Înainte de a începe vă prezint mai jos cuprinsul lucrării.
CUPRINS
Cuvânt înainte
1. Biserica condamnă păcatul
2. Despre infailibilitate
3. Rolul cercetării istorice în formarea duhovnicească
4. Biserica în lupta pentru apărarea dreptei credinţe [partea II] [partea III] [partea IV]
5. Istoria mişcării ecumenice
5.1. Ce este ecumenismul?
5.2. Când, cum şi în ce context istoric a apărut?
6. De când sunt implicaţi ortodocşii în acţiuni ecumenice?
7. Mărturia faptelor
8. Care trebuie să fie atitudinea noastră?
9. Contextul social-politic în care apare ecumenismul
10. Ecumenismul în slujba comunismului interna-ţionalist şi a globalizării
11. Introducere în teologia istoriei
12. Influenţa ocultismului asupra gândirii creştine
13. Ce legătură are francmasoneria cu satanismul?
14. Se justifică implicarea ortodocşilor în ecumenism?
15. Umanism, globalism, ecumenism şi satanism
16. „Vindecarea memoriei”
17. De ce nu ne putem ruga împreună cu catolicii
18. Efectele implicării ortodocşilor în mişcarea ecumenică
19. Măsuri ortodoxe de combatere a ereziei ecumeniste
ANEXA I: Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 11 martie 1937
ANEXA II: Mărturii ortodoxe privind erezia ecumenistă
ANEXA III: Erezii şi erori dogmatice ale papei
ANEXA IV: Despre convocarea Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe
ANEXA V: Synodikonul ortodoxiei
Bibliografie
Indice de nume
Cuvânt înainte
SCRIEM această carte din dragoste pentru Adevărul veşnic, Hristos Iisus, Dumnezeu – Omul şi Biserica Sa.
Hristos ne-a îndemnat la pace, iertare şi răbdare, ne-a învăţat să mărturisim adevărul. Dumnezeu este al orânduielii şi al păcii, nicidecum al neorânduielii, al tulburărilor sau răzvrătirilor. În pace şi linişte ne-a învăţat să mărturisim Adevărul, iar adevărul ne va face liberi.
Dacă Îl iubim pe Hristos, atunci să mărturisim adevărul: să urmăm exemplul sfinţilor, care nu s-au temut nici de sărăcie, nici de ocări, de judecăţi şi nici măcar de moarte.
Să mărturisim adevărul şi să-l transmitem curat din generaţie în generaţie până la sfârşitul veacurilor.
Lucrarea de faţă îşi propune o prezentare a ereziei ecumeniste[2] şi al pericolului ce-l reprezintă pentru Biserica Ortodoxă şi creştinătate în general.
Vom încerca să facem lucrarea cât mai accesibilă tuturor credincioşilor.
Intenţia noastră este aceea de a scoate în evidenţă anumite aspecte care în general sunt trecute sub tăcere. De asemenea, ne vom strădui să arătăm care este legătura dintre ereziile din veacurile primare şi marea erezie din vremea noastră, dintre sincretismul gnostic şi sincretismul ecumenist contemporan.
În decursul timpului, teologii şi istoricii au selectat, grupat şi interpretat evenimentele istorice, călăuziţi de anumite interese, pe care le slujeau.[3]
Nu avem intenţia de a scrie o nouă istorie, ci doar de a puncta o pagină de teologie a istoriei, scopul nostru declarat fiind acela de a dovedi că ecumenismul este erezie.
[Acum, scopul meu este acela de a dovedi că ecumenismul este o formă de promovare a satanismului în rândul creștinilor.]
Astăzi avem avantajul de a putea reevalua, dintr-o nouă perspectivă, atât activităţile organizaţiilor ecumenice de-a lungul timpului, cât şi speranţele teologilor ortodocşi care, din nefericire, se dovedesc tot mai deşarte.
Această lucrare se doreşte, în primul rând, un răspuns creştinilor ortodocşi care atrag atenţia asupra pericolului pe care îl prezintă ecumenismul în forma actuală sincretistă, iar în al doilea rând, un studiu interdisciplinar privind ecumenismul, pentru acei confraţi care mai speră să poată folosi ecumenismul ca mijloc de misiune ortodoxă.
Lucrarea poate fi luată şi ca un avertisment adresat acelora care se lasă purtaţi de duhul slavei deşarte din dorinţa de a plăcea oamenilor mai mult decât lui Dumnezeu.
14 septembrie 2003
Înălţarea Sfintei Cruci
Autorul
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Teologii greci numesc mişcarea ecumenică cea mai mare erezie a secolului nostru. (Ortodoxia şi internaţionalismul religios, Ed. Scara, Bucureşti, 1999, p. 56.) Părintele Dumitru Stăniloaie zice că „ecumenismul este panerezia timpului nostru.” (Ortodoxia şi internaţionalismul religios, ed. cit., p. 72, citat după revista „Schimbarea la faţă” nr. 2/noiembrie 1997, p. 8, editată de A.S.C.O.R. Bucureşti. Vezi şi Sf. Justin Popovici, Biserica ortodoxă şi ecumenismul, Mânăstirea Sf. Arhangheli, Petru Vodă, 2002, p. 118.)
[3] Ceea ce numim îndeobşte istorie nu este, în raport cu realitatea, decât o naraţiune simplificată, dramatizată şi investită cu sens. Ea filtrează trecutul, îl adaptează şi îl deformează, trecându-l prin sita imaginarului şi structurându-l în sensul ideologiilor prezentului.
