15. Umanism, globalism, ecumenism şi satanism
UMANISMUL, departe de a-l fi umanizat pe om, mai mult l-a dez-umanizat, prin aceea că l-a îndepărtat de Dumnezeu şi l-a apropiat de lume şi stăpânitorul acestei lumi. [2]
Umanismul a reînviat şi accentuat arianismul omului occidental. [3] Încetând să mai creadă în Sfânta Treime, omul a ajuns să creadă în spiritism. [4] Spiritismul există de când lumea. Cu toate acestea, el apare sub forma „ştiinţifică” abia în sec. al XIX-lea, atunci când omul occidental, copleşit de gândirea raţionalistă, încetează să mai creadă în dogma Sfintei Treimi, adică încetează să mai gândească şi să mai trăiască creştineşte. [5]
Umanismul, deşi este ridicat în slăvi de unii teologi şi gânditori creştini, nu a umanizat şi nici nu a ajutat la împlinirea fiinţei umane. Dimpotrivă, putem afirma că gândirea umanistă l-a dez-umanizat şi sălbăticit pe om, prin aceea că l-a îndepărtat de Dumnezeu, după al Cărui chip a fost creat.
În concepţia noastră creştină, omul se împlineşte numai în legătură cu Dumnezeu, numai în comuniune şi comunicare cu El. Credinţa creştină ne învaţă că omul se împlineşte, se desăvârşeşte şi se mântuieşte doar în Hristos Dumnezeu.
Spiritul umanist şi renascentist întruchipează revolta omului contra lui Dumnezeu, sau revolta păgânismului împotriva creştinismului.
Ce înseamnă dorinţa omului de a cunoaşte lumea şi universul prin propriile sale puteri?
Înseamnă retrăirea ispitirii lui Adam, în încercarea omului de a deveni dumnezeu fără Dumnezeu. Gnoza, în ultimă instanţă, este ştiinţa de a depăşi destinul, de a cunoaşte Calea, fără de Dumnezeu. Gnosticul nu aşteaptă ajutorul de la Dumnezeu pentru că nu crede în existenţa acestui ajutor.
Umaniştii cred că creştinismul dez-umanizează. Acelaşi lucru cred creştinii despre umanism. Care este adevărul? Adevărul este că odată cu umanismul se naşte un nou Babilon. Limbile se amestecă, în sensul că aceleaşi cuvinte capătă noi sensuri, chiar opuse. Spunem că limbajul se relativizează. [6] Acesta este motivul principal pentru care oamenii încep să nu se mai înţeleagă între ei. Aceleaşi cuvinte încep să reprezinte realităţi diferite. [7]
Reduse la esenţă, umanismul şi renaşterea sunt o formă de satanism, [8] în care Dumnezeu-Omul, Hristos, este înlocuit cu omul, iar hristocentrismul cu umanismul. Sau altfel spus, de la concepţia creştină a mântuirii numai prin Hristos se ajunge la concepţia umanistă a mântuirii prin sine. Însuşi cuvântul mântuire nu mai reprezintă aceeaşi realitate. Revenirea la cultura antică, păgână, a dus şi la o înţelegere necreştină, păgână, a vieţii şi rostului omului în lume.
Umanismul îl întoarce pe om la păgânism. Cu umanismul şi renaşterea începe un proces lent de păgânizare a lumii, mai întâi a gândirii, apoi a trăirii.
Procesul de renovatio, de ordine nouă, amintit în lucrarea Fama Fraternitatis a rosicrucienilor, avea în vedere acest proces de repăgânizare a lumii. [9]
Ce este ştiinţa? Încercarea de a pătrunde cu mintea tainele universului şi ale omului. Ştiinţa este o nouă formă de gnosticism, care îşi are originea în ocultism, alchimie şi cabala iudaică. [10]
Ce urmăreşte ştiinţa astăzi? Mântuirea omului sau mai bine zis a omenirii. Astăzi orientarea gândirii filosofice şi politice a depăşit oarecum faza individualismului de la începutul sec. XX, trecând de la individ la grup, de la om la omenire, de la libertatea individului la totalitarism.
[Prin știință și tehnologie, Lucifer promite celor ce i se închină nemurirea.]
Arhitecţii şi artizanii noii ordini nu mai caută astăzi mântuirea persoanei, ci mântuirea omenirii. Individul nu mai contează. Toate războaiele sec. al XX-lea exprimă această nouă concepţie. De aceea, pentru aceşti artizani ai noii ordini mondiale nu mai contează câţi indivizi sunt sacrificaţi. Ceea ce contează pentru ei este planeta, Gaia, zeiţa Pământ şi omenirea.
Observăm o nouă împărţire a omenirii în clase sociale, elitele pe de o parte şi ceilalţi pe de altă parte. Ce este îngrozitor constă în faptul că elitele reduc interesele umanităţii la ale lor. În acest sens, salvarea umanităţii înseamnă salvarea elitei. Putem observa că societatea este orientată spre o nouă formă de sclavagism, în care elitele sunt stăpânii, iar restul mulţimii reprezintă masele de sclavi.
Pentru a înţelege viitorul trebuie să înţelegem trecutul. Orwell spunea că „cine controlează prezentul controlează trecutul şi cine controlează trecutul controlează viitorul.” [11] Şi avea dreptate! Noi adăugăm că cine înţelege trecutul înţelege viitorul.
Noua ordine mondială reprezintă de fapt neo-sclavagismul. Din păcate, mulţimile sunt incapabile să înţeleagă că bunăstarea de care se vorbeşte, împreună cu pacea şi controlul asupra terorismului şi al violenţei nu privesc interesele ei, ci ale elitei, ale plutocraţiei mondiale.
În pofida declaraţiilor făcute de liderii politici, lumea se polarizează tot mai mult în bogaţi şi săraci. Prăpastia dintre aceştia se lărgeşte tot mai mult. Bogaţii devin tot mai bogaţi iar săracii tot mai săraci. [12]
Ecumenismul merge mână în mână cu globalismul, cu noua ordine mondială. Această nouă ordine mondială înseamnă nu numai o ordine politică şi socială extinsă la nivel global, ci şi o nouă spiritualitate, cu o nouă religie. Mişcarea New Age nu face decât să pregătească omenirea pentru noua ordine mondială, prin schimbarea paradigmelor, prin modificarea conştiinţei.
Ce înseamnă modificarea de conştiinţă?
Înseamnă schimbarea bazelor gândirii şi înstrăinarea omului de orice tradiţie, dezrădăcinarea de neam şi credinţă sau ruperea lui de trecut.
Haosul care va rezulta nu va putea fi stăpânit decât prin mijloace violente şi teroare. Acest haos va justifica, din nou, instaurarea unui guvern totalitar extins la scară planetară. Atunci libertatea va înceta.
Ecumenismul este mijlocul prin care francmasoneria foloseşte structurile administrative bisericeşti în vederea înlesnirii politicii globaliste, anticreştine şi sataniste. Astăzi ecumenismul duce o politică pro globalizare sub masca concilierii şi toleranţei.
Bibliografie
[1] Ieromonah Agapit Popovici, „Ecumenismul încotro? O nouă viziune asupra ecumenismului sincretist”, 2003.
[2] Stăpânitorul acestei lumi este Satan. „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri”. (Efeseni 6, 12.) Vezi şi Ioan 12, 31; 14, 30; 16, 11.
[3] Arhimandrit Justin Popovici, Biserica şi statul, ed. cit., p. 30-33.
[4] „Cine nu mai crede în Treime, crede în mesmerism şi francmasonerie; cine nu mai crede în Paradis, crede în spiritism.” (M. Eliade, Fragmentarium, ed. cit., p. 57.)
[5] Pentru amănunte se poate consulta lucrarea Pr. Nicolae Achimescu, Noile mişcări religioase, ed. cit., p. 96-111.
[6] Denis de Rougemont, Partea diavolului, ed. cit., p. 168-169; Lucian Boia, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi ficţiune, ed. cit., p. 126-128.
[7] Pentru aprofundarea înţelegerii legăturii dintre cuvânt, semn, simbol şi realitate, recomandăm lucrarea lui Thomas A. Sebeok, Semnele: O introducere în semiotică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002.
[8] „Satanismul sau luciferismul omului modern” – explică M. Eliade – „nu constă în împotrivirea lui faţă de Dumnezeu, ci în împotrivirea lui prin imitaţie vulgară a lucrării lui Dumnezeu. Imitaţie şi contrafacere – iată adevăratele stigmate ale luciferismului. Căci te împotriveşti religiei, dar faci repede o altă religie inferioară.” (M. Eliade, Fragmentarium, Ed. Destin, 1990, p. 164.)
[9] Bruno Würtz, New Age, ed. cit., p. 165-184.
[10] Nicolai Berdiaev, Sensul creaţiei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 286-288.
[11] George Orwell, 1984, ed. cit., p. 32.
[12] James Gustave Speth este administratorul Programului ONU pentru Dezvoltare (UNDP). Raportul anului 1996 asupra dezvoltării umane, emis de UNDP, anunţa sporirea inegalităţii veniturilor, la nivel global dar şi în interiorul societăţilor, în perioada care s-a scurs de la războiul rece. (Nathan Gardels, Schimbarea ordinii mondiale. Ed. Antet, p. 155. Vezi şi David C. Korten, Corporaţiile conduc lumea, Ed. Samisdat, p. 99-100.)
