Puterile magiei negre
„Puterile pe care mi le dădea practicarea magiei negre erau mari, și în fiecare zi continuam să pătrund tot mai adânc în cunoașterea forțelor răului. Capacitatea mea de a levita la un metru și jumătate de pământ era reală. Nu era nevoie de nici un truc ieftin, căci eram ajutată de demoni.
O altă performanță de care erau capabilă ca vrăjitoare era să ucid păsări în zbor, după ce erau eliberate dintr-o colivie. De asemenea, puteam realiza aporturi, adică transportarea lucrurilor prin aer, fără a le atinge, probă folosită adesea când vrăjitorii doresc să-și demonstreze reciproc puterile.
Am realizat toate performanțele pe care le poate atinge o vrăjitoare, nu mi-a scăpat nici una. Făceam într-o săptămână atâtea blestemății, cât nu fac alții în întreaga lor viață.
Regina vrăjitoarele
După o vreme, liderul sataniștilor i-a propus să avanseze în vrăjitorie. „Ai putea să ajungi chiar regina vrăjitoarelor”, a zis el.
„Testarea puterilor magice la care se referise avea să aibă loc la Dartmoor, în provincia Devon, centrul a două sabate vrăjitorești mari și foarte active. Neînsoțită de stăpânul meu, mi-am etalat puterea în mod remarcabil într-o noapte cu lună plină. Aceasta a adus confirmarea mea virtuală ca regină a vrăjitoarelor. După cum veți vedea, ea subliniază și conflictul dintre lumea binelui și răului.”
Povestește mai departe cum în timpul unui ritual, pe când erau complet goale, au observat că se îndreaptă spre ele trei bărbați de pe coasta dealului.
„Era miezul unei nopți senine, fără nori, excelentă pentru vrăjitorie. Complet goale, vrăjitoarele își desfășurau ritualurile. Eram și eu printre ele. Deodată am văzut trei bărbați apropiindu-se de noi de pe coasta dealului. Deși acei intruși nu ne văzuseră încă, în câteva minute urmau să ne descopere. Nu erau copaci sau stânci după care să ne ascundem.
– „Ce ne facem acum?”, au întrebat vrăjitoarele cu nerăbdare. „N-avem un de să ne ascundem”.
– „Nu vă îngrijorați”, le-am spus eu. „Pot să mă fac invizibilă”.
– „Și cu noi cum rămâne?”
– „Dacă vă lăsați în seama mea, vă voi face și pe voi invizibile”.
Și relatează mai departe ce și cum au făcut să devină invizibile.
„N-aveam timp de pierdut. În grabă, toate au făcut ce le-am spus. Stând în cerc perfect nemișcate, ne-am dat mâinile și le-am ținut ridicate. Apoi am invocat puterile întunericului, demonii și pe Satan însuși. În câteva secunde ne-a învăluit o ceață verde foarte deasă. Deabia ne vedea una pe alta când au trecut cei trei bărbați pe lângă noi. Aș fi putut să-mi întind mâna și să-i ating, mai ales că unul a trecut chiar prin centrul cercului, pe sub mâinile noastre ridicate. Magia mea a dat roade.
Ceea ce am relatat aici e perfect adevărat. Am fost toate invizibile și cei trei au trecut pe lângă noi fără să vadă nici măcar ceața care ne-a învăluit. N-au văzut absolut nimic. După ce au plecat, ceața a dispărut încet.”
„Pentru marea ceremonie la care urma să fie aleasă următoarea regină a vrăjitoarelor s-au făcut multe pregătiri. S-au adunat vrăjitori din toate părțile Angliei, din Olanda, din Germania și din Franța. Au ajuns cu puțin timp înainte de sărbătoarea Holloween, când Dartmoorul era un furnicar de activitate. Afluxul de turiști de la Plymouth din zilele acelea includea fără îndoială și mulți vrăjitori.
Au sosit cu mașini elegante, nu pe cozi de mătură, și s-au instalat în hoteluri de lux, apărând în ochii tuturor ca oameni de afaceri prosperi – ceea ce era adevărat pentru unii dintre ei. Aceasta este noua față a magiei – prosperă, aproape respectabilă – o mască sub care se ascund fantastice forțe ale răului.
Ceremonia a început cu incantații adresate demonilor și vechilor zei. Din motive lesne de înțeles, favorita mea era Diana, zeița lunii.
După ritualuri a început marele test al puterii. Șapte vrăjitoare, printre care și eu, concuram pentru titlul de regină. Succesul nu putea fi ușor, pentru că toate aveau puteri considerabile.
O pasăre a fost eliberată din colivie și am ucis-o din zbor. Mai făcusem și cu alte ocazii acest lucru, dar acum am fost singura care am reușit. S-au mai făcut și alte lucruri supranaturale în noaptea aceea stranie de la Dartmoor, dar ultimul a fost cel mai impresionant: umblarea prin foc.
Proba cerea să trec neatinsă printr-un foc mare. nu era vrba de un cerc de foc, ci de o flacără uriașă. Candidata care avea să fie aleasă regină trebuia să-l întâlnească pe Lucifer în mijlocul flăcărilor. El trebuia să fie văzut de întreag adunare luând mâna vrăjitoarei și trecând-o cu bine prin foc, fără ca să-i fie pârlit vreun fie de păr.
Am pășit cu încredere în flăcările înalte de mai bine de doi metri înălțime, chemându-mi mereu marele stăpân, diavolul. Dintr-o dată l-am văzut materializându-se sub ochii mei – o figură mare și neagră. I-am dat mâna și am mers împreună cu el în mijlocul focului. Acolo m-am oprit, cu flăcările dansând în jurul meu.
Diavolul, stăpânul meu, a dispărut abia când am ieșit pe partea cealaltă a focului. Nici măcar mirosul flăcărilor nu se prinse de roba mea largă sau în părul meu lung care-mi flutura.
Toți s-au prosternat la pământ în fața mea.
„Glorie Dianei, regina vrăjitoarelor!” s-a înălțat strigătul puternic a peste o mie de vrăjitoare.”
„Oamenii râd de basmele cu vrăjitoare când nu au fost martorii unor asemenea scene. De-ar fi fost vreunul dintre acești sceptici în zona mlaștinilor în noaptea aceea, cu siguranță că i-ar fi pierit cheful de râs.
Eu știu că magia este reală. Oare n-am fost chiar eu în vârful piramidei, ca regină a vrăjitoarelor?”
Este important să cunoaștem aceste lucruri pentru a ne putea feri de capcanele care ni se întind. Astăzi magia este promovată printr-un limbaj nou, mult mai „științific” ca să atragă fără a speria pe noii recruți.
Toate practicile de dezvoltare a puterilor extrasenzoriale, a puterii de vindecare sau autovindecare sunt practici mascate de magie. Așa zisele forțe proprii pe care urmează să le dezvolți nu sunt deloc proprii, ci sunt demonice, dar foarte bine mascate. Exact ca și în cazul artelor marțiale, unde totul începe ca un sport, ca apoi să treacă la magie pe nesimțite.
Bibliografie
[1] Doreen Irvine, De la magie neagră la Cristos, Editura Agape, Făgăraș, 2004.
