Știință și tehnică (I)

Aud de multă vreme pe mulți teologi și creștini afirmând tot mai mult compatibilitatea dintre știință și religie, ca și cum știința ar aduce argumente în favoarea religiei și a credinței într-o divinitate.

Ideea că știința se va uni cu religia a apărut în secolul XIX și a fost promovată de ocultista Helena Blavatsky, fondatoarea Societății Teosofice. Teosofia a venit cu propria viziune despre știință și religie, inspirată din credințele religioase orientale, budism, hinduism și yoga. Teosofia promova o nouă știință spirituală, care avea ca scop redefinirea științei și a religiei. Știința modernă, prin definiție, este materialistă și antispirituală, pentru că așa au dorit fondatorii ei încă de la început.

Dacă studiem istoria vom descoperi că în antichitate știința și religia erau strâns legate. Știința prezenta mereu cele două laturi ale sale: fizică și metafizică, iar preoții religiilor păgâne erau deținătorii cunoașterii și ale științei.

Spre deosebire de păgânism, creștinismul s-a axat pe revelația dumnezeiască și a respins cunoașterea ocultă a religiilor precreștine. Știința antică fiind una, ea a fost respinsă în bloc de către creștini. În primele secole ale erei creștine grupările gnostice au încercat să inclugă în sistemul lor de credințe sincretiste și învățătura creștină. Au încercat să îmbace vechile credințe într-un limbaj evanghelic. În esență, gnosticismul promova ideea mântuirii prin cunoaștere, prin propriile forțe.

În acele vremuri, preocuparea creștinilor era una profund spirituală, care avea ca scop dobândirea vieții veșnice, prin urmarea învățăturii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Dumnezeu adevărat și om adevărat. În primele secole de persecuție, preocuparea creștinilor era viețuierea după Evanghelie și mărturisirea creștină, nu științele oculte.

Pe măsură ce creștinismul a devenit religie oficială în imperiul roman, apoi bizantin, cunoașterea gnostică, ocultă, s-a retras în subteranele istoriei și a fost continuată de sectele gnostice, de magicieni, vrăjitori, alchimiști, ghicitori și alte grupări oculte satanice.

Vechea cunoaștere a început să fie promovată în Occidentul creștin pe filieră arabă și evreiască cum ar fi matematica, astronomia (astrologia), criptografia, fizica, chimia (alchimia), medicina, dar și științele oculte precum mantica, magia și vrăjitoria. Să ne reamintim că în antichitate știința era una, fizică și metafizică. Toți savanții din evul mediu erau ocultiști.

Începând cu epoca Renaşterii (păgânismului) toate ştiinţele umane au fost tăiate în două. Partea fizică şi materială a fiecărei ştiinţe a devenit de atunci un tot de sine stătător botezat cu numele de ştiinţă exactă şi pozitivă. Partea metafizică şi analogică a fiecărei ştiinţe a fost dispreţuită, fiind alungată şi clasificată printre ştiinţele oculte.

Această diviziune a pregătit terenul pentru îndepărtarea oamenilor de credinţa într-o lume spirituală. Astfel ştiinţele exacte urmau să fie predate maselor alfabetizate, iar ştiinţele oculte aveau să rămână rezervate doar unor grupuri mici de iniţiaţi.

Odată cu alfabetizarea maselor, am fost învăţaţi să ne încredem în enciclopedii, manuale şi specialişti. Cunoaşterea a fost fragmentată cu scopul de a-i ţine pe oameni departe de imaginea de ansamblu a lumii în care trăiesc.

În secolul XVIII, marii enciclopedişti, toţi membri ai unor societăţi secrete, au rescris istoria, aşa cum au considerat ei că trebuie să fie cunoscută de mase, iar restul a fost trecut sub tăcere. Vreme de milenii cunoaşterea şi tradiţiile s-au transmis prin viu grai, într-un mod care nu putea fi cenzurat. Alfabetizarea a fost una din capcanele în care au fost prinşi oamenii.

Prin alfabetizare cunoaşterea a fost uniformizată, iar presa scrisă, mass-media de astăzi, a ajutat la controlul maselor de către un grup mic de iniţiaţi. Astfel s-a ajuns ca în secolul XX cunoaşterea să fie monopolizată şi controlată doar de „specialişti”. Declaraţiile lor au devenit literă de lege, adevărate dogme, pe care restul omenirii trebuie să le creadă fără să mai cerceteze sau să le pună la îndoială.

Pentru acest tip de mentalitate, dacă nu eşti certificat şi înregimentat în tagma specialiştilor nu ai dreptul de a cerceta sau de a pune la îndoială dogmele ştiinţifice. Cum spunea cineva, ştiinţa a ajuns să se împiedice de ea însăşi.

Știința exactă a fost predată maselor, iar știința ocultă, denigrată în fața mulțimilor, a fost rezervată unei minorități satanice de inițiați, cu scopul de a le oferi cunoașterea și mijloacele prin care masele de oameni să fie controlate, manipulate și supravegheate. Științele oculte nu au dispărut niciodată. Ele au fost apanajul societăților secrete, oculte, cum ar fi magicieni, vrăjitori, ocultiști, alchimiști, masoni, rosicrucieni, cavaleri de tot felul și alte organizații oculte, continuatoare de fapt a vechiului gnosticism.

În secolul XIX, când Satana prin slujitorii săi masoni a reușit să impună lumii materialismul și evoluționismul ca dogme ale științei, apare mișcarea teosofică, care promova unitatea dintre știință și religie și o nouă știință a spiritului care avea menirea să pregătească omenirea pentru intrarea în noua eră (New Age), era Vărsătorului. Această nouă eră urma să înlocuiască veche eră, cea a Peștilor, era creștină, peștele fiind simbolul creștinismului (IHTIS).

Cine studiază istoria oficială a științei, filosofiei și ocultismului nu va găsi menționat clar care este sursa științelor oculte. Singurele cărți care ne relevă izvorul acestor științe oculte sunt cele ale lui Enoh. În ele vom afla că de la început cunoașterea și știința a fost descoperită oamenilor de îngerii căzuți, acei „veghetori cerești” care și-au părăsit misiunea lor divină și au coborât pe Pământ ca să-și ia soții dintre fiicele oamenilor.

Să ne reamintim că Satana a amăgit pe primii oameni tot cu cunoașterea: „nu, nu veți muri”, ci „veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. I-a insuflat omului credința că poate prin cunoaștere să fie ca Dumnezeu, fără de Dumnezeu. Asta face Satana până în ziua de astăzi, amăgește pe oameni cu cunoașterea (știința).

Acum, dacă vom studia cu atenție viața și activitatea așa-zișilor oameni de știință, din secolele XVIII-XX, vom descoperi că toți au avut legături cu ocultismul. Invențiile și descoperirile lor au avut ca sursă de inspirație lumea spiritelor.

Mulți creștini cad în capcana de a crede că știința și tehnica sunt de inspirație divină. Depinde ce înțelegem prin „divin”. Teosofii, spiritiștii, mediumii iau drept „divină” orice inspirație primită din lumea spiritelor. Din această perspectivă putem spune că știința și tehnica sunt inspirate de entități spirituale, dar asta nu este tot una cu inspirația divină.

Să ne amintim de afirmațiile lui Nicolai Berdiaev care spunea că prin știință și tehnică magia va fi popularizată în rândul maselor. Masele vor fi inițiate în magie, prin știință și tehnică fără să-și dea seama.

Globul de cristal al magicienilor a fost înlocuit cu „marea” de cristale lichide” a telefoanelor smart și a monitoarelor, iar bagheta magică a fost înlocuită cu telecomanda. În spatele acestora stă vechea magie.

Aceasta este imaginea de ansamblu a științei și tehnicii.

Să recapitulăm.

1. În antichitatea păgână, știința era una singură: fizică și metafizică. Originea: îngerii căzuti, sau zeii antici, redenumiți mai nou extratereștri.
2. Creștinismul a respins știința, care în esență era ocultă, demonică.
3. Știința (cunoașterea ocultă) s-a perpetuat până astăzi prin grupările gnostice și oculte: magicieni, alchimiști, vrăjitori, ghicitori, astrologi, mediumi, spiritiști, teosofi, masoni.
4. În secolul XVII, știința a fost ruptă în două: știința fizică, numită exactă și pozitivă pentru mase, iar știința ocultă pentru un grup mic de inițiați.
5. În secolul XIX, materialismul și evoluționismul devin dogme ale științei. Concomitent teosofia propune o nouă stiință a spiritului, care să unească știința cu religia până la înlocuirea lor în noua eră a Vărsătorului (New Age).
6. Originea științei moderne și a tehnologiei este spirituală. Cercetătorii și inventatorii au primit cunoașterea din lumea spiritelor.

Să dăm câteva exemple.

– Dimitri Mendeleev (1834-1907) a primit imaginea tabelului elementelor în vis.

„În vis i-ar fi apărut tabelul care l-a făcut celebru, un tabel în care elementele se așezau singure în locurile în care ar fi trebuit să se poziționeze. Trezindu-se brusc, Dmitri Mendeleev a pus totul pe hârtie și Tabelul Periodic al Elementelor a fost publicat după doar două săptămâni de lucru.” [1]

– Franz Anton Mesmer (1734-1815), medic german, pune bazele magnetismului animal inspirat de Lucifer. Magnetismul animal stă la baza hipnozei moderne și a controlului minții prin hipnoză.
– Charles Darwin (1809-1882) inspirat de Lucifer pune bazele teoriei evoluționismului, care a fost transformată de marxism în ideologie politică anticreștină.
– Karl Marx (1818-1883), lider al muncitorimii care nu a muncit nici măcar o zi, a fost satanist și a pus bazele marxismului.
– Ernest Rutherford (1871-1937), în 1911, primește imaginea modelului atomic într-o viziune.
– Nicola Tesla (1856-1943) a recunoscut public că este în contact cu entități non-umane (extraterestre) care-l inspiră.
– Edgar Cayce (1877-1945), un medium de renume, primea în transă înformații despre tratamentele pe care le prescria.
– Steve Jobs a recunoscut că a primit informații tehnice într-o viziune după ce a consumat LSD.

(va urma)

Bibliografie

[1] https://stiintasitehnica.com/dmitri-mendeleev-geniul-din-inima-siberiei/