8. Care trebuie să fie atitudinea noastră?
DUPĂ toate cele expuse, ne întrebăm: Care trebuie să fie atitudinea noastră? Cum trebuie să se comporte un bun ortodox?
Domnul nostru Iisus Hristos ne învaţă, zicând: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi†(Matei 7, 1). Având în minte aceste cuvinte, să vedem cum trebuie să se comporte un bun creştin ortodox.
Să începem prin a lămuri câteva noţiuni: ecumenism, ecumenişti, ecumenişti ortodocşi.
Ce este ecumenismul, am arătat. Spunem despre ecumenism că este erezie. [2] Ecumenismul este erezie! Şi am văzut de ce.
[Acum pot să mai adaug că ecumenismul este mai mult decât o simplă erezie, adică o abatere de la dreapta credință. Ecumenismul este satanism. Scopul ecumenismului este distrugerea Ortodoxiei.]
Cine sunt ecumeniştii? În cea mai mare parte sunt eterodocşi, aşadar eretici. [3] Ecumeniştii sunt eretici pentru că sunt eterodocşi, abia după aceea pentru că fac ecumenism. Aşadar, nu-i greşit să-i numim eretici.
Când vorbim de ortodocşi, trebuie să fim foarte atenţi ca să nu greşim din prea mult zel.
Există ortodocşi antiecumenişti, există ortodocşi pro-ecumenişti, dar fără să aibă legături cu mişcarea ecumenică şi există ortodocşi implicaţi în mişcarea ecumenică. Pe cei din a doua categorie îi putem numi victime în sensul că acceptă ecumenismul social fără să cunoască în profunzime implicaţiile dogmatice. În ultima categorie intră delegaţii. Dintre aceştia, unii sunt mai liberali, alţii mai tradiţionalişti. Iată motivul pentru care nu trebuie să judecăm fără discernământ şi în bloc.
De regulă, în dialogul ecumenic vocea ortodoxă nu este auzită, mai ales atunci când apără tradiţia Bisericii lui Hristos, căci interesele urmărite de mişcarea ecumenică sunt străine de interesele Bisericii Ortodoxe.
Ne întrebăm, de ce mai sunt ortodocşi care participă la dialogurile ecumenice, dacă vocea lor nu se face auzită? Pentru că nu toţi oamenii sunt la fel. Nu putem judeca toţi identic!
Iată încă un motiv pentru care nu se cuvine ca ortodocşii antiecumenişti să acuze pe fraţii lor implicaţi în dialogurile ecumenice, cum nu se cuvine acestora din urmă să-i acuze sau să-i persecute pe cei dintâi.
La drept vorbind, au câştig de cauză antiecumeniştii, atunci când apără valorile ortodoxiei. Fraţii lor angajaţi în dialoguri ecumenice nutresc speranţe că vor fi de folos în misiunea ortodoxă. Fac acest lucru pe riscul lor.
Exclusivismul de dragul exclusivismului denotă mândrie şi slavă deşartă.
Pentru o mai bună lămurire, amintim că nu Biserica Ortodoxă face ecumenism, ci doar anumiţi ortodocşi.
De asemenea, este regretabil, necreştineşte şi inacceptabil ca antiecumeniştii să fie persecutaţi şi denigraţi doar pentru că au o opinie neagreată de politica ecumenistă şi globalistă.
[Cele afirmate în urmă cu 20 de ani rămân valabile și astăzi. Apărăm ortodoxia împlinind poruncile Domnului, nu dând din gură și bătându-ne în piept cât de ortodocși suntem. Lasă faptele tale să vorbească.]
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretistâ€, 2003.
[2] Erezie = abatere de la dreapta credinţă, afirmaţie neconformă cu adevărul stabilit de Biserică prin sinoadele ecumenice (Pr. Prof. dr. Ene Branişte şi Prof. Ecaterina Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Ed. Diecezană, Caransebeş, 2001, p. 157.)
[3] Prin eretici se înţeleg cei rătăciţi de la adevărurile de credinţă.
