[Continuarea capitolului 5. Istoria mişcării ecumenice]
5. 2. Când, cum şi în ce context istoric a apărut?
Se cuvine o precizare. Nu trebuie să confundăm încercările de unire precedente cu acţiunile mişcării ecumenice. Primele căutau unitatea în jurul adevărului de credinţă pe când cea din urmă caută unitatea în afara adevărului de credinţă.
Primele acţiuni cu caracter ecumenic au început în a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Aceste acţiuni au fost iniţiate de organizaţii anglicane şi protestante care au militat pentru apropierea şi colaborarea dintre Biserici, mai ales pe tărâm social, ca şi francmasoneria, care le-a inspirat. [2] Au apărut într-o vreme când în lume începea să se vorbească deschis despre unitate; unitate politică, unitate economică, unitate religioasă, unitate de gândire, unitate a forţelor fizice fundamentale. La ordinea zilei era cuvântul unitate.
Printre organizaţiile şi sectele care militau pentru unitate amintim Societatea Teosofică, francmasoneria, secta Baha’i, martorii lui Iehova, organizaţii şi asociaţii ecumenice creştine şi necreştine.
De acum cuvântul de ordine va fi unitatea; unirea pe toate planurile şi sub toate aspectele. Oare, ideea de unitate şi uniune să fi apărut chiar aşa dintr-odată? Nu! A fost un proces de lungă durată, dar ocult, care aştepta plinirea vremii, momentul potrivit pentru mobilizarea întregii omeniri la realizarea acestui deziderat.
Am văzut deja că încă din sec. al XVI-lea se punea în circulaţie ideea pentru începerea unei reforme universale a lumii, o renovatio a religiei şi culturii.
Acest proces a început concomitent în educaţie, cultură şi ştiinţe. Alchimiştii de atunci sunt „părinţii” cercetătorilor de astăzi. Serge Hutin – mason – recunoaşte deschis că ştiinţele de astăzi sunt urmaşele alchimiei.
„Ştiinţa noastră contemporană trebuie, de fapt, să se considere datoare faţă de aceşti discipoli ai lui Hermes, care de altfel, de multă vreme n-au încetat să-şi atragă profunda discreditare de care teoriile şi practicile lor erau învăluite: oare nu alchimiştii au pretins primii posibilitatea transmutării elementelor, teorie care constituie în zilele noastre postulatul însuşi al cercetărilor asupra radioactivităţii şi energiei atomice?” [3]
Influenţa alchimiei a fost prodigioasă … a influenţat arta, literatura şi tehnica. Ea a influenţat şi francmasoneria, ai cărei adepţi erau şi alchimişti. Alchimia, deşi nu s-a dezvoltat ca o religie, are propria sa cosmologie şi eshatologie. În ce priveşte rolul jucat de gnosticism, Serge Hutin afirmă că
„alchimia a preluat de altfel stilul complicat al gnosticilor care prin imagini grandioase şi confuze în acelaşi timp, încerca să-şi iniţieze fidelii în secretele cosmosului, ale esenţei şi scopurilor universului.” [4]
Pe plan religios, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, apar o serie de grupări şi secte sincretiste, care promovau credinţa într-o supra-religie universal valabilă şi care încercau asimilarea creştinismului. Între acestea amintim secta Baha’i care propovăduia că: [5]
– umanitatea se află, în mod iminent, în pragul unei ere de totale schimbări în mediile de viaţă;
– specia umană, în toată diversitatea ei, poate învăţa să trăiască şi să lucreze ca un singur popor, într-o patrie comună, mondială; [6]
– ştiinţa şi religia să coexiste în mod armonios;
– previzionează formarea unei federaţii în care să domnească armonia şi colaborarea;
– pacea universală;
– soluţionarea spirituală a problemelor economice şi sociale;
– limbă mondială şi scriere unică; [7]
– instituirea unui tribunal internaţional.
Baha’i-ul nu a rămas undeva izolat, iar intenţiile sale nu au rămas utopice. [8] Secta a folosit pentru propagarea concepţiilor sale un mediu existent, dinainte pregătit.
Baha’u’llah s-a adresat în repetate rânduri puternicilor vremii, conducătorilor de religii şi multor savanţi şi scriitori îndemnându-i să faciliteze răspândirea religiei baha’i. [9] Religia baha’i este cosmopolitism fideist de factură gnostică. [10]
Aceleaşi idei sunt propovăduite de o altă sectă apărută tot în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, Martorii lui Iehova, care îşi fundamentează învăţăturile mai ales pe texte din Vechiul Testament. Iehoviştii nu sunt atât o sectă creştină cât mai ales una sincretistă; o organizaţie politică mai mult decât o sectă religioasă. Formează o uriaşă societate transnaţională, care îi exploatează crunt pe numeroşii săi adepţi, care lucrează voluntar. Charles Taze Russell, fondatorul acestei secte a fost și el mason. [11]
Martorii lui Iehova susţin acelaşi universalism ca şi Baha’i-ul:
– omenirea se află în pragul unei noi ere: Regatul;
– toate religiile vor dispărea când va rămâne numai cea a „martorilor”;
– toate guvernele vor fi anihilate şi se va institui un guvern mondial, condus de Mesia al lor;
– pacea universală;
– numărul 666 este semnul noului Mesia.
În aceeaşi perioadă Helena Petrovna Blavatsky (1831-1892) pune bazele Societăţii Teosofice. De mai bine de un secol teosofia a fost sursa de introducere în occident a religiilor orientale. Teosofia este o doctrină sincretistă care uneşte curente religioase cu precădere din orient (cabala, budism, hinduism, taoism) [12]. După un timp de regres, teosofia a alimentat majoritatea gnozelor contemporane şi religiile pentru Noua Eră.
[Teosofii sunt sataniști și adoratori ai lui Lucifer, pe care îl consideră dumnezeul luminii, eliberatorul omenirii și stăpânul planetei Pământ.]
În programul Societăţii Teosofice se află următoarele ţeluri:
1) constituirea unui nucleu de înfrăţire generală a omenirii îndiferent de rasă, religie, sex, castă, culoare;
2) stimularea studierii comparate a religiilor, a filosofiilor, a ştiinţelor naturii;
3) cercetarea unor legi ale naturii încă neexplicate precum şi promovarea forţelor ascunse, lăuntrice omului. Aceste puncte programatice pot fi întâlnite în întregime în mişcarea New Age. [13] Teosofia are legături cu spiritismul modern, apărut tot în această perioadă.
[Promovarea forţelor ascunse, lăuntrice omului, se referă la promovarea magiei și vrăjitoriei sub o nouă haină „științifică”.]
Strâns legată de teosofie se află antroposofia [14] lui Rudolf Steiner (1861-1925) fondată în 1913, după ce a părăsit Societatea Teosofică.
Aceleaşi obiective diabolice le regăsim şi în ideologia iluminatului şi satanistului K. Marx. [15] În cartea lui Des Griffin, Al patrulea Reich al bogaţilor este schiţat planul Revoluţiei mondiale a lui Weishaupt, [16] care cuprindea: [17]
– abolirea tuturor guvernelor instituite;
– abolirea proprietăţii private;
– abolirea moştenirilor;
– abolirea religiilor;
– abolirea familiei;
– abolirea patriotismului;
– crearea unui guvern mondial.
[Puțini sunt cei care au auzit de a. Weishaupt și illuminati, însă toți au auzit de ONU și Agenda 2030 a ONU. Dacă citim cu atenție obiectivele urmărite de illuminații lui Weishaupt vom observa că sunt identice cu obiectivele Agendei 2030 a ONU.]
[Astăzi ONU și Forumul Economic Mondial pun în aplicare planul de veacuri al illuminaților sataniști.]
Pe plan social – politic, francmasoneria pune bazele Ligii Naţiunilor [18] în anul 1920, care devine apoi Organizaţia Naţiunilor Unite (cu prerogative de guvern mondial). O altă dorinţă mai veche a francmasoneriei a fost crearea Statelor Unite ale Europei. [19]
[În alte articole am prezentat mai în detaliu legătura care există între ONU și Societatea teosofică, adică între politica ONU și satanism.]
În ceea ce priveşte latura religioasă, s-a fondat Consiliul Mondial al Bisericilor şi alte organisme internaţionale, care au ca scop tot unirea.
Din cele relatate până acum, observăm că se urmăreşte:
– pe plan religios – unirea tuturor religiilor într-una singură;
– pe plan politic – crearea unui guvern mondial;
– pe plan economic – crearea unei economii unice mondiale şi emiterea unei monede unice, cel mai probabil una virtuală;
– pe plan social – desfiinţarea graniţelor – amestecarea neamurilor;
– pe plan ştiinţific – marea unificare a forţelor. [20]
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Istoria bisericească universală, vol. II, EIBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 544.
[3] Serge Hutin, Alchimia, Editura de Vest, Timişoara, 1992, p. 116-117.
[4] Ibidem, p. 39.
[5] Pr. N. Achimescu, Noile mişcări religioase, Ed. Limes Cluj-Napoca, 2002, p. 194. Vezi şi lucrarea lui Danion Vasile, Dărâmarea idolilor. Despre rătăcirile contemporane, Ed. Bunavestire, Galaţi, 2002, p. 101-106.
[6] Jean Vernette, Les sectes, Presses Universitaires de France, 1990, p. 71.
[7] Pr. N. Achimescu, op. cit., p. 188.
[8] „Bahaismul consideră că misiunea sa este aceea de a structura o nouă ordine a lumii. În consecinţă, interesul acestei mişcări nu este orientat atât de mult spre interiorul individului, cât mai ales spre exterior; este vorba de relaţii politice, sociale, culturale, este vorba de contactul cu toate acele mişcări progresiste, care îşi propun detaşarea de orice reflexe conservatoare, de orice tradiţii dogmatice şi canonice.” (Preot N. Achimescu, Noile mişcări religioase, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 193.)
[9] Pr. N. Achimescu, op. cit., p. 193.
[10] Bruno Würtz, Doctrinele principalelor secte ale creştinismului contemporan, Timişoara, 1988, p. 184 (curs litografiat).
[11] Pentru mai multe amănunte vezi şi Radu Antim, Societatea „Martorii lui Iehova” în contextul fenomenului sectar, Editura Arhidiecezană, Cluj-Napoca, 1996; Bruno Würtz, Doctrinele principalelor secte …, ed. cit., p. 144-176.
[12] Pentru mai multe amănunte, vezi şi Nicolae Achimescu, Noile mişcări religioase, Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2002, p. 59-68.
[13] Bruno Würtz, New Age, Editura de Vest, Timişoara, 1992, p. 65.
[14] Nicolae Achimescu, op. cit., p. 68-88.
[15] Ralph Epperson, Noua ordine mondială, Ed. Alma, 1997, p. 117-125; Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, Ed. Valahia, 1991, p. 33, şi 38; Salem Kirban, Satan’s Angels Exposed, Morris Cerullo World Evangelism Edition, 1980, p. 157.
[16] Ralph Epperson, op. cit., p. 110; Salem Kirban, op. cit., p. 149.
[17] În 1776, evreul Adam Weishaupt a întemeiat în Bavaria ordinul Iluminaţilor, care-şi propunea între altele scopuri, distrugerea catolicismului, adică a creştinismului (N. Paulescu, Spitalul, Coranul, Talmudul, Cahalul şi Franc-Masoneria, Bucureşti, 1913, p. 216; Bruno Würtz, op. cit., p. 35; Christian Jacq, op. cit., p. 184. Vezi şi la Milton William Cooper, Partea nevăzută a lumii societăţi secrete, Ed. Elit, [fără an], p. 72-74).
[18] Radu Comănescu şi Emilian M. Dobrescu, Francmasoneria. O nouă viziune asupra lumii civilizate, ed. cit., p. 43.
[19] Ibidem, p. 24-25. Vezi şi referinţele date de Horia Nestorescu Bălceşti cu privire la Comitetul Central Democratic European [fondat de către Giuseppe Mazzini în 1850] şi Comitetul Europei Răsăritene, ambele fiind centre de orientare masonică, vizau ca obiectiv: Statele Unite ale Europei (Ordinul masonic român, p. 63).
[20] Amănunte privind teoria marii unificări pot fi găsite la Cecil Folescu, Ce este universul?, Ed. Albatros, Bucureşti, 1988; John D. Barrow, Originea universului, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994; Martin Rees, Doar şase numere. Forţele fundamentale care modelează universul, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2000; Lee Smolin, Spaţiu, timp, univers, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002; John Barrow, Frank J. Tipler, Principiul antropic cosmologic, Ed. Tehnică, Bucureşti, 2001.
