterii lui Dumnezeu de a inspira atât pe scriitorii inițiați, cât și puterea de a păstra nealterat mesajul Său peste veacuri, prin care comunică omenirii învățăturile Sale. Logic, dacă Biblia conține un limbaj inexact, atunci în mod natural urmează că textul conține afirmații inexacte și astfel nu ne mai putem încrede în autoritatea învățăturilor scripturistice.
Motivul pentru care unii oameni resping inspirația verbală este dorința lor de a scăpa de învățătura clară a Scripturii care intră în conflict cu imoralitatea vieții lor.
Dacă Dumnezeu este cu adevărat atotputernic și i‑a inspirat pe cei patruzeci și patru de scriitori să aștearnă în scris mesajul Său, atunci de ce să credem că nu a vrut sau nu a putut să‑i inspire să aștearnă în scris cu precizie revelația Sa către omenire? Dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeu, atunci este evident că El i‑a inspirat precis pe autorii umani și a conservat acele cuvinte prețioase ale înțelepciunii divine de‑a lungul veacurilor, asigurând copierea cu grijă a Scripturii de către scribii evrei și, mai târziu, de copiștii creștini.
Personal, nu‑mi pot imagina un Dumnezeu care dorește să transmită învățăturile Sale despre viață, mântuire și viața veșnică omenirii căzute și care nu vrea sau nu poate să păstreze revelația Sa scrisă, așa încât toate generațiile să primească Cuvântul lui Dumnezeu autentic.
Mulți oameni din vremea noastră nu pot accepta realitatea minunilor și a faptelor supranaturale descrise în paginile Scripturii. Cu toate acestea, dacă există Dumnezeu, prin definiție El este mai presus de lume, capabil să creeze acest univers al lumii văzute și nevăzute și să facă minunile descrise în Scriptură.
Noi nu putem scoate o parte din Scriptură fără să distrugem integritatea și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu inspirat. Biblia nu dă cititorilor opțiunea de a alege sau de a schimba în Biblie părțile care nu le convin. Dacă Biblia este ceea ce declară a fi – Cuvântul lui Dumnezeu inspirat –, atunci noi ne confruntăm cu o alegere fundamentală: acceptăm sau respingem autoritatea ei.
Așa se face că există mulți oameni care se declară creștini, dar resping părți mari din ceea ce ne învață Biblia, considerând că este depășită pentru poftele omului secularizat.
Aceia care resping inspirația Scripturii de multe ori afirmă cu tărie că ei au abandonat un punct de vedere ignorant și depășit. Ei declară că au înlocuit credința istorică depășită din ultimii două mii de ani cu o înțelegere sofisticată, care, ignorând afirmațiile clare ale Scripturii, încearcă să găsească așa‑numita „înțelegere profundă” a „noii creștinătăți” care a înlocuit afirmațiile literale ale Evangheliei despre Iisus din Nazaret. Acești sceptici au înlocuit pe Hristos cel viu cu un creștinism de tip New Age.
Sf. Scriptură este Cuvântul lui Dumnezeu așternut în scris.
Sf. Scriptură este Cuvânt viu dătător de viață.
