Planul mondial de depopulare
În acest Pactum Sceleris [1] trebuie incluşi şi unii exponenţi ai Academiei Pontifice pentru Viaţă, a cărei organigramă a fost răsturnată recent de Bergoglio, care şi-a îndepărtat membrii cei mai loiali din Magisteriu, înlocuindu-i cu teoreticienii depopulării, contracepţiei şi avortului.
Nu este de mirare că sprijinul Sfântului Scaun pentru vaccinuri: Suveranul Independent din iunie 2011 a raportat pe prima pagină: „Depopularea prin vaccinare forţată: soluţia zero dioxid de carbon” Pe lângă titlu, o fotografie a lui Bill Gates a fost însoţită de acest comentariu:
„Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Acest lucru va duce la 9 miliarde.
Dacă facem o treabă foarte bună cu noile vaccinuri, asistenţa medicală, serviciile de sănătate a reproducerii (adică avortul şi contracepţia), putem reduce populaţia cu 10 sau 15%.” [2]
Această afirmaţia a fost făcută acum 11 ani (2011) de Bill Gates, care astăzi se numără printre acţionarii grupului Black Rock, ce finanţează companiile farmaceutice care produc vaccinuri, unul dintre principalii sponsori ai OMS şi membru într-o multitudine de entităţi publice şi private din domeniul sănătăţii.
Lângă el, curios, îl găsim pe George Soros, „filantropul” Open Society care, împreună cu Fundaţia Bill şi Melinda Gates, a investit recent într-o companie britanică ce produce tampoane pentru detectarea Covid-19.
Şi din moment ce vorbim despre probleme economice, aş dori să vă reamintesc că Sfântul Scaun a deţinut acţiuni în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro la două companii farmaceutice care au produs un medicament contraceptiv şi, mai recent, a investit într-un fond care a garantat profiturile în cazul unei crize geopolitice sau pandemice din cauza speculaţiilor cu privire la monedele internaţionale, Geo-Risc, administrat de banca de investiţii Merrill Lynch, pe care, după primele luni ale unei pandemii cu randament crescând, a trebuit să-l închidă.
Alte capitaluri, provenite din Obolul Sfântului Petru [3] au servit la finanţarea diferitelor iniţiative, tot în colaborare cu Lapo Elkann [4], inclusiv filmul autobiografic al lui Elton John. Fără a evoca speculaţiile imobiliare şi cumpărarea clădirii de pe Sloane Avenue, nr. 60 din Londra, despre care ştirile ne-au informat pe deplin şi despre care ştiu, dintr-o sursă sigură, că a fost decisă chiar de Bergoglio.
Din nou în numele coerenţei şi al „Bisericii sărace pentru săraci” atât de dragi lui Bergoglio, există cei care cred că Acordul cu China, pregătit de iezuiţi şi de fostul cardinal McCarrick, a adus finanţări substanţiale din partea regimului comunist de la Beijing, în schimbul tăcerii Vaticanului cu privire la persecuţia catolicilor şi încălcarea drepturilor omului.
La fel s-a întâmplat şi cu expozia imigraţiei: printre cei care profită de primirea imigranţilor se află, pe lângă cooperativele de stânga, organismele Vaticanului şi Conciliile Episcopale, cărora Statul le acordă finanţări substanţiale pentru primirea imigranţilor ilegali.
Oribilul monument cu barca de bronz ridicat de Bergoglio în Piaţa Sf Petru este reprezentarea plastică a unei ipocrizii care este semnul distinctiv al acestui pontificat, într-o audienţă recentă, am putut auzi aceste cuvinte:
„Ipocritul este o persoană care se preface, măguleşte şi înşală pentru că trăieşte cu o mască pe faţă şi nu are curajul să se confrunte cu adevărul […] Ipocrizia în Biserică este deosebit de detestabilă. Din păcate, există ipocrizie în Biserică: sunt mulţi creştini şi mulţi slujitori ipocriţi. Mi se pare că nu sunt necesare comentarii. ”
Interferenţa „Statului profund” asupra vieţii Bisericii Romano-Catolice este semnificativă. Nu putem uita e-mailurile lui John Podesta către Hillary Clinton care arată intenţia de a-l elimina pe Benedict al XVI-lea din papalitate şi, astfel, de a începe o nouă „primăvară a Bisericii”, progresistă şi globalistă, care a avut loc odată cu demisia lui Benedict şi alegerea argentinianului.
Nici nu putem trece cu vederea interferenţa entităţilor şi instituţiilor care sunt aproape de religie, cum ar fi B’nai B’rith, în dictarea liniei de „reînnoire“ a Bisericii după Al Doilea Conciliu de la Vatican şi mai ales sub acest Pontificat. În cele din urmă, ar trebui să ne amintim, pe de o parte, de refuzurile dispreţuitoare de a auzi de personalităţi politice şi instituţionale conservatoare şi, pe de altă parte, întâlnirile zâmbitoare pasionale cu membrii de stânga şi progresişti împreună cu expresiile de satisfacţie entuziastă cu ocazia alegerii lor.
Mulţi dintre ei îşi datorează succesul participării la universităţi conduse de Societatea lui Iisus sau cercuri de catolicism care în Italia ar putea fi definite drept docetism [5] unde reţeaua de relaţii sociale şi politice constituie un fel de masonerie progresivă şi asigură cariere orbitoare aşa-numiţilor „catolici adulţi”, adică acelora care folosesc numele de creştin fără a se comporta, în serviciul afacerilor publice, în concordanţă cu credinţa şi morala: Joe Biden şi Nancy Pelosi; Prodi, Monti, Conte şi Draghi pentru a-i numi doar pe ei.
După cum putem vedea, cooperarea dintre „Statul profund” şi „Biserica profundă” este de lungă durată şi a produs acum rezultatele sperate de susţinătorii săi, cu daune foarte grave Statului şi Religiei.
[Același lucru este valabil într-o oarecare măsură și în Biserica Ortodoxă. În perioada restricțiilor au existat ierarhi și preoți care au îndemnat, deschis și public, pe credincioși să se injectarea cu otrăvurile numite în chip mincinos „vaccinuri”. Cel mai vocal dintre toți a fost neomarxistul Vasile Bănescu, purtătorului de cuvânt al Patriarhiei Romane.]
Închiderea bisericilor la începutul anului 2020, chiar înainte ca autorităţile civile să impună lockdown-ul; interzicerea celebrării Liturghiei şi administrarea Tainelor în timpul urgenţei pandemice; spectacolul grotesc din 27 martie din Piaţa Sf. Petru, insistenţa privind vaccinarea şi promovarea vaccinurilor ca fiind legitime din punct de vedere moral, în ciuda faptului că au fost produse cu linii celulare de la fetuşi avortaţi; declaraţiile lui Bergoglio conform cărora serul genetic reprezintă o „datorie morală” pentru fiecare creştin; introducerea paşaportului de sănătate în Vatican şi mai recent în şcolile catolice şi în unele seminare; interdicţia impusă de Sfântul Scaun episcopilor de a se pronunţa împotriva obligativităţii vaccinării, imediat susţinută de unele Conferinţe Episcopale, sunt toate elemente care demonstrează subordonarea „Bisericii profunde” ordinelor „Statului profiand”, precum şi „organicitatea” bisericii bergogliene la nivel globalist.
Dacă acest lucru este combinat cu cultul idolatru al Pachamamei sub bolta Bazilicii Sfântul Petru; cu insistenţa asupra ecumenismului irenist, pacifismului, pauperismului; cu morala situaţiei şi legitimitatea substanţială a adulterului şi concubinajului „Amoris laetitia”, cu declararea ilegalităţii pedepsei cu moartea; cu susţinerea politicienilor de stânga, a liderilor revoluţionari, a convingerii avortului; cu cuvinte de înţelegere pentru problemele LGBT, pentru homosexuali şi transsexuali; cu tăcerea în privinţa legitimării uniunilor homosexuale şi cu tăcerea şi mai deconcertantă cu privire la binecuvântarea cuplurilor sodomite de către episcopii şi preoţii germani; cu interzicerea Liturghiei Tridentine, cu desfiinţarea „Motu Proprio Summorum Pontificum” [6] a lui Benedict al XVI-lea, ne dăm seama că Jorge Mario Bergoglio îndeplineşte sarcina care i-a fost încredinţată de Elita Globalistă, care îl vede lichidator al Bisericii Catolice şi fondator al unei secte filantropice şi ecumenice de inspiraţie masonică ce ar trebui să constituie religia universală în sprijinul Noii Ordini Mondiale.
Fie că această acţiune se desfaşoară cu conştientizare deplină ori din frică sau sub şantaj, ea nu scade gravitatea a ceea ce se întâmplă şi nici responsabilitatea morală a celor care o promovează.
Note
[1] Expresie care denumeşte solidaritatea dintre participanţi la săvârşirea faptei penale.
[2] https://codulbibliei.editura-fotini.ro/blog/wp-content/uploads/2021/11/antena-1-bogatii-vor-sa-fim-mai-putini.mp4
[3] Colectă tradiţională de fonduri organizată de Vatican.
[4] Om de afaceri italian (n. 1977), nepot al lui Gianni Agnelli.
[5] Doctrina conform căreia Iisus doar părea că ar fi om, că forma sa umană era doar iluzie, lipsită de orice realitate.
[6] Motu Proprio Summorum Pontificum este o scrisoare apostolică a Papei Benedict al XVI-lea, emisă în iulie 2007, în care se preciza împrejurările în care preoţii Bisericii Romano-Catolice puteau să oficieze Liturghia Tridentină (sau Liturghia tradiţională latină) şi administrarea majorităţii Sfintelor Taine (Sacramentelor) în forma folosită înainte de reformele liturgice ce au urmat celui de-al Doilea Conciliu de la Vatican.
[7] https://conferinteindirect.files.wordpress.com/2021/01/otv-2011-despre-vaccinuri.mp4
